Leziuni post-traumatice ale tendoanelor și capsulo-ligamentare

Leziunile posttraumatice ale tendonului și ale capsulo-ligamentului sunt frecvente la sportivi.

Leziunile de acest tip apar în mod obișnuit în urma suprasolicitării, a unei traume bruște, cum ar fi o căzătură sau o coliziune, sau a unor microtraumatisme repetitive ale aceluiași țesut. Tendinita este o problemă frecventă care poate duce la tendinopatie posttraumatică dacă nu este tratată corespunzător. Leziunile posttraumatice vor duce adesea la un anumit grad de afectare a nervilor, provocând senzații de amorțeală și furnicături în jurul regiunii traumatizate. Acest lucru se datorează comprimării nervilor periferici ai unei persoane prin umflarea la locul leziunii, care poate fi cauzată de inflamație (un răspuns al sistemului imunitar al organismului) sau de formarea de cicatrici (o încercare de reparare a țesuturilor deteriorate). Simptomele sunt adesea crescute în timpul nopții, când fluxul sanguin periferic este redus.

Leziunile posttraumatice sunt adesea asociate cu leziuni ale altor structuri, în special ale oaselor. Fracturile pot rezulta în urma unui traumatism direct sau prin mijloace indirecte, cum ar fi căderea pe o mână întinsă sau răsucirea gleznei într-un mod care lezează ligamentele și tendoanele. De obicei, locul fracturii va prezenta umflături și durere, în timp ce atingerea și mișcarea pot crește semnificativ disconfortul și durerea. Zona trebuie imobilizată imediat pentru a reduce deteriorarea suplimentară, însă trebuie să se consulte întotdeauna un profesionist din domeniul sănătății.

Se recomandă ca leziunile posttraumatice ale tendonului și ale capsulo-ligamentelor (a se vedea figura) să fie tratate în termen de două săptămâni, dacă este posibil, deși timpii de vindecare a țesuturilor variază în funcție de mulți factori, cum ar fi gradula leziunii inițiale, vârsta pacientului, tipul de țesut lezat și dacă a existat sau nu o infecție la fața locului. Odihna zonei lezate este importantă pentru a permite restabilirea funcției celulare normale înainte de reluarea activității fizice. Tratamentul implică controlul inflamației cu comprese de gheață sau terapie prin frig pentru perioade scurte, apoi aplicarea căldurii atunci când durerea dispare. Recuperarea completă poate dura între șase săptămâni și trei luni la copii și adulți tineri, dar poate dura până la un an la pacienții vârstnici, deoarece producția de colagen scade odată cu vârsta.

Semnele care indică faptul că o persoană poate beneficia de un tratament suplimentar includ simptome persistente după ce au trecut două luni, dureri cronice care apar la mai mult de o lună de la producerea leziunii și pierderea persistentă a mișcării care nu s-a ameliorat în termen de patru săptămâni de la începerea tratamentului. O persoana trebuie să consulte un medic dacă zona lezată este roșie, fierbinte la atingere, prezintă dureri puternice sau este umflată.

Există mai mulți factori care fac ca o persoană să fie mai predispusă să sufere de leziuni posttraumatice. Aceștia pot include o activitate fizică sau un antrenament excesiv de zi cu zi, o accidentare anterioară la locul noii leziuni, o biomecanică deficitară care provoacă o presiune excesivă asupra anumitor țesuturi (cum ar fi picioarele plate) și uzura legată de vârstă a ligamentelor și tendoanelor. Sexul unei persoane poate fi, de asemenea, un factor; sportivele de sex feminin se confruntă adesea cu leziuni la nivelul ligamentului încrucișat anterior (LCA) din cauza capacității mai reduse a acestuia de a susține forțe mari în comparație cu sportivii de sex masculin. Se crede că acest lucru se datorează parțial diferențelor anatomice, cum ar fi o aCL mai mic și o masă musculară mai mare, precum și factori hormonali, cum ar fi modificarea modelelor de mers legate de menstruație.

