Transpirație excesivă: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este transpirația excesivă?

Transpirația excesivă este un tip de afecțiune cunoscută sub numele de hiperhidroză. Hiperhidroza se caracterizează prin hiperactivitatea glandelor sudoripare, ducând la transpirație care apare dincolo de ceea ce este necesar pentru reglarea temperaturii. Afecțiunea se poate manifesta sub diferite forme, inclusiv hiperhidroza focală primară, care afectează zone specifice, cum ar fi axile, palmele și tălpile picioarelor și nu este asociată cu nicio afecțiune medicală gravă subiacentă.Hiperhidroza poate fi clasificată ca hiperhidroză secundară, în care transpirația excesivă este un simptom al unei alte probleme medicale, cum ar fi diabetul, insuficiența cardiacă, tulburările de anxietate, tiroida hiperactivă (hipertiroidismul) sau anumite medicamente care pot avea ca efect secundar transpirația. În multe cazuri, cauza exactă a transpirației excesive rămâne necunoscută, ceea ce se numește hiperhidroză idiopatică.Persoanele cu hiperhidroză pot prezenta transpirație vizibilă, care poate include îmbrăcăminte umedă, mărgele sau picurare de transpirație, chiar și atunci când acele persoane nu sunt expuse la căldură sau nu se angajează în activitate fizică. Acest lucru poate duce la un disconfort semnificativ și poate interfera cu activitățile zilnice, munca și interacțiunile sociale. Persoanele cu hiperhidroză pot considera că este dificil să țină un pix sau să rotească clanța ușii din cauza umezelii excesive de pe mâini.Afecțiunea poate avea efecte psihologice, deoarece hiperhidroza poate duce la jenă și anxietate socială. Tratamentele pentru hiperhidroză sunt disponibile și pot include antiperspirante topice, medicamente orale, ionoforeză (o procedură care utilizează curenți electrici pentru a reduce transpirația), injecții cu Botox și, în unele cazuri, opțiuni chirurgicale pentru îndepărtarea glandelor sudoripare sau întreruperea semnalelor nervoase către glandele sudoripare.Hiperhidroza este o afecțiune medicală comună care afectează mulți indivizi, iar înțelegerea simptomelor, cauzelor potențiale și a opțiunilor de tratament este esențială pentru gestionarea eficientă și îmbunătățirea calității vieții celor afectați.

Care sunt tipurile de transpirație excesivă?

Tipurile de transpirație excesivă sunt clasificate în două tipuri principale.

• Hiperhidroza primara: Familiile mostenesc tipul de hiperhidroza primara, care debuteaza in copilarie sau adolescenta. Transpirația excesivă apare fără nicio cauză aparentă la persoanele cu hiperhidroză primară și nu este un efect secundar al medicamentelor. Hiperidroza primară afectează anumite zone ale corpului, cunoscută sub numele de hiperhidroză focală primară, care include palmele, tălpile, axilele și fața. Declanșatorii emoționali exacerbează hiperhidroza primară și influențează semnificativ calitatea vieții unei persoane.
• Hiperhidroza secundara: tipul de hiperhidroza secundara apare din cauza unei afectiuni medicale subiacente sau ca efect secundar al anumitor medicamente. Diabetul, menopauza (bufeurile), hipertiroidismul, infecțiile și anumite tipuri de cancer duc la hiperhidroză secundară. Spre deosebire de hiperhidroza primară, hiperhidroza secundară are ca rezultat transpirație puternică pe zone mai mari ale corpului.Formele specifice de hiperhidroză primară, cum ar fi hiperhidroza indusă emoțional, declanșează stimuli emoționali și afectează palmele, tălpile și axilele (axilele) în domeniul hiperhidrozei primare. Medicii clasifică transpirația excesivă în hiperhidroză primară, care este focală și ereditară, și hiperhidroză secundară, care se leagă de alte afecțiuni medicale. Înțelegerea acestor tipuri duce la un diagnostic și un tratament eficient.

Care sunt simptomele transpirației excesive?

Simptomele transpirației excesive sunt caracterizate de transpirație puternică care depășește ceea ce se așteaptă de la căldura mediului, efortul fizic sau stresul emoțional. Simptomele cheie includ.

