Disfuncții ventilatorii

Disfuncția ventilatorie este o afecțiune respiratorie si ORL în care procesul de respirație al unei persoane devine anormal. Creierul nu reușește să trimită mesaje către anumite părți ale corpului care pot afecta sistemul respirator, ceea ce afectează, prin urmare, modelele de respirație.

Această afecțiune poate pune în pericol viața și necesită asistență medicală imediată, altfel poate duce la comă sau chiar la moarte. Cu toate acestea, această tulburare nu are o cauză specifică, deși a fost raportată la nou-născuții prematuri, precum și la fumătorii de mult timp.

În plus, au existat cazuri în care pacienți cu alte boli asociate au dezvoltat disfuncții ventilatorii, dar au reușit să se recupereze în cele din urmă.

Ce sunt disfuncțiile ventilatorii?

Disfuncțiile ventilatorii sunt o afecțiune medicală în care sistemul ventilator nu funcționează corect. La om, sistemul ventilator este compus din centrul respirator din trunchiul cerebral și mușchii respirației, care includ diverși mușchi toracici și, de asemenea, mușchii din interiorul sau din jurul altor organe, cum ar fi cei din interiorul sau din jurul diafragmei

Cauzele disfunctiei ventilatorii

Cauza disfuncției ventilatorii poate fi un defect la orice nivel de-a lungul acestei căi, de la controlul respirator central până la exprimarea acestui control sub formă de mișcare. Calea finală comună pentru multe cauze este o incapacitate de a crește ventilația suficient pentru a menține o homeostazie adecvată a dioxidului de carbon în perioadele de cerere metabolică crescută. Un exemplu este bronhoconstricția indusă de exercițiu, în care există un flux de aer insuficient prin căile respiratorii inflamate. Disfuncția ventilatorie poate fi asociată cu o varietate de afecțiuni clinice, inclusiv sindromul de hipoventilație din cauza obezității.

Disfuncția ventilatorie este incapacitatea de a menține ventilația pentru a satisface cererea metabolică; aceasta are ca rezultat hipercapnia (niveluri crescute de dioxid de carbon în sânge) și acidoza respiratorie (niveluri crescute de subproduse metabolice precum acidul lactic). Diferitele forme de insuficiență ventilatorie sunt rezumate mai jos:

Formele specifice ale sifunctiilor ventilatorii includ:

Cel mai frecvent simptom se referă la un nivel scăzut de oxigen, dar este probabil ca multe alte simptome să fie prezente în funcție de tipul de insuficiență (retenția scăzută de CO2 va cauza adesea respirație periodică, de exemplu). Auscultația poate evidenția sunete respiratorii diminuate din cauza mișcării slabe a aerului sau a acumulării de lichid.

Un test obișnuit pentru disfuncția ventilatorie este spirometria, care măsoară volumul maxim de aer expirat după o inspirație profundă. Dacă acest volum este sub valorile așteptate, este posibil să existe probleme de ventilație sau de schimb de gaze între inspirație și expirație. Alte teste sunt utilizate pentru a identifica cauze specifice, de exemplu, testarea monoxidului de carbon în cazul în care este posibil să se fi produs o intoxicație cu monoxid de carbon.

Funcția de ventilație poate fi afectată fie din cauza unei patologii pulmonare, fie din cauza unei boli în altă parte a sistemului respirator (denumită în general hipoventilație nepulmonară). Formele de hipoventilație nepulmonară includ edemul pulmonar neurogenic, în care presiunea intracraniană crescută reduce fluxul sanguin pulmonar, ceea ce duce la colaps alveolar și apnee.

