Contact
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Este o concepție greșită frecventă că afecțiunile ortopedico-traumatice apar doar în urma unor accidente. În realitate, multe afecțiuni ortopedico-traumatice pot fi cauzate de boli cronice, cum ar fi artrita și boala Parkinson. Afecțiunile ortopedico-traumatice pot fi, de asemenea, cauzate de accidente de muncă sau de leziuni prin efort repetitiv (RSI).
Numai în Statele Unite, există peste două milioane de cazuri noi de osteoartrită pe an. Majoritatea acestor cazuri nu sunt legate de traume, ci mai degrabă de procesul natural de îmbătrânire, articulațiile care suportă greutate, cum ar fi genunchii și șoldurile, fiind supuse la mai mult stres decât alte părți ale corpului. Se estimează că 10% dintre persoanele în vârstă de 60 de ani au o formă de artrită la șold sau la genunchi, în timp ce 20% vor să fie simptomatice până la vârsta de 80 de ani.
Osteoartrita poate duce la dureri debilitante și la dificultăți în desfășurarea activităților zilnice, inclusiv mersul pe jos. Aceasta tinde să afecteze genunchiul mai mult decât șoldul, dar acest lucru se datorează diferențelor de stres articular legate de susținerea greutății, nu pentru că toate articulațiile bolnave sunt afectate în mod egal – multe persoane sunt afectate simultan în mai multe articulații. Poate duce, de asemenea, la un risc crescut de boli de inimă și de accident vascular cerebral, precum și la o rată accelerată a mortalității din cauza lipsei de activitate fizică cauzată de durere. Artrita afectează femeile de 3 ori mai des decât bărbații.
Cele mai frecvente tipuri de artrită care cauzează osteoartrita sunt artrita reumatoidă juvenilă (denumită anterior artrită cronică juvenilă), artrita psoriazică (affează persoanele cu psoriazis sau cu antecedente familiale de psoriazis) și sindromul Reiter (o afecțiune care determină apariția artritei la nivelul unei articulații, urmată de apariția unei inflamații oculare și/sau a unei infecții uretrale).
Există câteva simptome comune asociate cu osteoartrita:
Debutul poate fi lent sau rapid. În unele cazuri, osteoartrita poate duce la imobilitate completă, ca urmare a mișcărilor foarte limitate din cauza pierderii cartilajului articular. Acest grad de reducere a mobilității este deosebit de frecvent în cazul celor care se confruntă cu spondilita anchilozantă – o formă de artrită care afectează coloana vertebrală împreună cu articulațiile. Osteoartrita este rareori fatală, dar poate să fie debilitantă.
Osteoporoza este o altă cauză frecventă a osteoartritei, în special în rândul femeilor aflate la postmenopauză. Aceasta apare atunci când densitatea osoasă este redusă fără o reducere corespunzătoare a sarcinii de lucru exercitate asupra articulațiilor afectate; cel mai frecvent afectează coloana vertebrală și articulațiile mari care suportă greutate, cum ar fi șoldurile și genunchii. Osteoporoza crește riscul de fracturi, cu un risc crescut de fracturi ale coloanei vertebrale până la vârsta de 75 de ani (în principal pentru femei) și de fracturi ale șoldului în principal după vârsta de 80 de ani (în principal pentru bărbați). Cel mai frecvent simptom al osteoporozei este durerea de spate cauzată de compresia vertebrelor vertebrale, care poate duce la o postură aplecată din cauza pierderii înălțimii. Alte simptome includ:
Artrita reumatoidă cauzează o simetriede simptome pe ambele părți ale corpului, afectând articulațiile încheieturii mâinii și gleznei mai frecvent decât genunchiul. Este o afecțiune inflamatorie cronică care poate provoca dureri articulare, rigiditate și umflături ale articulațiilor principale, rigiditate matinală care durează cel puțin o oră, oboseală datorată epuizării extreme chiar și din cauza unei activități minime (cum ar fi îmbrăcatul sau gătitul), slăbiciune musculară din cauza lipsei de mișcare și febră de grad scăzut.
