Ce este tinitusul?
Tinitusul este un tip de boală caracterizat prin percepția sunetului fără o sursă acustică externă, denumită „țiuit în urechi”. Se manifestă sub formă de diverse senzații auditive, inclusiv țiuit, bâzâit, șuierat, zumâit, șuierat și sfârâit, pe care doar individul afectat le aude. Condițiile de bază, cum ar fi pierderea auzului legată de vârstă, leziunile urechii, problemele sistemului circulator, acumularea de cerumă, infecțiile urechii, leziunile capului, anumite medicamente și stresul fac ca tinitusul să fie temporar sau cronic.Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea ca o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă, care subliniază că tinitusul, deși este o problemă de auz, are un impact asupra dimensiunilor mentale și sociale ale sănătății. Experții nu clasifică tinitusul ca o boală în sensul tradițional, ci mai degrabă ca un simptom al diferitelor afecțiuni subiacente, făcându-l un fenomen complex care afectează diferit indivizii.Zgomotele puternice declanșează tinitus, care provoacă leziuni ale urechii, iar activitatea crescută a nervilor înrudiți din trunchiul cerebral leagă tinitusul pentru cei cu cazuri cronice. Profesioniștii din domeniul sănătății, cum ar fi medicii generaliști (MG) sau audiologii, diagnostichează afecțiunea și efectuează examinări pentru a identifica cauzele tratabile, cum ar fi infecțiile urechii.Strategiile de management pentru tinitus includ Tinitus Retraining Therapy (TRT), care este un program individualizat administrat de un audiolog sau la un centru de tratament pentru tinitus. Diverse abordări ajută persoanele să facă față tinitusului și să reducă impactul acestuia asupra calității vieții lor, în timp ce cercetătorii nu au găsit un remediu definitiv pentru tinitus.
Care sunt tipurile de tinitus?
Tipurile de tinitus sunt enumerate mai jos.
- Tinitus subiectiv: Individul afectat este singurul care aude sunete cauzate de tinitus subiectiv, cea mai comună formă de tinitus. Expunerea la zgomot puternic sau pierderea auzului subiacent se leagă de variații ale intensității și duratei tinitusului subiectiv.
- Tinitus obiectiv: un profesionist din domeniul sănătății aude tinitus obiectiv în timpul unei examinări, spre deosebire de tinitusul subiectiv. Condițiile fizice care afectează urechea sau structurile înconjurătoare sunt asociate cu tinitusul obiectiv.
- Tinitus somatic: Mișcarea și atingerea sunt legate de tinitusul somatic, iar factorii fizici precum spasmele musculare, răsucirile gâtului sau problemele dentare îl influențează. Experții consideră tinitusul somatic un subset al tinitusului subiectiv.
- Tinitus pulsatil: Sunetele ritmice care pulsa in timp cu bataile inimii caracterizeaza tinitusul pulsatil. Afecțiunile vasculare provoacă tinitus pulsatil și indică probleme de sănătate subiacente, cum ar fi hipertensiunea arterială sau anemia.
- Tinitus muscular: Tinitusul muscular este un tip specific de tinitus ritmic care implică sunete legate de contracțiile musculare, legate de factori somatici.
- Acufenele bilaterale: Tinitusul bilateral se referă la experiența tinitusului în ambele urechi, pe care medicii îl asociază cu diverse probleme ale sistemului auditiv.
- Tinitus unilateral: Condiții specifice, inclusiv hipoacuzie conductivă sau tulburări vestibulare, se leagă de tinitusul unilateral care apare într-o ureche.
- Tinitus neurologic: Afecțiunile neurologice se asociază cu tinitusul neurologic și implică probleme complexe de procesare auditivă.Aceste tipuri ne ajută să înțelegem cauzele care stau la baza și să stabilim opțiunile de tratament adecvate.
Care sunt simptomele tinitusului?
Simptomele tinitusului sunt enumerate mai jos.
- Țuitul: O percepție comună a sunetului care seamănă cu țiuitul în urechi.
- Bâzâit: Un zgomot continuu se simte ca un sunet.
- Sâsâit: un sunet asemănător cu aburul care iese sau cu șuieratul unui șarpe.
- Răbușit: un sunet profund și puternic asemănător cu vuietul unui leu.
- Bâzâit: un sunet scăzut, continuu, care seamănă cu un zumzet.
- Fluierat: rezonează un sunet înalt asemănător unui fluier.