Edemul pulmonar neurogenic este o formă de hipoventilație în care există o reducere globală a ventilației alveolare, cu hipercapnia rezultată. Acesta rezultă din efectele presiunii intracraniene crescute asupra fluxului sanguin către plămâni și este frecvent la pacienții cu PIC crescută din cauza unui traumatism, hemoragie sau infarct

Un impuls respirator inadecvat se referă la un eșec al centrului respirator al trunchiului cerebral de a crește sau de a menține un nivel adecvat de activitate neuronală pentru respirație. Acest lucru se poate datora leziunilor provocate de medicamente precum opiaceele, sedativele și alcoolul; poate apărea, de asemenea, după un stop cardio-respirator în cazul în care funcția cardio-respiratorie a fost restabilită, dar nu se poate respira în mod corespunzător inițiat.

Un impuls respirator redus poate fi cauzat și de o afecțiune craniană sau medulară, care duce la incapacitatea de a crește respirația din cauza paraliziei mușchilor toracici. Hipopneea se referă la niveluri anormal de scăzute de ventilație care duc la hipoxie, hipercapnie și acidoză respiratorie. Aceasta poate rezulta din afectarea oricărui punct de-a lungul căii care inițiază inspirația, de exemplu: sistemul nervos central, joncțiunea neuromusculară periferică sau slăbiciunea musculară care provoacă insuficiență diafragmatică

Anumite cauze specifice ale disfunctiilor ventilatorii sunt enumerate mai jos:

Hiperventilația neurogenă centrală

Hiperventilația neurogenă centrală este termenul medical pentru respirația mediată de trunchiul cerebral cu exces de zel și care are ca rezultat alcaloza respiratorie. Reprezintă un răspuns compensator în care ventilația minuțioasă crește dramatic. Acest lucru se datorează faptului că există un dezechilibru între acțiunile centrului respirator și ale chemoreceptorilor periferici, ceea ce duce la o acumulare de dioxid de carbon.

Hiperventilația neurogenă centrală a fost asociată cu leziuni cerebrale, care perturbă funcția normală în cadrul sistemului nervos central, reducând inhibiția la nivelul centrelor de respirație. Mecanismele includ contuzia sau hemoragia cerebrală care perturbă nucleii trunchiului cerebral care controlează ventilația

Hiperventilația neurogenă periferică

Hiperventilația neurogenă periferică apare atunci când un exces de activitate la nivelul neuronilor motori, care duce la o suprainervație a musculaturii respiratorii, declanșează o respirație voluntară rapidă. Spre deosebire de cauzele centrale de hiperventilație, aceasta poate fi recunoscută prin reducerea nivelului de conștiență și alte deficite neurologice. Poate apărea, de asemenea, din cauza unei boli care afectează neuronii motori (de ex . scleroza laterală amiotrofică, boala neuronului motor sau poliomielita).

Acest lucru duce la insuficiența mușchilor respiratori, iar acest lucru poate fi exacerbat de leziuni înalte ale măduvei spinării, care pot împiedica intrarea senzorială ascendentă să declanșeze respirația voluntară. Acest lucru afectează funcția diafragmatică și împiedică mușchii abdominali să se contracte, ceea ce duce la o respirație ineficientă care necesită un efort sporit

Polineuropatia:

Durerea neuropată periferică este asociată cu suprastimularea sistemului nervos somatic care provoacă respirații rapide și superficiale pe măsură ce durerea crește. În cazul în care există leziuni ale nervilor aferenți mari mielinizați (de exemplu, leziuni ale nervilor distali, cum ar fi neuropatia ulnară), acest lucru este detectat ca o apariție întârziată a răspunsului ventilator la stimularea frenică – acest lucru se datorează faptului că răspunsul ratei ventilatorii la o activitate aferentă crescută este mai mic.

Edemul pulmonar neurogenic

Edemul pulmonar neurogenic apare atunci când există alterări neurogene ale permeabilității capilare, ceea ce duce la o creștere a lichidului extravascular. Acest lucru se poate datora stresului sau anxietății care activează sistemul nervos autonom și induce o eliberare intensă de catecolamine asociată cu un efort fizic sever, care poate duce la o leziune pulmonară acută

Psihoza de hiperventilație:

Această formă de nevroză se distinge prin episoadele recurente de hiperventilație, care sunt provocate de anxietate sau stres acut. Simptomele includ amețeli, slăbiciune, parestezii și amorțeală a buzelor și a mâinilor. Afecțiunease întâlnește în principal la adulții tineri care pot fi diagnosticați anterior cu tulburări de anxietate sau de panică.

