Scarlatina: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este scarlatina?

Scarlatina este un tip de boală cauzată de o infecție bacteriană, în special de streptococul de grup A (GAS), care este aceeași bacterie responsabilă de faringele streptococi. Oamenii cunosc scarlatina ca scarlatina. Boala infecțioasă afectează copiii cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani, caracterizată printr-o erupție roșie aprinsă care se extinde pe cea mai mare parte a corpului, împreună cu simptome precum durere în gât, febră și frisoane. .Erupția cutanată asociată cu scarlatina este distinctă; erupția are o textură fină asemănătoare hârtiei șmirghel și apare pe gât, frunte, obraji și piept, potențial răspândindu-se la brațe și spate. Erupția se dezvoltă la una sau două zile după debutul infecției. Medicii se referă la aspectul unei limbi roșu-închis ca „limbă de căpșuni”, ceea ce ajută la diagnosticare. .Contactul direct cu o persoană infectată sau picăturile respiratorii răspândesc scarlatina. O persoană infectată transmite bacteria altora cu până la șase zile înainte de apariția simptomelor și până la 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice. .Furnizorii de asistență medicală bazează diagnosticul de scarlatina pe erupția cutanată și simptomele caracteristice, dar efectuează o cultură a gâtului sau un test rapid streptococi pentru a confirma prezența bacteriei. Tratamentul este eficient și implică antibiotice precum penicilina sau eritromicina, care ajută la ameliorarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor, precum febra reumatică. .Oamenii se confruntă rar cu complicații de la scarlatina în vremurile moderne, dar încă apar infecții sau afecțiuni mai severe care afectează inima. Boala durează aproximativ o săptămână și, cu un tratament adecvat, majoritatea persoanelor se recuperează complet, fără efecte pe termen lung. .scarlatina este o boală bacteriană care se manifestă cu o erupție cutanată distinctă și durere în gât, care afectează copiii și este ușor de tratat cu antibiotice.

Care sunt tipurile de scarlatina?

Tipurile de scarlatina sunt clasificate în funcție de infecția bacteriană de bază cauzată de streptococul de grup A (GAS), care este aceeași bacterie responsabilă de faringele streptococi. scarlatina, cunoscută sub numele de scarlatina, este o boală infecțioasă care afectează predominant copiii mici, în special pe cei cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani. scarlatina este caracterizată de câteva trăsături cheie.

• Erupție cutanată: Cel mai distinctiv simptom al scarlatinei este o erupție roșie aprinsă care are o textură fină, asemănătoare hârtiei șmirghel. Erupția apare pe gât, frunte, obraji și piept și se poate extinde la brațe și spate. Erupția se dezvoltă la una sau două zile după debutul infecției.
• Dureri în gât și febră: persoanele cu scarlatina suferă de dureri în gât, febră, frisoane și alte simptome asemănătoare gripei. Boala începe cu aceste simptome, care pot fi însoțite de dureri abdominale, vărsături și stare de rău.
• Limba de căpșuni: Un semn fizic notabil al scarlatinei este apariția unei limbi roșu-închis, denumită „limbă de căpșuni”. Simptomul, împreună cu erupția cutanată caracteristică, ajută furnizorii de asistență medicală în diagnosticarea afecțiunii.
• Contagiune: scarlatina este o infecție contagioasă care se răspândește prin contact direct cu o persoană infectată sau prin picături respiratorii. O persoană infectată poate transmite bacteria altora cu până la șase zile înainte de apariția simptomelor și până la 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice.
• Diagnostic și tratament: Furnizorii de asistență medicală diagnostichează scarlatina pe baza erupției cutanate caracteristice și a simptomelor. Furnizorii de asistență medicală pot efectua o cultură a gâtului sau un test rapid streptococi pentru a confirma prezența bacteriei. Tratamentul este eficient și implică antibiotice precum penicilina sau eritromicina, care ajută la ameliorarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor, precum febra reumatică.
• Complicații: În timp ce complicațiile de la scarlatina sunt rare în vremurile moderne, complicațiile pot apărea, în special în cazurile severe sau dacă nu sunt tratate. Boala durează aproximativ o săptămână și, cu un tratament adecvat, majoritatea persoanelor se recuperează complet, fără efecte pe termen lung. scarlatina este o boală bacteriană care se manifestă cu o erupție cutanată distinctă și durere în gât, care afectează copiii și este ușor de tratat cu antibiotice.

Care sunt simptomele scarlatinei?

Simptomele scarlatinei sunt enumerate mai jos.