Prevenirea leziunilor posttraumatice include evitarea activităților cu risc ridicat, cum ar fi sporturile de contact, o condiționare adecvată înainte de a se angaja într-o activitate intensă și asigurarea faptului că mușchii și alte țesuturi sunt flexibili și răspund corect la stres în timpul exercițiilor fizice sau al activităților zilnice. Încălzirea este importantă pentru prevenirea deteriorării mușchilor și tendoanelor în timpul activității fizice (a se vedea figura din dreapta), iar exercițiile de întărire pot îmbunătăți calitatea contracției musculare în timpul mișcărilor normale. Propriocepția – conștientizarea poziției corpului – poate fi îmbunătățită prin menținerea echilibrului pe suprafețe instabile, prin mersul pe bicicletă folosind un singur picior deodată sau prin jocul de tenis fără plasă. Toate aceste acțiuni încurajează controlul neuromuscular și crește stabilitatea dinamică a articulațiilor. Intervenția chirurgicală poate fi utilizată pentru a repara un ligament în urma unei rupturi complete sau pentru leziuni cronice care nu au răspuns la tratamentul conservator.

Ce sunt leziunile post-traumatice ale tendoanelor și capsulo-ligamentare?

O leziune posttraumatică a tendonului este o leziune a unui tendon dincolo de locul traumatismului inițial. Leziunile posttraumatice sunt extrem de frecvente la sportivi, în special în sporturile de contact, cum ar fi fotbalul sau rugby-ul. Ele pot apărea, de asemenea, atunci când un efort puternic determină tendonul să se întindă excesiv și să se rupă, în special la persoanele cu țesut conjunctiv slab. Tratamentul pentru aceste leziuni depinde de cât de grave sunt acestea.

Care sunt cauzele leziunilor posttraumatice ale tendonului?

Leziunile posttraumatice ale tendonului apar adesea la sportivii care participă la activități care necesită mișcări bruște sau de tragere puternică, cum ar fi săriturile la sărituri cu obstacole, săriturile în înălțime în probele de atletism și placajele din fotbalul american. Instabilitatea articulară cauzată de o leziune anterioară crește riscul de leziuni suplimentare care pot duce la dureri cronice sau la invaliditate pe termen lung.

Afecțiunile legate de sport care necesită tratament chirurgical sunt frecvente. Acestea includ leziuni ale ligamentului încrucișat anterior (LCA), leziuni ale umărului, separări ale manșetei rotatorilor, luxații patelare și fracturi/dislocări ale membrelor superioare.

Cum pot fi prevenite leziunile posttraumatice ale tendonului?

Prevenirea include exerciții de condiționare pentru a întări mușchii tendonului ischiogambier înainte de a se angaja în activități care i-ar putea afecta. Încălzirea adecvată ajută, de asemenea, la prevenirea leziunilor. În ceea ce privește reabilitarea după o leziune, cum ar fi o ruptură, în general, este nevoie de patru până la șase săptămâni pentru ca o întindere a tendonului tendinos să se vindece complet. Acest interval de timp este redus atunci când pacienții încep mobilizarea timpurie cu fizioterapeutul lor. Durerea postoperatorie este de obicei ameliorată în două zile după operație sau mai puțin după percutanattehnici.

Care sunt simptomele leziunilor posttraumatice ale tendonului?

Simptomele includ durere, umflături, vânătăi, căldură și roșeață pe zona lezată, precum și scăderea sau limitarea funcției. Aceste semne pot indica o leziune gravă care necesită tratament de urgență pentru o evaluare adecvată și pentru a exclude alte afecțiuni ortopedico-traumatice, cum ar fi sindromul de compartiment. Pacienții cu leziuni grave vor trebui să poarte un ghips sau o orteză timp de câteva săptămâni, urmată de terapie fizică. Entorsele moderate sunt tratate cu repaus, comprese cu gheață și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pentru a reduce inflamația și durerea, permițând în același timp utilizarea normală a părții afectate a corpului. O atelă sau o orteză poate fi folosită după câteva zile, timp în care pacienții trebuie să continue să poarte un bandaj elastic, dacă este disponibil, pentru a ajuta la menținerea mișcării la nivelul părții lezate.

Ce tratamente sunt disponibile pentru leziunile posttraumatice ale tendonului?

Tratamentul nechirurgical este preferat în majoritatea cazurilor, în special atunci când leziunea este rezultatul unei suprasolicitări. Leziunile acute care rezultă în urma unui singur incident pot fi tratate cu o ușoară ortezare sau ateliere și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pentru a reduce durerea și inflamația. În cazul în care tratamentul nechirurgical nu este eficient, trebuie luată în considerare repararea chirurgicală. În cazul tendinopatiei cronice a tendonului ischiogambier fără un istoric clar de traumatism, o sarcină crescută asupra mușchiului poate provoca o reacție inflamatorie care ar putea duce în cele din urmă la ruptură. Intervenția chirurgicală ar putea fi, de asemenea, necesară atunci când există o ruptură completă care nu se vindecă după opt săptămâni sau dacă sportivul dorește să revină rapid la activitate

Care sunt rezultatele unei intervenții chirurgicale pentru leziunile posttraumatice ale tendoanelor?

