Contact
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Știm că scheletul uman este un sistem complex și interdependent de oase, articulații, mușchi și țesut conjunctiv. Dar nu ne gândim adesea la modul în care leziunile grave ale unei părți a acestui sistem complex pot cauza probleme în alte părți.
1) Osteoporoza- „Osteoporoza” este termenul pentru densitatea osoasă scăzută, cu oase poroase sau fragile. Este cauzată fie de prea puțin calciu în alimentație (osteopenie), fie de prea puține exerciții fizice (osteoporoză), fie de ambele
2) Artrita- Una dintre cele mai frecvente consecințe în urma unei fracturi este artrita, care înseamnă inflamarea uneia sau mai multorarticulații:
i. Umăr (cel mai frecvent)
ii. Șoldul (a 2-a cea mai frecventă)
iii. Genunchiul sau glezna
iv. Încheietura mâinii sau cotul- Rareori rezultă dintr-o fractură izolată, ci mai degrabă din efectele cumulate ale mai multor fracturi de-a lungul timpului
3) Infecții – Dacă o rană suferită în momentul rănii se infectează, acest lucru poate duce la probleme grave ale oaselor și articulațiilor pe parcurs, inclusiv pierderea funcției membrelor, ceea ce duce la amputare, precum și la artrită.
4) Pierderea mișcării – Dacă un os rănit nu se vindecă în mod corespunzător, acesta poate deveni rigid, poate scădea amplitudinea de mișcare și poate crește vulnerabilitatea la instabilitate și la alte leziuni
5) Rigiditate – Rigiditatea este de obicei cauzată de umflături în urma o fractură. Osul absoarbe calciu din alimentație pentru a se întări și a se vindeca, dar dacă umflarea cauzată de leziuni ale țesuturilor moi împiedică osul să absoarbă calciul într-un ritm normal, rigiditatea poate persista săptămâni sau luni de la accidentare.
6) Scăderea în greutate – Osteoporoza și osteopenia au ca rezultat o presiune crescută a greutății pe alte oase și articulații, ceea ce duce la o creștere a fracturilor acestor oase, precum și la dureri articulare.
7) Pierderea independenței – Chiar și leziunile minore, cum ar fi entorsele sau fracturile care nu necesită intervenție chirurgicală, pot duce la dificultăți pe termen lung în ceea ce privește sarcinile zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, îmbăierea și gătitul.
8) Afectarea funcției cognitive – Fracturile la nivelul coloanei vertebrale, al bazinului sau al șoldului pot exercita o presiune anormală asupra coloanei vertebrale și măduva spinării, ceea ce duce la pierderea sensibilității și paralizie, precum și a controlului vezicii urinare și al intestinelor; căzăturile pot provoca, de asemenea, leziuni cerebrale care duc la afectarea funcțiilor cognitive sau la pierderea memoriei
9) Afectarea respirației – Fracturile coastelor, ale vertebrelor și ale bazinului pot duce la afectarea plămânilor și a diafragmei. Aceasta este o afecțiune care pune viața în pericol și care necesită asistență medicală imediată
10) Deces – Persoanele care suferă un traumatism major, cum ar fi o fractură, au un risc crescut de deces prin stop cardiac, embolie pulmonară (cheag de sânge), pneumonie și insuficiență renală
Fracturile osoase sunt adesea urmate de evenimente precum inflamația, spasmul muscular sau chiar contractura musculară în jurul osului lezat. Aceste modificări limitează mișcarea la nivelul fracturii, provocând rigiditate, durere și, adesea, o vindecare întârziată sau eșuată.
Contractele post-fracturare pot fi extrem de dificil de corectat, dar mobilizarea timpurie este cheia. S-a dovedit că „imobilizarea unui focar de fractură duce la o recuperare funcțională diminuată”. Imobilizarea post-fractură determină o creștere a pierderii amplitudinii de mișcare (ROM), deoarece scade cantitatea de sarcină care este transferată pe locul fracturii
Intervenția timpurie cu un tratament precum ultrasunetele (US), stimularea electrică (ES) și exercițiile active ajută la scăderea acestui risc de rigiditate.