• Transpirație vizibilă: Îmbrăcămintea înmuiată, perle de transpirație pe piele și transpirație care picură manifestă transpirație vizibilă.
• Transpirație abundentă: transpirația excesivă care nu este legată de exerciții fizice, vreme caldă sau anxietate afectează persoanele.
• Transpirație localizată: zone specifice, cum ar fi axile, palmele, tălpile picioarelor sau fața, suferă de transpirație excesivă. Ele se referă la transpirația localizată ca hiperhidroză focală.
• Transpirația generalizată: Oamenii cunosc transpirația, care afectează întregul corp, ca hiperhidroză generalizată.
• Disconfort: Transpirația excesivă duce la disconfort în activitățile zilnice și provoacă iritații sau infecții ale pielii din cauza umidității prelungite.
• Îmbrăcăminte înmuiată: Înmuierea vizibilă a îmbrăcămintei cauzează suferință socială și personală.
• Nevoia frecventă de schimbare a hainelor: umiditatea excesivă face ca persoanele să fie nevoite să se schimbe.
• Impact asupra vieții de zi cu zi: jena sau disconfortul interferează cu munca, interacțiunile sociale și relațiile personale.Transpirația excesivă, sau hiperhidroza, este marcată de simptome care afectează semnificativ calitatea vieții unui individ, necesitând evaluare și management medical.

Care sunt cauzele transpirației excesive?

Cauzele transpirației excesive sunt diverse și sunt clasificate în hiperhidroză primară și secundară.

1. Hiperidroză primară: Acest tip de hiperhidroză apare fără nicio cauză medicală identificabilă. Hiperidroza primară afectează zone specifice, cum ar fi axile, palmele, tălpile picioarelor și fața. Nervul simpatic devine suprasensibil în aceste cazuri, ceea ce duce la supraproducție de transpirație. Majoritatea persoanelor cu transpirație excesivă au hiperhidroză idiopatică, ceea ce înseamnă că cauza exactă este necunoscută.
2. Hiperhidroza secundară: cu acest tip se asociază afecțiuni sau factori medicali identificabili. Cauzele potențiale includ:.

• Tulburări endocrine: transpirația excesivă apare din cauza unor afecțiuni precum hipertiroidismul (tiroida hiperactivă).
• Tulburări metabolice: transpirația excesivă apare ca parte a răspunsului organismului de luptă sau fugi în timpul diabetului, în special atunci când se confruntă cu hipoglicemie (scăderea zahărului din sânge).
• Infecții: transpirația apare pe măsură ce organismul încearcă să regleze temperatura în timpul bolilor febrile, cum ar fi febra, tuberculoza și malaria.
• Cancer: transpirația excesivă, în special transpirația nocturnă, este prezentă în anumite tipuri de cancer, inclusiv leucemia și limfomul.
• Afecțiuni neurologice: Hiperidroza secundară rezultă din tulburări care afectează sistemul nervos.
• Medicamente: transpirația excesivă apare ca efect secundar al unor medicamente, inclusiv antidepresive și anumite analgezice.
• Modificări hormonale: Fluctuațiile nivelului hormonal rezultă din menopauză și sarcină, provocând transpirație crescută.
• Anxietate și stres: transpirația excesivă, legată de răspunsul la stres al organismului, este declanșată de factori psihologici.

3. Factori de stil de viață: Excesul de greutate face ca organismul să muncească mai mult, ceea ce exacerbează transpirația.
4. Alte afecțiuni: Anumite boli febrile și consumul excesiv de alcool cronic provoacă hiperhidroză.Diverse motive provoacă transpirație excesivă, variind de la afecțiuni benigne, cum ar fi hiperhidroza primară, până la probleme medicale subiacente mai grave. Înțelegerea cauzei specifice a transpirației excesive duce la un management și un tratament eficient.

Care sunt tratamentele pentru transpirația excesivă?

Tratamentele pentru transpirația excesivă sunt variate și adaptate severității și zonelor specifice afectate de hiperhidroză. Opțiunile de tratament includ.