• Febra: O temperatura ridicata este unul dintre primele simptome care apar.
• Durere în gât: însoțită de durere la înghițire.
• Erupție cutanată roșie: o erupție cutanată roșie aprinsă, care are senzația de șmirghel pe gât, frunte, obraji și piept și se extinde pe brațe și spate.
• Frisoane: Senzație de frig sau de frison.
• Dureri de cap: raportate de persoanele afectate.
• Vărsături: greața și vărsăturile afectează unii copii.
• Dureri de stomac: apare disconfort abdominal.
• Limbă albă acoperită: o acoperire albă pe limbă, denumită „limbă albă de căpșuni”.
• Strawberry Tongue: O limbă roșie intens, cu o textură denivelată, care este un semn clasic al scarlatinei.
• Zona palidă din jurul gurii: un contrast vizibil între erupție cutanată și zona din jurul gurii.
• Glandele umflate: umflarea ganglionilor limfatici din gât (adenopatie cervicală).
• Stare de rău: sentimente generale de disconfort sau neliniște.Aceste simptome se dezvoltă la una sau două zile după debutul infecției, în urma unei infecții streptococi.

Care sunt cauzele scarlatinei?

Cauzele scarlatinei sunt enumerate mai jos.

• Infecție bacteriană: o infecție bacteriană din streptococul de grup A (GAS), cunoscută sub numele de Streptococcus pyogenes, provoacă scarlatina.
• Aceleași bacterii ca și streptococul: bacteriile responsabile de scarlatina sunt aceleași cu cele care provoacă streptococul, făcând scarlatina o afecțiune asociată.
• Producția de exotoxină: bacteriile eliberează o exotoxină care duce la simptomele caracteristice scarlatinei, inclusiv erupția cutanată distinctă și limba roșie.
• Natura contagioasă: Persoanele infectate răspândesc bacteriile Streptococcus de grup A prin contact direct sau picături respiratorii.
• Perioada de incubație: O persoană infectată transmite bacteria altora cu până la șase zile înainte de apariția simptomelor și până la 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice.
• Afecțiuni asociate: Alte infecții cauzate de streptococul de grup A, cum ar fi faringele streptococi sau impetigo, pot duce la scarlatina.
• Factor de vârstă: scarlatina afectează copiii, în special pe cei cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 ani.
• Factori de mediu: contactul apropiat în locuri precum școli sau centre de zi facilitează răspândirea bacteriilor.
• Context istoric: scarlatina a fost cândva o boală foarte răspândită, dar cu antibioticele moderne, complicațiile au devenit rare.
• Simptome declanșate de toxină: Simptomele, inclusiv erupția cutanată și „limba de căpșuni”, sunt direct legate de toxina produsă de bacterii.O infecție cu bacterii Streptococcus de grup A provoacă scarlatina, producând o toxină care duce la simptomele caracteristice scarlatinei și se răspândește cu ușurință în rândul copiilor.

Care sunt tratamentele pentru scarlatina?

Tratamentele pentru scarlatina sunt enumerate mai jos.

• Antibiotice: Tratamentul principal pentru scarlatina este o cură de antibiotice, care durează 10 zile. Penicilina este antibioticul de primă linie de elecție pentru tratarea scarlatinei. Medicii prescriu amoxicilină, în special copiilor. Medicii folosesc o cefalosporină de prima generație ca alternativă pentru pacienții alergici la penicilină. Medicii prescriu eritromicina celor care nu pot lua penicilina.
• Ameliorarea simptomatică: Medicii folosesc ibuprofen (cunoscut sub numele de Advil sau Motrin pentru copii) sau acetaminofen (cunoscut sub numele de Tylenol) pentru a reduce febra și a atenua durerile de gât. Gargara cu soluție salină caldă calmează durerea în gât.
• Hidratarea: Aportul adecvat de lichide previne deshidratarea, mai ales dacă pacientul are o durere în gât sau are greață.
• Odihnă: Odihna se recuperează în mod adecvat după infecție.
• Monitorizare: monitorizați în mod regulat simptomele pentru a vă asigura că tratamentul funcționează eficient și pentru a urmări eventualele complicații.
• Îngrijire ulterioară: furnizorul de asistență medicală trebuie să efectueze o vizită de urmărire pentru a confirma că infecția s-a îndepărtat și pentru a aborda orice simptome persistente.
• Prevenirea răspândirii: Persoanele infectate rămân acasă de la școală sau de la grădiniță până când au luat antibiotice timp de cel puțin 24 de ore pentru a preveni răspândirea infecției la alții.Majoritatea persoanelor cu scarlatină se așteaptă la o recuperare completă, fără efecte pe termen lung, urmând aceste recomandări de tratament.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu scarlatina?