- Sfârâit: un sunet care seamănă cu trosnitul unui foc sau cu prăjirea alimentelor.
- Clic: o serie de clicuri creează un sunet ritmic.
- Slefuire: Un zgomot care se simte ca niște sunete de măcinat sau de râșnire.
- Muzică sau cânt: Unii indivizi aud sunete care seamănă cu muzica sau cântatul.
- Zgomote în timp cu pulsul: Sunete care bat în sincronizare cu bătăile inimii individului.
- Pierderea auzului: Tinitusul însoțește pierderea auzului, în cazul în care indivizii experimentează o reducere a capacității de auz.
- Vertij: Unii indivizi simt o senzație de învârtire sau amețeli împreună cu simptome de tinitus.Intensitatea acestor simptome variază și poate fi temporară sau cronică, în funcție de cauzele subiacente și de circumstanțele individuale.
Care sunt cauzele tinitusului?
Simptomele tinitusului sunt enumerate mai jos.
- Țuitul: O percepție comună a sunetului care seamănă cu țiuitul în urechi.
- Bâzâit: Un zgomot continuu se simte ca un sunet.
- Sâsâit: un sunet asemănător cu aburul care iese sau cu șuieratul unui șarpe.
- Răbușit: un sunet profund și puternic asemănător cu vuietul unui leu.
- Bâzâit: un sunet scăzut, continuu, care seamănă cu un zumzet.
- Fluierat: rezonează un sunet înalt asemănător unui fluier.
- Sfârâit: un sunet care seamănă cu trosnitul unui foc sau cu prăjirea alimentelor.
- Clic: o serie de clicuri creează un sunet ritmic.
- Slefuire: Un zgomot care se simte ca niște sunete de măcinat sau de râșnire.
- Muzică sau cânt: Unii indivizi aud sunete care seamănă cu muzica sau cântatul.
- Zgomote în timp cu pulsul: Sunete care bat în sincronizare cu bătăile inimii individului.
- Pierderea auzului: Tinitusul însoțește pierderea auzului, în cazul în care indivizii experimentează o reducere a capacității de auz.
- Vertij: Unii indivizi simt o senzație de învârtire sau amețeli împreună cu simptome de tinitus.Intensitatea acestor simptome variază și poate fi temporară sau cronică, în funcție de cauzele subiacente și de circumstanțele individuale.
Care sunt tratamentele pentru Tinitus?
Simptomele tinitusului sunt enumerate mai jos.
- Țuitul: O percepție comună a sunetului care seamănă cu țiuitul în urechi.
- Bâzâit: Un zgomot continuu se simte ca un sunet.
- Sâsâit: un sunet asemănător cu aburul care iese sau cu șuieratul unui șarpe.
- Răbușit: un sunet profund și puternic asemănător cu vuietul unui leu.
- Bâzâit: un sunet scăzut, continuu, care seamănă cu un zumzet.
- Fluierat: rezonează un sunet înalt asemănător unui fluier.
- Sfârâit: un sunet care seamănă cu trosnitul unui foc sau cu prăjirea alimentelor.
- Clic: o serie de clicuri creează un sunet ritmic.
- Slefuire: Un zgomot care se simte ca niște sunete de măcinat sau de râșnire.
- Muzică sau cânt: Unii indivizi aud sunete care seamănă cu muzica sau cântatul.
- Zgomote în timp cu pulsul: Sunete care bat în sincronizare cu bătăile inimii individului.
- Pierderea auzului: Tinitusul însoțește pierderea auzului, în cazul în care indivizii experimentează o reducere a capacității de auz.
- Vertij: Unii indivizi simt o senzație de învârtire sau amețeli împreună cu simptome de tinitus.Intensitatea acestor simptome variază și poate fi temporară sau cronică, în funcție de cauzele subiacente și de circumstanțele individuale.
Care sunt riscurile pentru persoanele cu tinitus?
Riscurile pentru persoanele cu tinitus sunt enumerate mai jos.
- Anxietate: nivelurile crescute de anxietate rezultă din tinitus, pe măsură ce indivizii devin preocupați de sunetele persistente pe care le aud, afectându-le sănătatea mintală generală.
- Depresie: prezența constantă a tinitusului contribuie la sentimente de deznădejde și tristețe, ducând la depresie clinică la unii indivizi.
- Iritabilitate: Tinitusul provoacă frustrare și disconfort care duc la iritabilitate, impactând relațiile interpersonale și interacțiunile sociale.