1) Fracturile reprezintă 1% din totalul internărilor pediatrice în spital
2) 50% dintre copiii cu fracturi vor dezvolta osteoporoză pe parcursul vieții lor dacă nu beneficiază de tratament și reabilitare adecvată
3) 40% dintre copiii cu fracturi vor dezvolta artrită înainte de vârsta de 50 de ani, dacă nu beneficiază de tratament și reabilitare corespunzătoare.
4) Aproape o treime din toate leziunile care necesită spitalizare în rândul adulților în vârstă implică o fractură. Aproximativ 10 milioane de americani (5%) trăiesc cu osteoporoză, deoarece oasele lor sunt neobișnuit de fragile și predispuse la fracturi.
5) Una din două femei și până la unul din patru bărbați cu vârsta de peste 50 de ani își va rupe un os din cauza osteoporozei, care provoacă pierderea progresivă a țesutului osos, ceea ce duce la o susceptibilitate crescută la fracturi
6) Costul total pentru tratarea fracturilor osteoporotice este estimat la 18 miliarde de dolari pe an. Fracturile de șold reprezintă mai mult de 5 miliarde de dolari din acest cost.
7) Riscul pe parcursul vieții de a suferi o fractură de șold este de 1 la 5 pentru femei și de 1 la 12 pentru bărbați
8) O treime din totalul internărilor în aziluri de bătrâni se datorează fracturilor. Dintre acești pacienți, 50% vor avea nevoie de îngrijire pe termen lung după ce părăsesc azilul de bătrâni
9) Costurile spitalicești pentru fracturile care nu sunt de șold/nevertebrale reprezintă 920 de milioane de dolari anual. Cel mai frecvent tip de osteoporoză este osteoporoza postmenopauzală, care apare ca urmare a deficitului de estrogen și care diminuează masa osoasă și face ca oasele să fie mai susceptibile la fracturi.
10) În medie, 55% dintre persoanele care suferă o traumă majoră (cum ar fi o fractură) mor în termen de primul an.
– Cea mai mare cauză de deces în urma unei fracturi este embolia pulmonară, urmată de stop cardiac. Embolia pulmonară apare deoarece imobilizarea crește riscul de formare de cheaguri de sânge în picioare, care sunt apoi transportate în plămâni .
– Una din trei persoane care suferă o fractură va dezvolta pneumonie în primul an. Pneumonia este favorizată de imobilitate și infecție.
11) Fracturile de radius și de ulnă (oasele antebrațului) reprezintă aproximativ 1% din toate internările pediatrice în spital
12) Cele mai frecvente fracturi diagnosticate la copii și adolescenți sunt
– fracturile de colț metafizar al radiusului distal, cunoscute și sub numele de fracturi de tip „greenstick” – 5-15% din fracturile antebrațului la copii
– Leziuni ale plăcii de creștere de tip Salter-Harris I și II, care apar atunci când o forță ascuțită lezează o zonă a osului în creștere care este mai slabă decât osul din jur
1) Sechelele osoase și articulare se referă la efectele tardive ale fracturilor asupra oaselor și articulațiilor. Aceste efecte pot fi împărțite în trei categorii: dezvoltarea de deformări, durere și limitare funcțională
2) Cei mai mulți copii cu o fractură se recuperează complet și părăsesc spitalul fără dizabilități reziduale sau cu puține dizabilități reziduale. Cu toate acestea, pot rămâne unele complicații pe termen lung:
– Dezvoltarea unor deformări, cum ar fi scolioza (curbura laterală a coloanei vertebrale), genu valgum (genunchi bătuți; bowlegs; oasele genunchilor întoarse unul spre celălalt), genu varum (picioare arcuite; oasele genunchilor întoarse unul spre celălalt) sau rotația șoldului
– Slăbiciune sau rigiditate musculară care face ca mersul să fie dificil
– Rigiditate articulară și pierderea mișcării în partea lezată
3) Cele mai multe fracturi la adulți cauzează o limitare funcțională temporară și durere, care de obicei se rezolvă în câteva săptămâni. Cu toate acestea, pot rămâne unele complicații pe termen lung
– Limitarea amplitudinii de mișcare (ROM) în oricare sau în toate direcțiile care implică articulația (articulațiile) afectată(e)
