Contact
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Sechelele cutanate sunt efectele pe termen lung ale leziunilor cutanate.
Acestea pot fi cauzate de arsuri, degerături, ulcere și alte leziuni. Deși la prima vedere pot să nu pară o afecțiune gravă (la urma urmei, nu le puteți vedea), aceste cicatrici vă vor afecta viața în multe feluri. Sechelele cutanate după traumatisme sunt adesea asociate cu afecțiuni psihologice precum PTSD sau depresia.
Este important ca medicii să fie conștienți de acest lucru, deoarece ar putea însemna că există probleme subiacente care au nevoie de tratament înainte ca pacientul să se vindece fizic de rana inițială. Iar dacă sunteți o persoană care a suferit sechele cutanate după o traumă, nu uitați că există speranță de recuperare! Cu timp și îngrijire adecvată, corpul tău se va vindeca și cicatricile tale se vor devin treptat mai puțin evidente.
1) Scopul acestui articol este de a informa cititorul cu privire la afecțiunea medicală cunoscută sub numele de sechele cutanate după traumatisme. Acesta va defini ce sunt aceste cicatrici, cum se formează și de ce este important ca medicii să înțeleagă această afecțiune, astfel încât afecțiunile psihologice să poată fi tratate înainte ca vindecarea fizică să se fi produs
2) Sechelele cutanate după traumatisme sunt cunoscute și sub numele de cicatrici, dar nu toate cicatricile sunt sechele cutanate. O cicatrice este un semn lăsat pe piele de o tăietură sau o rană.
Cu toate acestea, sechelele cutanate sunt asemănătoare cicatricilor obișnuite, cu excepția faptului că sunt mai grave din cauza leziunilor produse la nivelul straturilor de țesut cutanat care se află substratul superior al pielii.
De asemenea, acestea au tendința de a se vindeca într-un mod neregulat, creând modele asimetrice care nu pot fi ușor de ascuns. Formarea acestor cicatrici poate provoca o serie de afecțiuni psihologice, cum ar fi depresia și PTSD, deoarece nu afectează doar aspectul de frumusețe fizică, ci și modul în care te simți în legătură cu tine însuți
3) Sechele de piele sunt deseori asociate cu afecțiuni psihologice, cum ar fi PTSD sau depresia. Este important ca medicii să fie conștienți de acest lucru, deoarece ar putea însemna că există probleme subiacente care necesită tratament înainte ca pacientul să se vindece fizic după rănirea inițială.
4) Cercetările au arătat că sechelele cutanate apar la 10-50% dintre pacienții cu arsuri și la până la 20% dintre toate victimele traumatizate.
5) Prin urmare, medicii trebuie să acorde atenție oricăror semne de suferință psihologică după o leziune gravă, deoarece uneori aceste cicatrici pot avea un efect mai profund asupra vieții unei persoane decât starea fizică în sine.
6) Tratarea pacienților doar cu îngrijiri medicale reprezintă doar jumătate din bătălie. Aceștia au nevoie, de asemenea, de îngrijire adecvată a sănătății mintale din partea psihiatrilor și psihologilor.
Cele mai frecvente două tipuri de sechele cutanate după traumatisme sunt cicatricile hipertrofice și cheloidele
Aceste cicatrici se formează ca urmare a unei leziuni la nivelul pielii, cum ar fi o rană (tăietură), o escoriație (zgârietură) sau o arsură. Ele apar ca zone ridicate pe piele care se înroșesc și apoi devin mai netede pe măsură ce se vindecă în timp
Cicatricile cheloide diferă de cicatricile hipertrofice deoarece, în loc să se ridice, ele cresc lateral și formează creste ca niște cordoane groase de-a lungul zonei în care s-a vindecat rana
1) Persoanele care sunt afro-americane sau au pielea mai închisă la culoare prezintă un risc mai mare de a dezvolta cicatrici hipertrofice și cheloide
2) Se crede că femeile sunt mai vulnerabile din cauza hormonilor, dar există dovezi contradictorii în acest sens
3) Expunerea excesivă la soare a fost, de asemenea, asociată cu sechele cutanate după traumatisme. Dar rămâne neclar dacă există o asociere între faptul de a fi caucazian și formarea de sechele cutanate, din cauza posibilității ca pielea mai deschisă să indice doar un acces mai bun la îngrijiri medicale care ar putea preveni formarea acestor cicatrici în primul rând
4) Unele studii au asociat fumatul cu un risc crescut atât de apariție a cicatricilor hipertrofice, cât și a cheloidelor, în timp ce altele nu au evidențiat deloc o legătură
5) De asemenea, nu există o cauză cunoscută pentru cicatrici cheloide sau hipertrofice în sine
6) Unele persoane sunt genetic mai predispuse la formarea acestor cicatrici, dar nu este clar dacă această tendință genetică poate fi moștenită de la o generație la alta.