- Tulburări de somn: Acufenele perturbă tiparele de somn, făcând dificil pentru persoanele să adoarmă sau să rămână adormite, ceea ce exacerbează oboseala și stresul.
- Dificultăți de concentrare: Sunetele tinitus distrag atenția unei persoane și îi împiedică capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor, afectând performanța la muncă și activitățile zilnice.
- Probleme de comunicare: Tinitusul afectează indivizii, determinându-i să se lupte să audă conversațiile clar, ceea ce duce la neînțelegeri și retragere socială.
- Sensibilitate crescută la sunet: Unele persoane cu tinitus dezvoltă hiperacuză, ceea ce face ca anumite frecvențe și intervale de volum ale sunetului să fie inconfortabile sau dureroase.
- Izolarea socială: Indivizii se retrag din situațiile sociale din cauza efectelor psihologice ale tinitusului, cum ar fi anxietatea și depresia, rezultând izolare.
- Impactul asupra calității vieții: Tinitusul diminuează semnificativ calitatea generală a vieții unui individ, afectând sănătatea mintală, somnul și interacțiunile sociale.
- Potențial de agravare a simptomelor: zgomotele puternice sau situațiile stresante declanșează crize de tinitus, ceea ce face gestionarea mai dificilă.
- Condiții de sănătate subiacente: abordarea tinitusului asociat cu alte probleme medicale, cum ar fi bolile cardiovasculare, prezintă riscuri suplimentare pentru sănătate.
- Declin cognitiv: Tinitusul cronic contribuie la declinul cognitiv în timp, deoarece distragerea constantă afectează memoria și funcția cognitivă.Aceste riscuri evidențiază impactul cu mai multe fațete al tinitusului asupra bunăstării fizice, mentale și sociale a unui individ, necesitând strategii de management cuprinzătoare.
Cum să preveniți tinitusul?
Pentru a preveni tinitusul, exercițiile fizice regulate și o dietă sănătoasă sunt esențiale, deoarece ajută la atenuarea riscurilor asociate cu obezitatea și tulburările vaselor de sânge. Limitarea aportului de alcool, cofeină și nicotină contribuie la o mai bună circulație a sângelui și reduce probabilitatea de apariție a tinitus. Protejarea urechilor de zgomote puternice, utilizarea protecției urechilor și evitarea expunerii prelungite la medii cu volum mare sunt măsuri preventive esențiale. Tehnicile de relaxare și o bună igienă a somnului ajută la atenuarea simptomelor prin gestionarea stresului. Monitorizarea tensiunii arteriale și reducerea aportului de sare susțin și mai mult sănătatea urechii și previn apariția tinitusului.
Cum este diagnosticat tinitusul?
Tinitusul este diagnosticat printr-o evaluare cuprinzătoare care include un istoric medical detaliat, un examen fizic și teste de auz efectuate de furnizorii de servicii medicale, cum ar fi specialiștii în urechi, nas și gât (ORL) și audiologi. Specialistul ORL întreabă despre caracteristicile sunetelor de tinitus, debutul acestora și orice simptome asociate în timp ce examinează urechile pacientului pentru posibile blocaje sau infecții. Audiologii efectuează evaluări audiometrice, inclusiv teste de recunoaștere a vorbirii, pentru a evalua pierderea auzului și impactul tinitusului. Medicii comandă teste imagistice, cum ar fi RMN sau CT, dacă au îngrijorări cu privire la afecțiunile de bază, mai ales dacă tinitusul este pulsatil. Diagnosticul medicului se bazează pe simptomele raportate de pacient, deoarece nu există un test specific pentru tinitus în sine.
Când să consultați un medic despre Tinitus?
Consultați un medic despre tinitus atunci când simțiți un zgomot constant, bâzâit sau alte zgomote urechi timp de cel puțin o săptămână, mai ales dacă aceste sunete sunt deranjante sau interferează cu somnul, concentrarea sau sănătatea mintală. Solicitați sfatul medicului dacă aveți tinitus însoțit de pierderea auzului, anxietate sau depresie sau dacă aveți tinitus în urma unei răni la cap. Consultați un profesionist din domeniul sănătății dacă observați o agravare a simptomelor sau bănuiți că anumite medicamente vă exacerba tinitusul. Un furnizor de asistență medicală primară sau un audiolog efectuează o evaluare cuprinzătoare pentru a identifica cauzele care stau la baza și strategiile de management adecvate. Documentați frecvența și natura simptomelor de tinitus pentru a vă ajuta medicul în procesul de evaluare.