• Antiperspirante topice: sunt utilizate opțiuni fără prescripție medicală, cum ar fi Certain Dri și Maxim, precum și antiperspirante prescrise care conțin clorură de aluminiu, cum ar fi Drysol și Xerac AC. Tratamentul de primă linie pentru hiperhidroza focală primară este o clorură de aluminiu de 20%.
• Creme și șervețele cu prescripție medicală: Medicii prescriu șervețele și creme medicinale pentru a ajuta la gestionarea transpirației excesive.
• Medicamente care blochează nervii: Anumite medicamente blochează nervii care provoacă transpirația, oferind alinare celor cu hiperhidroză.
• Antidepresive: Cercetătorii au descoperit că unele antidepresive reduc transpirația ca efect secundar și prescriu acele medicamente în acest scop.
• Injecții cu toxină botulină: toxina botulină A (cunoscută sub numele de Botox) este aprobată de FDA pentru tratarea hiperhidrozei la subrat. Toxina botulinică A blochează nervii care declanșează glandele sudoripare și oferă o ușurare timp de câteva luni.
• Ionoforeza: Tratamentul de iontoforeza presupune folosirea unui dispozitiv care trece un curent electric slab prin apa si in suprafata pielii, reducand transpiratia in zonele tratate. Medicii recomandă iontoforeza dacă tratamentele inițiale nu ajută.
• Terapie cu microunde: Procedura de terapie cu microunde furnizează energie cu microunde pentru a distruge glandele sudoripare și necesită două ședințe de jumătate de oră.
• Opțiuni chirurgicale: Medicii iau în considerare simpatectomia toracică endoscopică (ETS) în cazurile severe. Procedura chirurgicală presupune tăierea nervilor simpatici care controlează transpirația.
• Gel anticolinergic topic: Pacienții aplică Sofdra™ o dată pe zi, la culcare, după ce alte tratamente eșuează. Qbrexza® este o altă opțiune topică pentru hiperhidroză.
• Modificări ale stilului de viață: identificarea și evitarea factorilor declanșatori precum căldura, alimentele picante și cofeina îi ajută pe oameni să gestioneze simptomele.Fiecare opțiune de tratament are propriile indicații, beneficii și potențiale efecte secundare, iar un furnizor de asistență medicală face alegerea tratamentului în consultare cu persoana pentru a asigura cea mai bună abordare pentru condiția specifică a acelei persoane.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu transpirație excesivă?

Riscurile pentru persoanele cu transpirație excesivă sunt numeroase și afectează semnificativ atât sănătatea fizică, cât și bunăstarea psihologică. Iată câteva dintre riscurile cheie asociate cu transpirația excesivă, cunoscută sub numele de hiperhidroză.

• Infecții ale pielii: transpirația excesivă crește probabilitatea de a dezvolta infecții ale pielii, în special infecții fungice și bacteriene. Afecțiuni precum piciorul atletului, mâncărimea jock (tinea cruris) și infecțiile fungice ale unghiilor sunt frecvente în rândul persoanelor care transpira abundent. Transpirația excesivă creează un mediu umed care favorizează creșterea ciupercilor și bacteriilor.
• Macerație: Expunerea prelungită la umiditate provoacă macerarea, o afecțiune în care pielea devine prea moale și se descompune, făcând pielea mai susceptibilă la infecții și iritații.
• Impact psihologic: transpirația duce la o suferință psihologică semnificativă din cauza jenei și disconfortului. Starea lor determină indivizii să experimenteze anxietate, retragere socială și scăderea stimei de sine. Simptomele fizice au efecte psihologice debilitante.
• Impact asupra activităților zilnice: transpirația intensă interferează cu activitățile zilnice, munca și interacțiunile sociale. Transpirația excesivă provoacă dificultăți în îndeplinirea sarcinilor care necesită o prindere fermă sau un contact prelungit cu suprafețele și ridică îngrijorări cu privire la aspectul din cauza îmbrăcămintei îmbibate de transpirație.
• Iritația pielii: Iritația pielii, inclusiv erupții cutanate și senzații de arsură, afectează persoanele cu hiperhidroză din cauza umidității și frecării constante. Iritația pielii a provocat complicații și disconfort suplimentare.
• Risc crescut de alte afecțiuni medicale: Afecțiunile medicale subiacente, cum ar fi hipertiroidismul, diabetul, boala Parkinson și anumite tipuri de cancer (de exemplu, leucemia și limfomul) provoacă transpirație excesivă. Medicamentele, inclusiv antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi naproxenul (Aleve®), au exacerbat transpirația excesivă.
• Hiperhidroza secundara: Alte afectiuni medicale determina hiperhidroza secundara, un tip de transpiratie excesiva, care complica diagnosticul si tratamentul. Identificați cauza care stau la baza unui management eficient.
• Boli legate de căldură: transpirația excesivă duce la deshidratare și boli legate de căldură dacă o persoană nu gestionează în mod adecvat pierderea de lichide în timp ce corpul transpira în mod natural pentru a se răci.
• Provocări sociale și profesionale: transpirația excesivă împiedică avansarea în carieră și oportunitățile educaționale, deoarece indivizii evită situațiile în care se tem că transpirația lor este vizibilă.Transpirația excesivă prezintă diverse riscuri, inclusiv infecții ale pielii, suferință psihologică și interferență cu viața de zi cu zi. Persoanele care se confruntă cu hiperhidroză caută sfaturi medicale și explorează opțiunile de tratament pentru a-și gestiona starea în mod eficient.