Formarea cicatricilor poate cauza o serie de probleme pentru cei care le suferă. Acestea includ
1) Căderea părului sau deformarea cicatricilor în zonele în care pielea este rasă, cum ar fi în jurul capului și gâtului
2) Decolorarea și neuniformitatea pielii, ca urmare a modificărilor de pigmentare
3) Îngroșarea și întărirea țesutului cicatricial din cauza producției excesive de colagen
4) Amorțeală și durere cronică, care pot apărea dacă nervii sunt prinși sau lezați sub o cicatrice inestetică
5) Mâncărime cronică, senzație de arsură sau senzație de apăsare la locul unde se află o urmă vizibilă lăsată de o rană vindecată
Cicatricile cutanate crescute și decolorate pot necesita atenția unui dermatolog. Dacă sunteți îngrijorat de orice semne de suferință psihologică sau credeți că ați putea avea nevoie de consiliere pentru aceste probleme sau pentru alte probleme de sănătate mintală, indiferent de starea dumneavoastră fizică, atunci este important să mergeți la medic cât mai curând posibil
Tratamentul pentru aceste afecțiuni ortopedico-traumatice ale cicatricilor poate varia în funcție de factori precum vârsta și localizarea acestora
Toate terapiile trebuie discutate cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice tratament.
Opțiunile de tratament includ: îndepărtarea chirurgicală a cicatricilor; injecții cu steroizi; aplicarea de gel de silicon; microdermoabraziune; tratament prin presiune (îmbrăcăminte de compresie, bandaje); crioterapie (congelare); tratament cu laser și radioterapie
1) Majoritatea cicatricilor hipertrofice și cheloide răspund bine fie la injecția intralesională de corticosteroizi, fie la aplicarea de gel de silicon în folie
2) Cheloizii pot necesita, de asemenea, tratamente mai invazive, cum ar fi radioterapie, excizie chirurgicală și plastie în Z
3) Reducerea cu laser este eficientă doar în cazul cheloidelor mici sau al cicatricilor hipertrofice atrofice.
4) Gravitatea sechelelor cutanate după traumatisme poate dicta cursul tratamentului
5) Tratamentul cu agenți citotoxici, cum ar fi bleomicina, dacarbazina și procarbazina, a fost utilizat cu succes la unii pacienți pentru a reduce pigmentarea post leziune
Atunci când toate celelalte eșuează, intervenția chirurgicală rămâne o opțiune de ultimă instanță pentru cazurile severe – terapiile mai agresive sunt asociate cu rate mai mari de recidivă. Cu toate acestea, există un risc substanțial de cicatrizare rezultată din cauza acestor proceduri mai invazive.
Sechelele cutanate în urma unui traumatism pot fi frustrante atât pentru cei care suferă, cât și pentru cadrele medicale deopotrivă – dar cu o varietate de opțiuni de tratament disponibile, cei care suferă au o mulțime de opțiuni de explorat.
1) Cearșafurile și pansamentele din silicon s-au dovedit a fi eficiente în tratarea cicatricilor hipertrofice (în relief), deoarece proprietățile lor hidratante ajută la minimizarea exfolierii și a crăpăturilor la locul plăgii
2) Crema topică de tretinoină a fost utilizată cu succes pentru a reduce grosimea cicatricilor și a îmbunătăți colorația prin stimularea producției de colagen sub suprafața pielii
3) Clătirile cu apă pot ajuta la reducerea aspectului cicatricilor, mai ales în cazul pojghițelor
4) S-a demonstrat că aplicarea topică de acid hialuronic reduce formarea cicatricilor după arsuri chimice.
5) Injecțiile cu steroizi au fost utilizate cu succes pentru a trata o varietate de tipuri de cicatrici
6) Folia de gel de silicon este eficientă în tratarea cicatricilor hipertrofice și cheloide
7) Injectarea intrasională de steroizi este un tratament fiabil pentru petele port-wine asociate cu sindromul Sturge-Weber. De asemenea, poate fi utilizată pentru cicatricile liniare de sclerodermie
8) Crioterapia (tehnici de congelare), cum ar fi crioterapia cu azot lichid sau criochirurgia cu dioxid de carbon, au fost tratamente de succes pentru cicatricile nehipertrofice.
9) Microdermabraziunea, care presupune aplicarea unei abraziuni controlate urmată de aplicarea de medicamente topice, poate fi utilizată pentru tratarea hiperpigmentării postinflamatorii (PIH). Este, de asemenea, eficientă în tratarea vergeturilor cauzate de sarcină sau obezitate
10) Terapia cu laser a avut succes în tratarea petelor port-wine asociate cu sindromul Sturge-Weber și a cicatricilor liniare din sclerodermie
11) Injectarea intralesională de bleomicină inhibă neovascularizarea în timpul vindecării rănilor prin blocarea sintezei ADN în celulele endoteliale vasculare prin intermediul unui mecanism nespecific de inhibare a sintezei proteice . Ea este selectiv toxică pentru celulele endoteliale care proliferează rapid.