Care sunt specialitățile medicului care tratează Tinitusul?
Specialitățile medicilor care tratează tinitusul sunt otolaringologii (specialiști ORL), audiologii și medicii primari. Otorinolaringologii diagnostichează și tratează afecțiunile medicale de bază legate de tinitus, în timp ce audiologii sunt esențiali în gestionarea afecțiunii prin evaluări și terapii cuprinzătoare, cum ar fi Terapia de recalificare a tinitusului (TRT). Medicii de asistență medicală primară efectuează evaluări inițiale pentru a exclude cauze comune, cum ar fi acumularea de ceară sau infecțiile urechii. Specialiștii în sănătatea comportamentală se implică în tratament pentru a aborda aspectele psihologice ale tinitusului. Împreună, acești profesioniști lucrează pentru a oferi o abordare multidisciplinară a gestionării tinitusului.
Cum poți trata tinitusul acasă?
Puteți trata tinitusul acasă, folosind mai multe remedii naturale și modificări ale stilului de viață. Încorporarea exercițiilor regulate, cum ar fi yoga sau Tai Chi, ajută la gestionarea stresului și îmbunătățește starea generală de bine, ceea ce atenuează simptomele tinitusului. Terapia cu sunet, inclusiv utilizarea aparatelor de zgomot alb sau a sunetelor naturii, distrage atenția creierului de la sunet și oferă o ușurare. Meditația și exercițiile de respirație profundă ajută la reducerea anxietății asociate cu tinitus. În cele din urmă, puteți menține îngrijirea adecvată a urechii și luați în considerare suplimente naturale precum ginkgo biloba sau zinc pentru a sprijini gestionarea simptomelor tinitusului.
Ce se întâmplă dacă lași tinitusul să nu fie tratat?
Dacă lăsați tinitusul să nu fie tratat, acesta duce la o serie de consecințe negative, inclusiv anxietate crescută, depresie, iritabilitate și dificultăți de concentrare și de somn. Tinitusul persistent maschează pierderea auzului, ceea ce face identificarea și abordarea pierderii auzului mai dificile. Complicațiile severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau orbirea, rezultă din tinitusul pulsatil netratat, care se leagă de probleme vasculare. Suferința cauzată de tinitus are un impact semnificativ asupra sănătății mintale și a funcționării zilnice a indivizilor, ceea ce duce la o deteriorare a bunăstării lor generale. Căutarea unui tratament este recomandabilă pentru a gestiona simptomele și pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
Care este prognoza (prognoza) pentru persoanele care au tinitus?
Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au tinitus este foarte variabil și depinde în mare măsură de cauza de bază a afecțiunii. Tinitusul în sine nu scurtează speranța de viață, dar are un impact semnificativ asupra calității vieții, cu 10 până la 20% dintre indivizi care se confruntă cu simptome severe care le afectează activitățile zilnice. Unii indivizi se confruntă cu tinitus persistent, în special cei cu pierdere a auzului indusă de zgomot, în timp ce alții găsesc ușurare prin tratamente precum Terapia de recalificare a tinitusului (TRT) sau melatonina, care arată eficacitate în anumite populații. Tinitusul afectează sănătatea mintală a indivizilor, ducând la anxietate sau depresie în unele cazuri, deși majoritatea oamenilor nu au gânduri suicidare. Perspectivele sunt mai favorabile pentru cei cu cauze temporare, cum ar fi acumularea de cerumă, în comparație cu cei cu afecțiuni cronice sau severe.
Cât durează tinitusul?
Tinitusul durează de la câteva secunde la câțiva ani, în funcție de cauza de bază. Majoritatea cazurilor temporare se rezolvă în decurs de 16 până la 48 de ore, în timp ce simptomele persistente peste două săptămâni indică faptul că pacienții au nevoie de evaluare profesională. Medicii clasifică tinitusul ca fiind cronic atunci când durează trei luni sau mai mult, care durează ani de zile sau chiar o viață. Pierderea auzului indusă de zgomot (NIHL) se leagă de tinitusul cronic și provoacă suferință persoanelor afectate. Durata tinitusului variază semnificativ între indivizi, influențată de factori precum expunerea la zgomote puternice, sănătatea urechii și stilul de viață.
Care este procentul din populația de cuvinte care are Tinitus?