Riscurile pentru persoanele cu scarlatina sunt enumerate mai jos.

• Complicații: complicații grave, cum ar fi febra reumatică acută, artrita reactivă poststreptococică și sindromul de șoc toxic streptococic rezultă din scarlatina netratată.
• Probleme cu rinichii: Există riscul de a dezvolta glomerulonefrită acută și alte probleme legate de rinichi din cauza răspunsului imun la infecția cu scarlatina.
• Afecțiuni cardiace: Medicii nu tratează scarlatina, care are ca rezultat afecțiuni cardiace pe termen lung, inclusiv inflamarea inimii din cauza febrei reumatice, dacă neglijează să facă acest lucru.
• Infecții secundare: Alte infecții grave, cum ar fi pneumonia, infecțiile urechii, abcesele gâtului și sinuzita, au rezultat din infecția scarlatină.
• Efecte pe termen lung: scarlatina poate provoca efecte potențiale pe termen lung, inclusiv artrită, boli de rinichi și ganglioni limfatici umflați, care persistă chiar și la ani de la infecția inițială.

Cum să previi scarlatina?

Pentru a preveni scarlatina.

• Spălați-vă des pe mâini: încurajați spălarea frecventă a mâinilor cu apă caldă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, mai ales după ce vă aflați în locuri publice sau înainte de a mânca.
• Evitați împărtășirea obiectelor personale: Nu împărțiți ustensilele de mâncare, farfurii, pahare, lenjerie de pat sau prosoape cu alții pentru a reduce riscul de transmitere.
• Stați departe de persoanele infectate: evitați contactul strâns cu oricine care prezintă simptome de scarlatina sau faringitis streptococ.
• Acoperiți gura și nasul: încurajați persoanele să își acopere gura și nasul cu un șervețel sau cu un cot atunci când tusesc sau strănut pentru a preveni răspândirea germenilor.
• Izolați persoanele infectate: țineți copiii cu scarlatina acasă timp de cel puțin 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției la alte persoane.

Cum este diagnosticată scarlatina?

Scarlatina este diagnosticată prin examinarea erupției cutanate distincte și evaluarea simptomelor, cum ar fi durere în gât, febră și frisoane. Furnizorii de asistență medicală efectuează un examen fizic și iau un tampon de gât pentru a testa streptococul de grup A (GAS), folosind fie un test rapid al streptococilor, fie o cultură a gâtului. Medicii folosesc prezența unei „limbi de căpșuni” pentru a ajuta la diagnosticarea scarlatinei. Diagnosticul de scarlatina este confirmat prin testarea de laborator a probei de gât. Un istoric medical complet și un examen fizic oferă un diagnostic precis al scarlatinei.

Când să consultați un medic despre scarlatina?

Consultați un medic despre scarlatina atunci când un copil dezvoltă brusc o erupție cutanată, mai ales dacă este însoțită de febră, dureri în gât sau glande umflate. Solicitați asistență medicală dacă copilul are o durere în gât cu febră de 100,4 ° F (38,0 ° C) sau mai mare sau dacă erupția cutanată apare roșie și se agravează. Aceste semne indică faptul că ar trebui să consultați un furnizor de asistență medicală dacă copilul doare, nu bea sau nu urinează. Medicii diagnostichează și tratează scarlatina devreme cu antibiotice pentru a preveni complicațiile. Consultați un furnizor de asistență medicală pentru un diagnostic definitiv și îngrijire adecvată.

Care sunt specialitățile doctorilor care tratează scarlatina?

Specialitățile medicale care tratează scarlatina sunt pediatrii, care sunt specializați în îngrijirea copiilor, și medicii de medicină de familie, care oferă îngrijiri cuprinzătoare pacienților de toate vârstele. Specialiștii în boli infecțioase se ocupă de cazuri mai complicate sau abordează preocupările legate de potențiale complicații. Otorinolaringologii (specialiști în urechi, nas și gât) tratează complicațiile asociate, cum ar fi infecțiile gâtului, în unele cazuri. Furnizorul de asistență medicală primară este responsabil pentru diagnosticarea și gestionarea scarlatinei la copii.

Cum poți trata scarlatina acasă?