Cum să preveniți transpirația excesivă?

Pentru a preveni transpirația excesivă, folosind antiperspirante care conțin 6% până la 20% clorură de aluminiu blochează porii transpirației și reduce transpirația. Este indicat să aplicați antiperspirant noaptea pentru rezultate optime, deoarece aplicarea produsului permite produsului să funcționeze în timp ce glandele sudoripare sunt mai puțin active. Purtarea îmbrăcămintei confecționate din materiale largi, care elimină umezeala și utilizarea pantofilor și șosetelor din fibre naturale ajută la menținerea corpului uscat. Puteți gestiona transpirația excesivă evitând factorii declanșatori precum alimentele picante și alcoolul și menținând bune practici de igienă, cum ar fi bărbierirea axilelor și utilizarea pudrei pentru picioare. Consultați un furnizor de asistență medicală pentru tratamente mai puternice sau terapii specializate dacă opțiunile fără prescripție medicală sunt insuficiente.

Cum este diagnosticată transpirația excesivă?

Transpirația excesivă este diagnosticată printr-un examen fizic, în timpul căruia un furnizor de asistență medicală evaluează simptomele pacientului și istoricul medical. Medicul se întreabă despre durata și zonele specifice afectate de transpirație. Medicii folosesc teste de diagnostic, cum ar fi testul amidon-iod al minorului, pentru a vizualiza modelele de transpirație, în special în cazurile de hiperhidroză focală. Medicii efectuează ocazional analize de sânge și urină pentru a exclude condițiile de bază care contribuie la transpirația excesivă. Diagnosticul transpirației excesive este simplu, bazându-se pe experiențele raportate de pacient și pe observațiile clinice.

Când să consultați un medic în legătură cu transpirația excesivă?

Consultați un medic despre transpirația excesivă atunci când vă perturbă rutina zilnică, a durat cel puțin șase luni sau dacă măsurile de autoajutorare nu sunt eficiente. Dacă transpirația excesivă însoțește simptome precum amețeli, dureri în piept, greață sau frisoane, solicitați imediat asistență medicală. Cel mai bun specialist pentru gestionarea hiperhidrozei, care este transpirația excesivă care apare chiar și atunci când nu este cald, este medicul dermatolog. Dermatologii oferă un diagnostic adecvat și sugerează opțiuni de tratament, inclusiv antiperspirante sau medicamente prescrise. Luați în considerare să căutați o a doua opinie dacă primul dermatolog pe care îl consultați nu este familiarizat cu transpirația excesivă.

Care sunt specialitățile medicului care tratează transpirația excesivă?

Specialitățile medicului care tratează transpirația excesivă sunt dermatologia, neurologia, neurochirurgia, chirurgia toracică și îngrijirea primară. Dermatologii sunt specialiștii primari pentru hiperhidroză, mai ales atunci când tratamentele fără prescripție medicală sunt ineficiente. Neurologii și specialiștii în medicina comportamentală abordează afecțiunile legate de transpirația excesivă, deoarece sistemul nervos controlează glandele sudoripare. Opțiunile chirurgicale minim invazive pentru cazurile severe de hiperhidroză sunt oferite de chirurgii toracici. Medicii de familie și interniștii gestionează hiperhidroza.

Cum poți trata transpirația excesivă acasă?

Puteți trata transpirația excesivă acasă folosind mai multe metode eficiente. Antiperspiranții care conțin 6% până la 20% clorură de aluminiu reduc semnificativ transpirația, iar astringenții naturali precum hamamelis, uleiul de arbore de ceai și oțetul ajută la reducerea transpirației excesive. Un jurnal de transpirație ajută la identificarea declanșatorilor, în timp ce hainele largi și pudrele pentru picioare gestionează simptomele. Remediile casnice, cum ar fi bicarbonatul de sodiu, oferă o modalitate rapidă și ieftină de a reduce transpirația mâinilor. Menținerea hidratată și îngrijirea sănătății mintale susțin în continuare gestionarea transpirației excesive.