Procentul populației mondiale care are tinitus este de aproximativ 14% până la 15%. Cercetătorii estimează că aproximativ 14% dintre adulți se confruntă cu tinitus, în timp ce Asociația AmeriTinnitus afirmă că aproximativ 15% dintre toți oamenii care trăiesc în SUA îl suferă. Aveți condiția. Cercetătorii au raportat că prevalența la nivel mondial a tinitusului variază de la 4% la 37%, indicând o variabilitate semnificativă. Afecțiunea afectează o parte notabilă a populației, estimările sugerând că aproximativ 15% până la 20% dintre americani suferă de tinitus.
Care sunt cele mai probabile persoane să facă tinitus?
Oamenii cel mai probabil să facă tinitus sunt adulții în vârstă, în special cei cu vârste cuprinse între 40 și 80 de ani, deoarece afecțiunea este mai răspândită în această grupă de vârstă. Bărbații sunt mai susceptibili de a prezenta tinitus în comparație cu femeile. Persoanele care fumează, lucrează în medii zgomotoase sau au un istoric de expunere la zgomot, cum ar fi muzicienii și personalul militar, sunt expuse unui risc mai mare. Persoanele cu pierdere a auzului sau probleme ale urechii, precum și cei care au suferit stres sau traume extreme, sunt mai susceptibile la dezvoltarea tinitus. Indivizii de toate vârstele, inclusiv copiii, sunt afectați de tinitus, dar populațiile mai în vârstă îl experimentează semnificativ mai des.
De ce faci tinitus?
Obțineți tinitus din cauza diferitelor condiții de bază care afectează sistemul auditiv, cum ar fi pierderea auzului legată de vârstă, leziuni ale urechii și probleme ale sistemului circulator. Zgomotele puternice din mediile de la locul de muncă, concerte sau evenimente sportive duc la deteriorarea urechii și declanșează tinitus. Acumularea de ceară, infecțiile urechii, leziunile capului, anumite medicamente și stresul contribuie la apariția tinitusului. Persoana afectată experimentează tinitusul ca bâzâit, șuierat sau alte sunete, în timp ce descriu tinitusul ca „țiuit în urechi”. Consultați profesioniștii din domeniul sănătății pentru diagnosticarea și strategiile de management adecvate.
Cine sunt celebrii oameni cu tinitus?
Persoanele celebre cu tinitus sunt enumerate mai jos.
- William Shatner: Renumit pentru rolul său de căpitan James T. Kirk din „Star Trek”, William Shatner și-a recunoscut public experiența cu tinitus.
- Eric Clapton: legendarul muzician Eric Clapton a vorbit sincer despre luptele sale cu tinitus, pe care Eric Clapton o atribuie carierei sale îndelungate în muzică și expunerii la sunete puternice.
- Chris Martin: Solista trupei Coldplay, Chris Martin a raportat că are tinitus, probabil din cauza istoriei sale extinse de a cânta la concerte zgomotoase.
- Barbra Streisand: O cântăreață, compozitoare, actriță și realizatoare de film emblematică, Barbra Streisand a trăit cu tinitus de la vârsta de nouă ani și descrie tinitusul ca un „zâmbit”.
- Pete Townshend: Muzician și membru al grupului The Who, Pete Townshend a experimentat tinitus, care este frecvent în rândul muzicienilor din cauza expunerii la muzică puternică.
- Sylvester Stallone: Sylvester Stallone a raportat că tinitusul îi afectează calitatea vieții.
- Steve Martin: Actorul și comediantul Steve Martin și-a împărtășit experiența cu tinitus, subliniind impactul acestuia asupra vieții de zi cu zi a lui Steve Martin.
- Gerard Butler: Actorul Gerard Butler a fost deschis cu privire la luptele sale cu tinitus.
- Ryan Adams: Muzicianul și cântărețul Ryan Adams a raportat că a avut tinitus.
- Richard Attenborough: regretatul actor și regizor Richard Attenborough a avut tinitus, despre care Richard Attenborough a discutat în interviuri.
- Igor Balis: Celebritatea Igor Balis a raportat că are tinitus.
- Thomas Bangalter: Cunoscut ca jumătate din duo-ul de muzică electronică Daft Punk, Thomas Bangalter a vorbit despre experiența sa cu tinitus.
- Jeff Beck: Chitaristul influent Jeff Beck a raportat că are tinitus, o problemă comună în rândul muzicienilor.
- Halle Berry: Halle Berry a împărtășit experiența ei cu tinitus, care îi afectează auzul.
- Ludwig van Beethoven: Oamenii știu că compozitorul istoric Ludwig van Beethoven a suferit de tinitus, care a contribuit la pierderea auzului.