Artrita reumatoidă poate afecta orice articulație din corp, dar cel mai frecvent le afectează pe cele ale mâinilor/încheieturilor, picioarelor/lezânelor, brațelor/coatelor și genunchilor. De asemenea, articulațiile pot fi afectate de inflamații repetate, cu depozite de calciu care se formează în jurul tendoanelor și ligamentelor, rezultând crize de durere severă cunoscute sub numele de noduli care, în cele din urmă, se pot descompune în ulcere. Artrita reumatoidă reduce, de asemenea, mobilitatea, ceea ce poate duce la imobilitatea articulațiilor din cauza lipsei de utilizare. Afecțiunea este diagnosticată, de obicei, prin prezența nodulilor (în special deasupra punctelor de presiune, cum ar fi încheieturile mâinilor și articulațiilor), a unor niveluri ridicate de anticorpi ai factorului reumatoid în sânge și a dovezilor radiografice ale leziunilor articulare.
Există multe alte afecțiuni care au simptome similare cu osteoartrita sau artrita reumatoidă, printre care:
Cauza osteoartritei sau a artritei reumatoide nu este cunoscută, dar există anumiți factori de risc care cresc șansele unei persoane de a dezvolta aceste două afecțiuni.
De asemenea pot aparea sechele cutanate după traumatisme, sechele după fracturi vertebrale, sechele osoase și articulare după fracturi ale membrelor, sechele post-traumatice complexe, sechele post-traumatice musculare cu forme clinice, tulburări circulatorii și trofice după traumatisme.
Osteoartrita și artrita reumatoidă sunt două afecțiuni care provoacă afecțiuni ortopedico-traumatice. Afecțiunile ortopedico-traumatice rezultă în urma unei leziuni fizice, cum ar fi o entorsă la gleznă, care poate da naștere unei afecțiuni mai cronice. Leziunile care lezează tendoanele, ligamentele sau nervii pot avea efecte pe termen lung asupra bunei funcționări a articulațiilor și oaselor. Alte cauze posibile ale afecțiunilor ortopedico-traumatice includ: osteogeneza imperfectă (structură osoasă anormală), în cazul în care fracturile reapar după un timp normal de vindecare; necroza avasculară (moartea celulelor din cauza lipsei de aport sanguin), care duce adesea la osteomielită sau artrită septică; traumatisme cauzate de microtraumatisme repetate, de ex. la cei care cântă la instrumente muzicale; sau cancer, de exemplu osteosarcom (cancer al oaselor).
Afecțiunile ortopedico-traumatice sunt mai frecvente la caucazieni, la bărbați și la cei cu antecedente familiale de artrită. Persoanele cu obezitate, fumătorii sau cu o ocupație care expune persoana la vibrații (cum ar fi operarea mașinilor) au, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta afecțiuni ortopedico-traumatice.
Diferite persoane dezvoltă osteoartrita și artrita reumatoidă din diferite motive: unii pot avea simptome după o traumă bruscă, cum ar fi un accident de mașină, alții din cauza suprasolicitării în timpul hobby-urilor sau la locul de muncă, în timp ce alții pur și simplu nu sunt predispuși genetic la artrită, iar stilul de viață sănătos poate întârzia apariția bolii. Unele cazuri de osteoartrită și de artrită reumatoidă nu par să aibă nicio legătură cu vreun factor de risc.
Afecțiunile ortopedico-traumatice sunt adesea diagnosticate cu ajutorul tehnicilor imagistice, cum ar fi radiografiile pentru a evalua leziunile post-traumatice ale tendoanelor și capsulo-ligamentare sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a determina dacă există leziuni nervoase. De asemenea, se pot utiliza ecografiile pentru a studia țesuturile moi și lichidul din jurul unei articulații. De asemenea, pot fi efectuate analize de sânge pentru a evalua activitatea autoimună care provoacă artrita reumatoidă, dar multe simptome se suprapun cu alte boli, ceea ce face dificilă efectuarea unui diagnostic precis.
