Contact
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Bolile vezicii și căilor biliare afectează vezica urinară și canalele biliare, sau tuburile care drenează bila din ficat în duoden. Tractul urinar este format din mai multe organe, inclusiv rinichii, ureterele, vezica urinară, uretra și organul reproducător masculin numit penis la bărbați și vagin la femei.
Capătul inferior al fiecărui ureter formează o deschidere numită orificiu ureteral atunci când intră într-o parte a vezicii urinare. Urina iese din rinichi prin tuburi lungi numite uretere și ajunge în vezica urinară, unde este depozitată până când urinați. Bila este secretată de celulele hepatice numite celule hepatice, care se varsă apoi în mici structuri sferice cunoscute sub numele de canaliculi în interiorul lobulilor hepatici. Aceste structuri sferice se drenează apoi în canalele biliare, care sunt doar o parte a întregii rețele de tuburi care duc în cele din urmă la intestinul subțire. Acestea includ structuri cunoscute sub numele de duct hepatic, duct cistic și duct biliar comun.
Bila are două scopuri:
– Să ajute la digestia substanțelor grase, descompunându-le în particule mai mici, astfel încât acestea să poată fi absorbite mai ușor de celulele intestinale.
– Are un efect antimicrobian asupra bacteriilor din alimentele ingerate, astfel încât acestea să nu se infecteze în timpul călătoriei lor prin tractul gastrointestinal, de la gură la intestinul gros. Bila ajută, de asemenea, la eliminarea bilirubinei din globulele roșii reciclate sau din cele îndepărtate de la celulele deteriorate/ muribunde.
Vezica biliară este un organ în formă de pară care are o lungime de aproximativ 7,5 cm și o lățime de 4 cm și care stochează bila. Atunci când mâncați, vezica biliară se contractă și aruncă bila în canalul cistic, care la rândul său o varsă într-unul dintre canalele hepatice. Bila este apoi eliberată din aceste structuri în duoden prin intermediul unui canal comun numit ampulla lui Vater, prin intermediul unui mușchi sfincter, atunci când înghițiți alimente care conțin grăsimi.
Bila este potențial dăunătoare, deoarece poate fi foarte iritantă pentru țesuturile organismului dacă este lăsată în starea sa normală sau dacă există probleme cu drenajul din zona sa de depozitare din vezica biliară.
Aceaste afectiuni digestive hepatobiliare includ:
Bolile vezicii urinare și ale căilor biliare sunt asociate cu următorii factori:
Sarcina si nasterea devin un factor de risc mai ales dacă ați avut mai multe sarcini, travaliul a fost prelungit, s-au folosit forceps pentru a ajuta la naștere sau ați avut nevoie de o transfuzie de sânge în timpul nașterii
Vârsta de peste 50 de ani este de asemena de luat in calcul in aparitia acestor afectiuni;
De mentionat sunt si anumite afecțiuni autoimune, cum ar fi sindromul Sjögren; faptul că ați suferit o intervenție chirurgicală la nivelul intestinului (numită boală colorectală); infecții urinare recurente; afecțiuni neurologice precum.
Bolile vezicii urinare pot afecta atât bărbații, cât și femeile. La bărbați pot duce la retenție urinară sau incontinență, în timp ce la femei modificările vezicii urinare pot duce la creșterea frecvenței urinării. Principalele cauze sunt sarcina și nașterea. Există, de asemenea, unele dovezi că utilizarea spermicidelor în timpul actului sexual crește riscul de infecții urinare.
Dacă uretrita este cronică, aceasta duce la hiperplazia benignă de prostată (HBP). Această boală duce la mărirea glandei prostatei. Simptomele includ dificultăți în începerea fluxului de urinare, eforturi continue pentru scaun sau golirea incompletă a vezică.
Atunci când tractul urinar inferior la bărbați este infectat, poate duce la apariția unei pietre urinare în vezica urinară sau în rinichi . La femeile care au boală inflamatorie pelvină (PID), există riscul de infecție ascendentă la nivelul tractului genital superior și de dezvoltare a unei sarcini ectopice.
La sugarii cu ileus meconial, aceștia nu au activitate musculară în intestin, astfel încât nu pot elimina meconiul – deșeurile din alimentele digerate – ca scaun normal după naștere. Ca urmare, intestinul se blochează cu material îngroșat. Tratamentul implică eliminarea excesului de lichid din intestin cu ajutorul unui tub introdus prin nas în stomac și spălarea repetată a intestinului cu ajutorul unui mediu de contrast solubil în apă injectat printr-un tub subțire numit catheter. Dacă ileusul meconial este sever, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta o secțiune de intestin.
Alti factori de risk includ:
Atunci când circulația sângelui către diverse părți din organ devine sever restricționată ca urmare a unei leziuni în urma unui accident sau în timpul unei intervenții chirurgicale. Acest lucru poate duce la inflamație și necroză (moartea celulelor) care va cauza cicatrici dacă se produce la o scară suficient de mare . Un factor de risc pentru această afecțiune este un istoric de fumat.
Inflamație și umflătură a țesuturilor dintr-o anumită zonă, este cauzată de obicei de o infecție sau de o iritație chimică. Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile tractului urinar și cistita (inflamația vezicii urinare).
Orificiul din vezica urinară în uretră, este înconjurat de glande care secretă mucus pentru a ajuta la lubrifierea și protejarea acesteia. La femei, infecțiile din această zonă au tendința de a rămâne blocate din cauza căilor de drenaj limitate.