– Rigiditate și durere articulară în toată zona (zonele) afectată (afectate)
– Slăbiciune sau rigiditate musculară care face ca mersul să fie dificil
4) Durerea cronică este definită în mod obișnuit ca durere la nivelul membrelor care persistă timp de cel puțin 3 luni după accidentare. Cele mai frecvente localizări ale durerii cronice includ gâtul, spatele, umărul și coastele. Durerea cronică poate fi invalidantă dacă afectează nivelul de activitate fizică și interacțiunile sociale. Afecțiunile ortopedico-traumatice sunt insotite adesea si de probleme psihologice, cum ar fi depresia, sunt frecvente la pacienții durere cronică
5) Până la 15% dintre cei care suferă o fractură de șold vor muri în primul an; acest număr crește la 35% la 1 an și la 50% la 2 ani. Cea mai frecventă cauză a decesului este sepsisul (infecție gravă), care se dezvoltă ca urmare a imobilității și a malnutriției și afectează inima și plămânii. Alte cauze semnificative de deces includ embolia pulmonară, insuficiența respiratorie și stop cardiac
6) Costul pentru tratarea fracturilor osteoporotice în Australia a fost estimat la 2 miliarde de dolari în fiecare an. Aproximativ o treime (680 de milioane de dolari) este cheltuită pe costurile de spitalizare pentru persoanele de peste 60 de ani cu fracturi ale membrelor inferioare
7) Ratele de mortalitate pe termen lung după orice fractură sunt mai mari în cazul pacienților cu fracturi ale membrelor inferioare. Ratele de mortalitate sunt mai mari la bărbații care au suferit o fractură decât la omologii lor de sex feminin
8) Decesul datorat cauzelor respiratorii în rândul pacienților cu vârsta de peste 50 de ani este aproape de două ori mai mare la cei care au suferit o fractură de șold în comparație cu populația generală de aceeași vârstă. Se crede că acest lucru se datorează imobilității, malnutriției și pneumoniei apărute în urma complicațiilor chirurgicale, cum ar fi tromboza venoasă profundă (TVP) sau embolia pulmonară
9) O meta-analiză a arătat că riscul de fractură de șold a crescut cu 34% pentru adulții în vârstă cu boli cardiovasculare, cu 82% pentru adulții în vârstă cu accident vascular cerebral, cu 66% pentru adulții în vârstă cu boli pulmonare cronice și cu 88% pentru adulții în vârstă care au fost internați în spital din orice motiv în cele 12 luni anterioare fracturii. Se crede că aceste asocieri se datorează imobilității, malnutriției și comorbidităților
10) Riscul de fractură de șold crește odată cu înaintarea în vârstă; s-a estimat că aproximativ 70% dintre persoanele cu vârsta de 85 de ani vor suferi cel puțin o fractură de șold în timpul vieții lor
11) Până la 15-20% dintre persoanele care sunt tratate pentru o fractură de șold au un delir. Un studiu realizat de Mahmoudkhani et al. a constatat că pacienții vârstnici care au avut un episod delirant după o fractură de col de femur au avut de două ori mai multe șanse de a muri în decurs de 3 luni în comparație cu cei care nu au avut un episod de delir. Pacienții care au suferit de delirium au fost, de asemenea, mai predispuși să fie readmiși în spital după externare decât cei care nu au avut delirium
12) Prevalența depresiei în rândul pacienților cu fracturi de șold este mai mare decât în rândul populației generale. Un studiu realizat de Pajonk et al. a constatat că 26% dintre pacienții internați într-un centru de reabilitare pentru tratamentul fracturii de șold prezentau simptome depresive relevante din punct de vedere clinic. Pacienții care sufereau de depresie aveau de patru ori mai multe șanse să moară în decurs de 12 luni în comparație cu cei fără depresie
Un studiu realizat de Gilbert et al. a arătat că pacienții cu antecedente de fracturi ale membrelor inferioare aveau mai puține șanse de a fi implicați într-o activitate fizică moderată spre viguroasă decât cei fără antecedente de fracturi ale membrelor inferioare.