Puteți trata scarlatina acasă, asigurându-vă că persoana afectată rămâne hidratată cu multe lichide, cum ar fi supe calde și băuturi reci, pentru a calma gâtul iritat. Gargara cu apă sărată (1/2 linguriță de sare amestecată în 1 cană de apă caldă) ajută la ameliorarea durerilor de gât. Medicii dau analgezice fără prescripție medicală, cum ar fi acetaminofenul sau ibuprofenul, pentru a gestiona febra și disconfortul. Pop-urile cu gheață, înghețata și băile cu fulgi de ovăz oferă confort. Urmați tratamentul cu antibiotice prescris și păstrați persoana afectată acasă la școală sau la serviciu până la cel puțin 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției.

Ce se întâmplă dacă lași scarlatina să nu fie tratată?

Dacă lăsați scarlatina să nu fie tratată, bacteria se răspândește în diferite părți ale corpului, inclusiv în amigdale, plămâni, piele, rinichi, sânge și urechea medie. Complicațiile grave, cum ar fi febra reumatică, care afectează inima, articulațiile și alte organe, precum și bolile de rinichi și pneumonia, rezultă din răspândirea bacteriilor. Complicațiile cresc, iar cazurile netratate de scarlatina duc la probleme de sănătate pe termen lung. Cele mai multe cazuri ușoare se rezolvă de la sine și trebuie să solicitați asistență medicală pentru a preveni aceste potențiale rezultate severe în timp ce faceți acest lucru. Tratamentul cu antibiotice în timp util atenuează riscurile asociate cu scarlatina netratată.

Care este prognoza (prognoza) pentru persoanele care au scarlatina?

Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au scarlatina este foarte bun, mai ales cu un tratament antibiotic prompt. Majoritatea persoanelor se recuperează în 4 până la 5 zile, iar simptomele se ameliorează rapid după începerea tratamentului cu antibiotice. Riscul de complicații, cum ar fi febra reumatică, este redus semnificativ cu tratamentul precoce, iar pacienții devin necontagioși în 24 de ore de la începerea antibioticelor. Majoritatea oamenilor se recuperează complet fără efecte pe termen lung, în timp ce erupția durează până la 2 până la 3 săptămâni. În vremurile moderne, medicii pot menține probabilitatea de complicații grave scăzute cu îngrijirea adecvată.

Cât durează scarlatina?

Scarlatina durează aproximativ 7 până la 10 zile. Medicii constată că simptomele se ameliorează în câteva zile, în timp ce erupția cutanată durează între 7 și 10 zile pentru a se rezolva complet cu un tratament antibiotic adecvat. Infecția persistă timp de 2 până la 3 săptămâni după debutul simptomelor dacă nu este tratată. Erupția dispare după aproximativ 1 săptămână, iar pielea se exfoliază timp de câteva săptămâni. Majoritatea persoanelor se recuperează complet fără efecte pe termen lung.

Care este procentul din populația de cuvinte care are scarlatina?

10% din populație contractă faringită streptococică din grupa A, iar dintre acești indivizi, aproximativ 10% dezvoltă scarlatina. Acest lucru sugerează că aproximativ 1% din populație poate experimenta scarlatina, deși prevalența reală variază semnificativ în funcție de factori precum geografia și perioada de timp. Au avut loc fluctuații semnificative în ratele de incidență, în special în ultimii ani, ceea ce indică faptul că procentul real al populației mondiale care suferă de scarlatina se modifică în timp.

Cine sunt cei mai probabili oameni să facă scarlatina?

Cei mai susceptibili de a face scarlatina sunt copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 ani, în special cei între 5 și 15 ani, deoarece această grupă de vârstă reprezintă majoritatea cazurilor. Copiii de patru ani sunt în special expuși riscului, iar 89% din cazurile din Marea Britanie apar la copii. Persoanele aflate în contact strâns cu copiii infectați, cum ar fi părinții și îngrijitorii, prezintă un risc mai mare. Mediile aglomerate precum școlile și grădinițele înregistrează adesea focare mai frecvente, unde bacteriile se răspândesc cu ușurință. Scarlatina afectează predominant copiii, în timp ce afectează oameni de toate vârstele.

De ce faci scarlatina?