Ce se întâmplă dacă lași transpirația excesivă să nu fie tratată?

Dacă lăsați transpirația excesivă să nu fie tratată, aceasta duce la diverse complicații, inclusiv infecții ale pielii, iritații și modificări ale pielii, cum ar fi decolorarea și crăpăturile. Umiditatea excesivă provoacă macerarea, făcând pielea nemoale și predispusă la infecții fungice sau bacteriene, în special în jurul foliculilor de păr și între degetele de la picioare. Hiperidroza netratată provoacă anxietate socială, jenă și un impact negativ semnificativ asupra stimei de sine și asupra vieții de zi cu zi. Problemele de hiperhidroză persistă și se agravează în timp, afectând atât bunăstarea fizică, cât și emoțională. Se recomandă căutarea unui tratament pentru a gestiona simptomele și a preveni aceste complicații.

Care este prognoza (prognoza) pentru persoanele care au transpirație excesivă?

Prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au transpirație excesivă este precaut, deoarece hiperhidroza este dificil de gestionat și duce la dificultăți în situații sociale și de muncă. Hiperhidroza afectează în mod semnificativ calitatea vieții și sănătatea mintală, determinând multe persoane să se simtă jenate și reticente în a căuta ajutor, în timp ce nu pune viața în pericol. Medicii oferă diferite opțiuni de tratament, inclusiv antiperspirante, medicamente și intervenții chirurgicale, care ajută la gestionarea eficientă a simptomelor. Chiar și cu tratament, transpirația excesivă reapare, iar perspectiva pe termen lung variază în funcție de cauza de bază, în special în cazurile de diaforeză. Mulți indivizi își ameliorează durerea și își îmbunătățesc calitatea vieții cu un management și sprijin adecvat.

Cât durează transpirația excesivă?

Transpirația excesivă durează între 3 și 10 luni după tratament, în special în zone precum axile sau mâini. Unii indivizi se confruntă cu hiperhidroză, o afecțiune pe termen lung, și transpira excesiv ani de zile dacă o lasă netratată. Injecțiile pentru hiperhidroză scad transpirația pe o durată cuprinsă între 6 și 24 de luni. Gestionarea stării de hiperhidroză este o provocare și, în timp ce unii pacienți observă îmbunătățiri în timp, mulți continuă să experimenteze simptome. Consultarea unui profesionist din domeniul sănătății este recomandabilă dacă transpirația excesivă persistă cel puțin 6 luni sau interferează cu activitățile zilnice.

Care este procentul din populația de cuvinte care are transpirație excesivă?

Procentul populației mondiale care are transpirație excesivă este de aproximativ 5%. Cifra indică faptul că aproape 385 de milioane de oameni la nivel global suferă de hiperhidroză, o afecțiune medicală caracterizată prin transpirație excesivă din cauza suprastimulării glandelor sudoripare. Studiile sugerează că hiperhidroza primară afectează aproximativ 1 până la 3% din populația S.U.A., cu un număr semnificativ de persoane care nu caută tratament. Hiperhidroza afectează grav activitățile zilnice și bunăstarea emoțională, subliniind importanța conștientizării și a tratamentelor disponibile.

Care sunt cele mai probabile persoane să sufere de transpirație excesivă?

Cele mai probabile persoane să sufere de transpirație excesivă sunt cele cu antecedente familiale de hiperhidroză, persoanele care suferă de afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi diabetul, hipertiroidismul sau anxietatea și femeile aflate în postmenopauză care suferă de modificări hormonale. Persoanele cu hiperhidroză focală primară, care nu are legătură cu probleme grave de sănătate, se confruntă cu un risc mai mare. Anumite medicamente și factori de stil de viață contribuie și mai mult la transpirația excesivă. Predispoziția genetică și condițiile de sănătate existente influențează semnificativ probabilitatea dezvoltării hiperhidrozei.

De ce transpirați excesiv?