Nivelurile scăzute de activitate fizică au fost asociate cu un risc crescut de căderi, o calitate mai slabă a vieții, declin funcțional, tulburări de echilibru și mortalitate în rândul persoanelor în vârstă. De asemenea, s-a demonstrat că nivelurile scăzute de activitate fizică au ca rezultat suferință psihologică, depresie și izolare socială
Furnizarea unui baston sau a unui umblător poate contribui la îmbunătățirea echilibrului și la reducerea riscului de cădere. Un studiu realizat de Kiel et al. a constatat că utilizarea unui baston a fost asociată cu mai puține leziuni lombare în rândul adulților în vârstă care trăiesc în comunitate și care au fost internați în spital pentru o fractură de șold
Pierderea în greutate poate, de asemenea, să îmbunătățească mobilitatea pacienților care au suferit o reducere a forței musculare ca urmare a imobilității în urma fracturii. Totuși, această pierdere în greutate trebuie să fie treptată, deoarece o pierdere prea rapidă de greutate poate provoacă slăbiciune și afectează capacitatea pacientului de a se mișca independent
Necroza avasculară (AVN) poate apărea în urma unei fracturi într-o zonă în care există o aprovizionare slabă cu sânge. Fluxul sanguin redus provoacă deteriorarea sau moartea celulelor dintr-o zonă de țesut osos, ceea ce duce la necroza avasculară. Când se întâmplă acest lucru, oasele devin slabe, ceea ce face mai probabil ca acestea să se rupă din nou
Necroza avasculară este cel mai frecvent asociată cu fracturile din jurul șoldului, dar și alte fracturi care implică măduva osoasă, cum ar fi pelvisul și vertebrele
Persoanele în vârstă care își rup un os ajung adesea în centre de îngrijire pe termen lung. Acest lucru este regretabil, deoarece fracturile pot fi o oportunitate de a îmbunătăți sănătatea și independența unei persoane
Este important ca persoanele în vârstă independente care trăiesc în comunitate să își mențină forța musculară și amplitudinea de mișcare prin exerciții fizice
S-a demonstrat că exercițiile de susținere a greutății reduc riscul de cădere cu peste 40% dacă sunt efectuate 2 sau mai multe zile pe săptămână, așa că ar trebui să facă parte din planul de îngrijire la domiciliu al fiecărui pacient după o accidentare. De asemenea, pacienții ar trebui să profite de orice terapie fizică care le este oferită în timpul recuperării
Sănătatea oaselor depinde de mulți alți factori decât doar de dietă. Vitamina D ajută la reglarea nivelului de calciu, care este necesar pentru oase sănătoase. Deficitul de vitamina D este deosebit de frecvent în rândul persoanelor în vârstă, astfel încât medicii recomandă ca persoanele de peste 50 de ani să ia zilnic un supliment de vitamina D
Persoanele de toate vârstele ar trebui să încerce să mențină o greutate sănătoasă, să facă exerciții fizice cu greutate de cel puțin două ori pe săptămână și să evite fumatul.
Preveniti sechelele osoase si articulare dupa fracturi ale membrelor:
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Drepturi AUtor © Doctor Menci 1999-2023