Această afecțiune este autolimitată, deși poate fi necesar un sprijin psihologic pentru a ajuta pacientul să înțeleagă modul în care anxietatea inițială a condus la o funcție respiratorie anormală

Respirația Kussmaul:

Respirația Kussmaul este o formă de hiperventilație în care frecvența și profunzimea respirației cresc dramatic din cauza acidozei metabolice, care apare atunci când frecvența respiratorie a unui pacient depășește rata de eliminare a dioxidului de carbon. Acest mecanism este declanșat de un nivel crescut de conștiință ca urmare a unei patologii precum cetoacidoza diabetică, uremia sau pre-coma din cauza hemoragiei cerebrale.

Care sunt factorii de risc pentru disfuncții ventilatorii?

Factorii asociați cu înrăutățirea funcției respiratorii includ boala neuromusculară, obezitatea și vârsta.

Care este diferența dintre hiperventilație și hipoventilație?

Hiperventilația apare atunci când există o creștere rapidă a frecvenței respiratorii care are ca rezultat o scădere a nivelului de dioxid de carbon din sânge, în timp ce hipoventilația descrie o reducere a efortului respirator care are ca rezultat o ventilație redusă

Care sunt simptomele pentru disfuncții ventilatorii?

Simptomele disfuncției ventilatorii includ dureri de cap, somnolență, leșin și greață.

Cum poate fi diagnosticată disfuncția ventilatorie?

Diagnosticul cauzei problemelor de ventilație se bazează pe o evaluare clinică amănunțită, inclusiv istoricul și examinarea pacientului. Aceasta poate implica teste de laborator folosind analiza gazelor din sânge

Cand este nevoie sa mergem la doctor?

Pacienții trebuie să consulte un medic dacă prezintă simptome care le perturbă capacitatea de a trăi în mod normal, cum ar fi dificultăți de respirație sau tulburări de somn

Care sunt complicațiile asociate cu disfuncția ventilatorie?

Complicațiile posibile ale problemelor respiratorii includ pneumonia, insuficiența respiratorie și edemul pulmonar

Tratamentul pentru disfuncțiile ventilatorii

Tratamentul va depinde de cauza care stă la baza disfuncției ventilatorii. Acesta poate implica un tratament medicamentos cu bronhodilatatoare și medicamente antiinflamatoare.

Care este tratamentul pentru disfuncția ventilatorie?

Obiectivul principal în tratarea disfuncției ventilatorii este corectarea oricărei afecțiuni medicale care a cauzat-o. Alte tratamente au ca scop îmbunătățirea simptomelor, cum ar fi sedarea sau asistența respiratorie, dacă este necesar

Cum ne putem simti mai bine cand suferim de disfuncții ventilatorii

Pacientul trebuie să își mențină aportul de lichide, folosind săruri de rehidratare orală dacă este necesar. Trebuie să evite orice activitate intensă, iar analgezicele simple pot ajuta la ameliorarea durerii

Care sunt perspectivele de viitor pentru cercetarea în domeniul disfuncției ventilatorii?

Cercetarea viitoare în domeniul disfuncției ventilatorii se va concentra pe dezvoltarea de medicamente pentru tratarea bolilor sau afecțiunilor respiratorii

Prevenirea disfuncțiilor ventilatorii

Cum putem preveni suferința cauzată de disfuncția ventilatorie?

Putem preveni suferința de disfuncție ventilatorie prin reducerea expunerii noastre la iritanți, cum ar fi poluarea sau fumul de tutun. Ar trebui să ne protejăm împotriva infecțiilor și să gestionăm orice afecțiune care ne predispune la apariția dificultăților respiratorii