- Peter Brown: celebritatea Peter Brown a raportat că a avut tinitus.
- Ronald Reagan: Fostul președinte al SUA Ronald Reagan a avut tinitus, despre care Ronald Reagan a discutat mai târziu în viață.
- Keanu Reeves: Keanu Reeves a raportat că are tinitus, care îi afectează activitățile zilnice.
- Ozzy Osbourne: Muzicianul rock Ozzy Osbourne a vorbit despre luptele sale cu tinitus, care este obișnuit în industria muzicală.
- Huey Lewis: Muzicianul Huey Lewis a raportat că a avut tinitus, care a afectat capacitatea lui Huey Lewis de a cânta.
- Noel Gallagher: Muzicianul Noel Gallagher a împărtășit experiența sa cu tinitus.
- Ayumi Hamasaki: Cântăreața pop japoneză Ayumi Hamasaki a raportat că are tinitus.
- Moby: Muzicianul Moby a suferit de tinitus în cea mai mare parte a carierei sale și a fost diagnosticat cu pierdere de auz și tinitus în 2004.
- Rush: Trupa Rush are membri care au raportat tinitus, evidențiind prevalența afecțiunii în industria muzicală.Acești indivizi ilustrează impactul larg răspândit al tinitusului în diferite domenii, în special în muzică și divertisment, unde expunerea la sunete puternice este obișnuită.
Care este istoria tinitusului?
Istoria tinitusului este bogată și se întinde până la civilizațiile antice, cu descrieri ale stării datând încă din secolul al XVI-lea î.Hr. O foaie de papirus egiptean cunoscută sub numele de Papirus Ebers descrie o afecțiune numită „ureche vrăjită”, indicând recunoașterea timpurie a tulburărilor auditive. Asirienii, în jurul anului 700 î.Hr., au documentat trei tipuri distincte de tinitus. „șoptirea”, „vorbirea” și „cântarea” urechilor, arătând o înțelegere timpurie a fenomenului. Prima relatare scrisă a tratamentului medical pentru tinitus este atribuită egiptenilor antici, care tratau afecțiuni precum urechea vrăjită și zumzetul în urechi. Acest lucru sugerează că oamenii au recunoscut tinitusul ca o problemă medicală de milenii. Cele mai vechi înregistrări cunoscute despre tinitus ca afecțiune medicală provin din Mesopotamia în secolul al VII-lea î.Hr., subliniind și mai mult prezența sa de lungă durată în istoria sănătății umane.Cercetătorii au asociat tinitusul cu pierderea auzului și scăderea înțelegerii vorbirii, în special în medii zgomotoase de-a lungul istoriei. Aproximativ 10-15% din populație suferă de tinitus, o afecțiune comună care se manifestă ca diverse senzații auditive, inclusiv țiuit, bâzâit, vuiet, șuierat sau șuierat, pe care le percepe doar persoana care suferă de tinitus.Diferiți teoreticieni au propus teorii cu privire la originile tinitusului în antichitate. Gordon a sugerat că vaporii agită aerul din urechea internă, ceea ce duce la diferite calități de zgomot. Credințele unui trib din estul Indiei atribuiau tinitusul unui animal mic care trăiește în ureche, despre care Politzer a documentat că provoacă tulburări.Evoluția înțelegerii medicale a condus la privirea tinitusului ca pe o tulburare a urechii. Cercetări recente au evidențiat rolul mecanismelor creierului în tinitus, indicând faptul că tinitusul este un fenomen complex influențat de diverși factori, inclusiv vârsta, dificultățile de auz, expunerea la zgomot de la locul de muncă și substanțele ototoxice.Clasificarea tinitusului s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Medicii clasifică tinitusul în două tipuri. Factorii fizici influențează tinitusul somatic, iar procesarea sunetului de către creier este legată de tinitusul neurofiziologic. Medicii clasifică majoritatea cazurilor de tinitus drept subiective, ceea ce înseamnă că numai pacientul le percepe, în timp ce urmăresc tinitusul obiectiv la sunetele corporale identificabile.În ciuda istoriei sale lungi, o abordare cu adevărat bazată pe dovezi a gestionării tinitusului este contestată de lipsa datelor epidemiologice și observaționale cuprinzătoare. Strategiile actuale de management includ Terapia de recalificare a tinitusului (TRT) și alte mecanisme de adaptare, deoarece cercetătorii continuă să caute un remediu definitiv pentru starea generalizată a tinitusului.