O afecțiune în care o parte din bilă se întoarce din duoden în stomac în loc să coboare spre intestinul subțire sau o inflamație a unuia sau a ambilor rinichi din cauza unei infecții bacteriene de asemenea pot provoca astfel de afectiuni ale vezicii si cailor biliare;
Simptomele variază în funcție de boală. Cele mai frecvente simptome pentru bolile vezicii urinare sunt durerea intensă sau crampele în partea inferioară a spatelui, șoldurilor sau abdomenului; urinarea frecventă care poate fi însoțită de o senzație de arsură; greață și vărsături; febră.
Următoarele pot rezulta din afecțiuni hepatice: icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), mâncărimi ale pielii, scaune de culoare palidă, urină închisă la culoare, umflături abdominale din cauza acumulării de lichid în interiorul burții, vânătăi sau sângerări ușoare din cauza nivelului scăzut de trombocite din sânge, culoarea gălbuie a albului ochilor.
Cauzele includ: infecții de lungă durată; leziuni în timpul unei intervenții chirurgicale; calculi biliari în canalele biliare; pancreatită (inflamație) la nivelul pancreasului ; cancer al canalelor biliare sau al vezicii biliare.
Atunci când aveți simptome care vă îngrijorează, este important să le consultați medicul de familie. Acestea ar putea include dureri continue în spate sau în abdomen, sângerări din fund după ce ați eliminat scaune (fecale), mai mult de șase episoade de diaree pe zi și vărsături continue.
Da; unele persoane prezintă un risc crescut de a dezvolta boala vezicii urinare deoarece au suferit anterior o intervenție chirurgicală care a implicat vezica urinară, de exemplu prostatectomie deschisă (îndepărtarea unei prostate mărite) sau o intervenție chirurgicală abdominală în care vezica a fost afectată.
Un test de urină care să caute bacterii sau globule albe în urină care pot indica o infecție a tractului urinar poate fi utilizat ca un prim test. O tomografie computerizată poate fi apoi recomandată pentru a determina cauza exactă a infecției și cea mai bună cale de acțiune pentru tratament.
În unele cazuri, se poate efectua și o cistoscopie în plus față de o tomografie computerizată dacă există incertitudini cu privire la tipul de afectare a vezicii urinare care ar fi putut apărea ca urmare a trecerii pietrelor la rinichi prin uretere (tuburi care drenează urina de la rinichi în vezica urinară).
Aceasta presupune introducerea unui instrument subțire asemănător unui telescop (cistoscop) în tractul urinar; aceasta îi permite medicului dumneavoastră să vadă orice defecte sau leziuni ale peretelui vezicii urinare. Acest lucru va furniza informații valoroase despre locul exact în care sunt prezente obstrucțiile sau leziunile, dacă sunt blocaje parțiale sau complete, ce structuri sunt implicate și dacă este posibil ca pietrele să treacă.
Tratamentul pentru afecțiuni le vezicii și căilor biliare are ca scop vindecarea afecțiunii, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Tratamentele pot include intervenții chirurgicale, medicamente sau radioterapie.
Medicul dumneavoastră de familie va putea discuta cu dumneavoastră despre tratamentele specifice pentru afecțiunea dumneavoastră care sunt disponibile în zona dumneavoastră, împreună cu beneficiile și riscurile potențiale ale acestora. În cazul în care medicul de familie consideră că aveți nevoie de teste suplimentare, acesta le poate organiza în numele dumneavoastră.
Ar trebui să vorbiți întotdeauna cu un medic dacă vă confruntați cu afecțiuni ale vezicii urinare sau ale căilor biliare, astfel încât să se poată stabili un diagnostic precis. Acest lucru va permite administrarea unui tratament adecvat cât mai devreme posibil pentru a vă îmbunătăți calitatea vieții.
Bolile vezicii urinare și ale canalelor biliare nu pun de obicei viața în pericol. Efectele secundare pot varia în funcție de tratamentul recomandat de medicul dumneavoastră.
Unele efecte secundare frecvente ale tratamentului pentru bolile vezicii urinare și ale căilor biliare includ:
Pacienții cu boli ale vezicii urinare și ale căilor biliare se confruntă, de asemenea, cu stresul atunci când primesc diagnosticul, ceea ce duce la anxietate care duce la depresie.
Stresul și anxietatea pot fi reduse în mod semnificativ prin consiliere.
Consilierea este o terapie prin discuții care vă va permite să vorbiți cu un expert, care vă poate identifica factorii declanșatori de stres și anxietate și vă poate învăța cum să le faceți față în cel mai bun mod posibil. Aceasta vă va ajuta să înțelegeți mai bine bolile vezicii urinare și ale căilor biliare și vă va oferi strategii de adaptare care vă pot fi utile atunci când faceți față unor situații dificile.
Bolile vezicii urinare și ale canalelor biliare sunt cauzate de obicei fie de o predispoziție genetică de bază, fie de leziuni pe termen lung ale organului.
Există anumiți factori declanșatori care vă pot agrava simptomele, inclusiv
Menținerea unui stil de viață sănătos, inclusiv o alimentație sănătoasă, evitarea abuzului de alcool și practicarea regulată a exercițiilor fizice, vă va ajuta să reduceți riscul de a dezvolta boli ale vezicii urinare și ale canalelor biliare. Dacă ați fost diagnosticat cu una dintre aceste afecțiuni, este încă posibil să aveți un stil de viață sănătos, atât timp cât vă gestionați bine boala.
Dacă fumați, renunțarea la fumat vă va îmbunătăți calitatea generală a vieții, precum și va reduce riscul de dezvoltarea de boli ale vezicii urinare și ale căilor biliare.
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Drepturi AUtor © Doctor Menci 1999-2023