Care sunt simptomele pentru afectiunile ortopedico-traumatice?
Simptomele și semnele în afecțiunile ortopedico-traumatice depind de ce parte a corpului este afectată, dar pot include: durere după o leziune care nu dispare după câteva zile; mobilitate redusă; schimbarea formei unei articulații; reducerea forței musculare; articulații umflate; reducerea amplitudinii de mișcare (mișcare); deformare, cum ar fi arcuirea (a se vedea semnul lui Pfeiffer) sau genunchiul încovoiat; decolorare sau vânătăi în jurul zonei dureroase; pierderea sensibilității în zonele adiacente din cauza leziunilor nervoase.
Persoanele care prezintă oricare dintre următoarele simptome ar trebui să consulte imediat un medic: durere în partea inferioară a spatelui sau în partea din față a coapsei; umflături datorate acumulării de lichid, roșeață sau căldură în jurul unei articulații; incapacitatea de a folosi o mână sau un picior.
Afecțiunile ortopedico-traumatice sunt tratate cu ajutorul unor medicamente care ameliorează inflamația și controlează durerea, cum ar fi paracetamolul. De asemenea, poate fi necesară reabilitarea fizică dacă există slăbiciune musculară în jurul articulațiilor care ar trebui să fie flexibile, în special la persoanele în vârstă. Ortezele (atele) pot fi folosite pentru a susține mușchii slabi, menținându-i în poziții corecte. Uneori poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a îndepărta țesuturile deteriorate, a repara tendoanele sau a remodela oasele afectate .
Modificările stilului de viață pot contribui, de asemenea, la prevenirea afecțiunilor ortopedico-traumatice. Acestea pot include practicarea unor activități care să nu exercite o presiune prea mare asupra articulațiilor (de exemplu, yoga sau înotul), pierderea în greutate dacă sunteți supraponderali și renunțarea la fumat. Exercițiile, cum ar fi exercițiile izometrice, pot fi făcute acasă pentru a întări mușchii din jurul articulațiilor.
În funcție de simptome și de gravitatea unei afecțiuni, un medic de familie va trata simptomele prin prescrierea de analgezice , cum ar fi paracetamolul, pentru a calma durerea și inflamația. În cazurile mai grave, o combinație de repaus într-o atelă sau ghips pentru a menține stabilă o articulație, medicamente antiinflamatoare și fizioterapie poate ajuta pe termen lung. Intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazul în care leziunile sunt grave.
Metodele de tratament vor varia în funcție de gravitatea afecțiunii dumneavoastră. Majoritatea cazurilor pot fi tratate cu medicamente antiinflamatoare și analgezice, odihnă într-o atelă sau ghips pentru a menține articulațiile stabile, fizioterapie și exerciții pentru a întări mușchii din jurul articulațiilor. Cu toate acestea, în cazurile mai grave poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Unele afecțiuni ortopedice nu pot fi prevenite, deoarece sunt legate de vârstă sau de probleme de sănătate anterioare, dar persoanele care iau măsuri pentru a avea grijă de articulațiile lor au șanse mai mici de a dezvolta osteoartrită. Aceste măsuri includ exerciții fizice regulate, astfel încât mușchii din jurul articulațiilor să rămână în formă și puternici pentru a le susține mai bine atunci când vă puneți greutatea pe ele, evitând să pierdeți în greutate atunci când aveți artrită; renunțarea la fumat; luarea de paracetamol pentru ameliorarea durerii atunci când este necesar; și purtarea pantofilor potriviți pentru munca dumneavoastră.
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Drepturi AUtor © Doctor Menci 1999-2023