Transpirați excesiv deoarece glandele sudoripare sunt declanșate de diverși factori, inclusiv stres emoțional, anxietate, frică și nervozitate. Condițiile de mediu, cum ar fi temperaturile calde și umiditatea ridicată, contribuie la creșterea transpirației. Transpirația excesivă rezultă din afecțiuni medicale precum hiperhidroza, hipertiroidismul, infecțiile și modificările hormonale. Transpirația excesivă apare fără niciun motiv evident, cunoscută sub numele de hiperhidroză primară, în cazul în care glandele sudoripare ale corpului sunt hiperactive. Transpirația excesivă stresează și jenează oamenii, afectându-le viața de zi cu zi și interacțiunile sociale.

Cine sunt celebrii oameni cu transpirație excesivă?

Persoanele celebre cu transpirație excesivă sunt enumerate mai jos.

• Steve Carell Cunoscut pentru rolurile sale de comedie, Steve Carell a discutat deschis despre lupta sa cu hiperhidroza (transpiratie excesiva).
• Fotografii au făcut poze cu Cameron Diaz, actrița, cu axile transpirate, iar aceasta suferă de hiperhidroză.
• Halle Berry, o actriță premiată cu Oscar, și-a evidențiat experiența cu transpirația excesivă în emisiunea Ellen și a fost diagnosticată cu hiperhidroză.
• Emma Stone Actrița este o altă celebritate care suferă de hiperhidroză.
• Chrissy Teigen a suferit recent un tratament cu Botox pentru hiperhidroză și și-a împărtășit experiența cu numărul mare de urmăritori pe Instagram.Acești indivizi acordă atenție hiperhidrozei, o afecțiune care afectează aproximativ 1% din populație și este ereditară.

Care este istoricul transpirației excesive?

Istoria transpirației excesive este strâns legată de înțelegerea medicală și clasificarea hiperhidrozei, o afecțiune caracterizată prin transpirație excesivă dincolo de ceea ce este necesar pentru termoreglare. Medicii clasifică hiperhidroza în două tipuri principale. hiperhidroza primară (sau focală), care debutează în copilărie sau adolescență, și hiperhidroza secundară, care apare mai târziu în viață din cauza afecțiunilor medicale sau a medicamentelor subiacente.Termenul „hiperhidroză” în sine a fost folosit în literatura medicală de mulți ani, dar progrese semnificative în înțelegerea afecțiunii au început la începutul secolului al XX-lea. Chirurgul rus Dr. Nikolai Kotzareff a încercat simpatectomia, o procedură chirurgicală menită să întrerupă nervii simpatici responsabili de transpirație, ca tratament pentru hiperhidroză în 1919. Kotzareff a demonstrat eficacitatea procedurii de simpatectomie specific pentru hiperhidroza facială unilaterală, marcând un moment pivot în tratamentul transpirației excesive până în 1920.Cercetările au arătat că hiperhidroza afectează aproximativ 1% până la 3% din populație, mulți pacienți raportând apariția simptomelor înainte de vârsta de 12 ani. Cercetătorii au identificat o componentă genetică puternică, deoarece antecedentele familiale de hiperhidroză crește probabilitatea de a dezvolta stare. Acest lucru sugerează că glandele ecrine normale prezintă o hiperactivitate neurogenă semnificativă în hiperhidroza focală primară.Cercetătorii și-au evoluat înțelegerea hiperhidrozei pentru a recunoaște că transpirația excesivă are loc în anumite zone, cum ar fi axilele (axilele), palmele, tălpile și fața, și este bilaterală și simetrică. Pacienții cu hiperhidroză experimentează transpirație în condiții care nu induc transpirație la majoritatea indivizilor, indicând o disfuncție a sistemului nervos simpatic central al corpului.Diferiți factori, inclusiv bolile sistemice, tulburările metabolice și efectele adverse ale medicamentelor, provoacă hiperhidroză secundară în plus față de hiperhidroza primară. Furnizorii de asistență medicală trebuie să investigheze potențialele cauze secundare atunci când hiperhidroza începe mai târziu în viață.Istoricul transpirației excesive reflectă o înțelegere tot mai mare a hiperhidrozei ca afecțiune medicală care necesită un diagnostic și un management adecvat. Tratamentele pentru hiperhidroză au evoluat de-a lungul anilor, incluzând agenți topici, medicamente orale și opțiuni chirurgicale, pentru a ajuta pacienții să-și gestioneze simptomele și să-și îmbunătățească calitatea vieții.