Rezultatele depind de gravitatea leziunii și variază de la revenirea timpurie la funcția completă în mai puțin de șase luni până la eșecul complet, caz în care se ia în considerare reatașarea. De asemenea, poate exista o recidivă, deși acest lucru este rar la pacienții care participă la terapia fizică de urmărire. [

Care sunt factorii de risc pentru leziunile post-traumatice ale tendoanelor și capsulo-ligamentare?

Printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, oboseala, leziuni anterioare ale aceluiași tendon sau ligament și o condiție fizică precară atunci când se angajează în sport sau în alte activități.

Există un test pentru leziunile posttraumatice ale tendonului?

O anamneză și o examinare fizică atentă sunt adesea suficiente pentru a determina un plan de tratament adecvat. Se pot face radiografii dacă se ia în considerare o intervenție chirurgicală. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) poate oferi, de asemenea, informații valoroase în timpul evaluării leziunii

Care sunt tratamentele pentru tendinopatia posttraumatică?

Tratamentul nechirurgical include repaus, comprese cu gheață/ambalaje cu gheață, ortezare și modalități precum ultrasunetele, stimularea electrică și terapia cu laser pentru ameliorarea durerii. Tratamentul conservator poate dura până la șase luni înainte de a se observa o ameliorare notabilă ; intervenția chirurgicală este luată în considerare în cazurile cronice care nu se ameliorează după șase luni.

Care sunt tratamentele pentru leziunile posttraumatice ale ligamentelor?

Managementul chirurgical al leziunilor acute cu reparație chirurgicală poate fi eficient, în special atunci când apare la o persoană tânără, unde riscul de vindecare incompletă sau de re-leziune este ridicat; cu toate acestea, pacienții tratați chirurgical vor trebui adesea să participe la terapie fizică

Care sunt riscurile pentru leziunile posttraumatice ale tendonului și ale capsulo-ligamentului?

Complicațiile legate de intervenția chirurgicală includ infecții la locul de inserție, durere și rigiditate

Cicatricile postoperatorii pot cauza contractura dacă sunt îngrijite necorespunzător după operație

Durerea provocată de o leziune vindecată necorespunzător poate dura pe termen lung

Cand este nevoie sa mergem la doctor?

Durerea și umflarea sau senzația de instabilitate pot indica o leziune. În cazul în care pacientul nu poate suporta greutatea după rănire, este necesar să consulte imediat un medic

În cazul în care există oricare dintre aceste semne și simptome, recomandăm ca pacienții să fie evaluați de o echipă profesionistă de medicină sportivă pentru a stabili dacă tratamentul trebuie să fie conservator sau chirurgical.

Cum ne putem simti mai bine cand suferim de leziuni post-traumatice ale tendoanelor și capsulo-ligamentare

Metodele de tratament sunt concepute pentru a ajuta la controlul simptomelor cauzate de aceste leziuni. Obiectivele tratamentului sunt reducerea durerii, restabilirea rezistenței și stabilității normale a tendonului sau ligamentului și restabilirea funcției cât mai repede posibil. La ce să te gândești pentru leziunile posttraumatice ale tendonului și capsulo-ligamentului

În cazul leziunilor acute ale tendonului sau ligamentului, se recomandă să se aștepte 24 de ore înainte de a începe tratamentul pentru a reduce riscul unor leziuni ulterioare. Deși poate fi dificil, pacienții ar trebui să evite să pună greutate pe zona lezată până după ce aceasta s-a vindecat

O persoană cu orice tip de leziune a tendonului sau ligamentului trebuie să consulte imediat un medic dacă simte dureri care o împiedică să sprijine greutatea pe piciorul afectat. Acest lucru indică posibile leziuni grave sau o ruptură completă a structurii afectate. O astfel de leziune necesită o atenție imediată pentru a preveni invaliditatea pe termen lung

De asemenea, pacientul trebuie să își mențină o bună condiție fizică prin exerciții fizice regulate și o dietă sănătoasă.