12) Procarbazina este utilizată pentru a trata hemangioamele și limfangioamele refractare
13) Excizia chirurgicală a cicatricilor poate fi efectuată în cazul cheloidelor mari sau al petelor port-wine asociate cu sindromul Sturge-Weber. Cu toate acestea, acest lucru este eficient doar în cazul cheloidelor mici
14) Injectarea intralesională de procarbazină inhibă proliferarea celulelor maligne prin inhibarea sintezei ADN printr-un mecanism nespecific care implică inhibarea metabolismului purinic . Este ineficientă în celulele normale, unde nu are niciun efect asupra metabolismului acizilor nucleici
15) Procedurile chirurgicale de enucleare sau exenterație sunt indicate atunci când tumorile invadează structuri critice
1) Grupuri de sprijin: permit celor care suferă să împărtășească informații și să ofere sprijin și înțelegere reciprocă
2) Consiliere: pentru gestionarea stresului, a simptomelor nevrotice și a pierderii stimei de sine asociate cu desfigurarea
3) Vizita de la egal la egal: de către persoane care au reușit să facă față cu succes provocărilor pe care le ridică desfigurarea
4) Terapie psihologică (de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală): cum ar fi tehnicile de reducere a stresului care pot ajuta la atenuarea sentimentelor de frustrare și a stimei de sine scăzute; învățarea unei imagini corporale pozitive poate ajuta la diminuarea gândurilor negative despre aspectul fizic
5) Terapii complementare (de exemplu, imagistică ghidată, meditație): includ exerciții de relaxare care se concentrează pe modelele de respirație și pe tensiunea musculară pentru a reduce nivelurile ridicate de anxietate;util și pentru insomnie
6) Intervenție chirurgicală: se poate recomanda excizia cicatricilor, reconstrucția sau grefa, în funcție de tipul de cicatrice
7) Camuflaj cosmetic: utilizarea produselor cosmetice pentru a acoperi cicatricile. Acest tratament funcționează prin atenuarea aspectului cicatricilor, astfel încât acestea să se amestece cu pielea din jur prin reflectarea luminii și este adesea singura formă de tratament necesară pentru cicatricile faciale. Funcționează cel mai bine în cazul cicatricilor mai vechi sau mai accentuate
Prevenirea este mult mai bună decât vindecarea. Există multe modalități de a preveni leziunile traumatice care provoacă cicatrici, pe lângă faptul că nu faceți nimic care credeți că vă poate răni pe dumneavoastră sau pe altcineva.
1) Evitarea traumatismelor: evitați activitățile/situațiile care vă cresc șansele de a vă răni
2) Vaccinarea antigripală: poate ajuta la reducerea cicatricilor asociate cu varicela
3) Echipament de protecție: trebuie purtat în timpul sporturilor de contact, de exemplu căști și apărători de gură
4) Campanii de educare a publicului: pentru a promova o mai mare conștientizare a problemelor de siguranță în rândul copiilor și adulților prin intermediul acoperirii mediatice, broșurilor și anunțurilor de serviciu public .Acest lucru ar include în special persoanele cu risc de rănire (de exemplu, copiii, persoanele în vârstă).profesioniștii din domeniul sănătății pot oferi informații despre cum să prevenirea rănilor
5) Protejați-vă: pentru a evita rănile, purtați îmbrăcăminte de protecție, cum ar fi căști și cotiere atunci când mergeți la patinaj sau faceți sport
6) Reduceți stresul: reduceți stresul psihologic pe termen lung, care crește nivelul de cortizol în sânge, iar acest lucru a fost implicat în producerea și degradarea excesivă a colagenului, ceea ce duce la subțierea pielii și la apariția cicatricilor. Meditația și exercițiile de relaxare pot ajuta la reducerea acestor simptome
7) Imunizare: oferiți vaccinuri pentru grupurile de risc (de exemplu, vaccinul împotriva varicelei pentru copiii cu hemangioame severe). Se estimează că vaccinul împotriva varicelei poate preveni doar aproximativ 20% din cicatricile cauzate de varicelă, însă poate reduce severitatea cicatricilor dacă este administrat în termen de 3 zile de la apariția erupției cutanate
8)Reducerea riscului de re-prejudiciere: trebuie luate măsuri de prevenire pentru a evita riscul de rănire (de exemplu, purtarea căștilor de protecție). Este important să solicitați sfatul unui medic pentru orice leziune, chiar și pentru cele relativ minore
9) Reducerea formării cicatricilor: luați în considerare utilizarea anumitor medicamente care pot reduce inflamația pielii și inhiba producția/degradarea colagenului
Cluj, Romania, Cale Motilor nr. 38
(+40) 771 111 333
[email protected]
Drepturi AUtor © Doctor Menci 1999-2023