Obțineți scarlatina din cauza unei infecții cauzate de bacteriile streptococilor de grup A (GAS), care este aceeași bacterie responsabilă de faringele streptococi. O infecție a gâtului sau o infecție a pielii, cum ar fi impetigo, provoacă infecția și o răspândește prin contactul direct cu o persoană infectată sau prin picături respiratorii de la tuse sau strănut. Bacteriile se transmit chiar înainte de apariția simptomelor, făcând infecția foarte contagioasă. Indivizii dezvoltă simptome precum o erupție cutanată roșie aprinsă, dureri în gât și febră în decurs de una până la două zile după infectare. Tratamentul cu antibiotice este eficient în gestionarea scarlatinei și prevenirea complicațiilor.

Cine sunt celebrii oameni cu scarlatina?

Persoanele celebre cu scarlatina sunt enumerate mai jos.

• Scarlatina a contribuit la surditatea parțială a lui Thomas Edison, căruia Thomas Edison a supraviețuit.
• Helen Keller Renumita autoare și activistă a contractat scarlatina, ceea ce a făcut ca Helen Keller să-și piardă atât vederea, cât și auzul.
• Charles Darwin Celebrul naturalist a pierdut copii din cauza scarlatinei, subliniind impactul bolii asupra familiilor din timpul lui Charles Darwin.
• Charlotte Amalie Personajul istoric a murit de scarlatina după ce a fost bolnav timp de șase zile.
• Lope de Vega Proeminentul scriitor și poet spaniol a murit de scarlatina în 1635.
• Johann Strauss I Compozitorul de valsuri a contractat scarlatina de la unul dintre copiii nelegitimi ai lui Johann Strauss I și a murit în 1849.Acești indivizi ilustrează prevalența istorică și impactul scarlatinei în diferite epoci și profesii.

Care este istoria scarlatinei?

Istoria scarlatinei este marcată de schimbări semnificative în înțelegerea, gestionarea și impactul asupra sănătății publice de-a lungul secolelor. Recunoscută inițial ca o boală infecțioasă periculoasă, scarlatina, cunoscută sub numele de scarlatina, este cauzată de bacteria Streptococcus grup A (GAS), în special Streptococcus pyogenes. Bacteria este responsabilă de faringitia streptococică, iar boala îi afectează pe copiii mici, în special pe cei cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani.Istoricii au documentat scarlatina de mii de ani, cu referințe găsite în texte antice din culturi precum China. În timpul secolului al XIX-lea, scarlatina a devenit o problemă semnificativă de sănătate publică, în special între 1820 și 1880, când a avut loc o pandemie mondială. În această perioadă, mai multe epidemii severe au avut loc în Europa și America de Nord, iar oamenii au perceput scarlatina ca una dintre cele mai mortale boli ale vremii, cu rate de mortalitate variind istoric de la 15% la 20% în rândul celor afectați.Prezentarea clinică a scarlatinei se caracterizează printr-o erupție cutanată roșie aprinsă care are o textură distinctă asemănătoare hârtiei abrazive, împreună cu simptome precum durere în gât, febră și frisoane. Erupția apare la una sau două zile după debutul infecției, iar prezența unei „limbi de căpșuni” este o caracteristică de diagnosticare notabilă. Boala este foarte contagioasă, răspândindu-se prin contact direct cu persoane infectate sau picături respiratorii.Mary Wardell a înființat prima casă de convalescentă din lume pentru persoanele cu scarlatina la Brockley Hill, Stanmore în 1884, reflectând recunoașterea tot mai mare a nevoii de îngrijire specializată pentru cei afectați de scarlatina. Răspândirea scarlatinei prin laptele nepasteurizat, tratat în special de lucrătorii de lactate infectați, a fost descrisă pentru prima dată de Michael Taylor în 1867 și a devenit recunoscută pe scară largă la începutul anilor 1870.Apariția terapiei cu antibiotice în anii 1940 a schimbat drastic cursul scarlatinei, ducând la o scădere semnificativă a incidenței scarlatinei și a mortalității asociate cu scarlatina. Rezultatele mortale pe care le-a avut cândva boala nu mai erau asociate până acum. Din 2011, a apărut o reapariție a scarlatinei, după aproape eradicarea acesteia în țările dezvoltate, rapoartele indicând o creștere de peste cinci ori a cazurilor.Astăzi, medicii tratează scarlatina cu antibiotice precum penicilina sau eritromicina, care ameliorează simptomele și previn complicații precum febra reumatică. Infecțiile severe apar încă, deși timpurile moderne întâlnesc rareori complicații. Boala durează aproximativ o săptămână și, cu un tratament adecvat, majoritatea persoanelor se recuperează complet, fără efecte pe termen lung.Istoria scarlatinei ilustrează evoluția bolilor infecțioase, impactul progreselor medicale și provocările în curs puse de agenții patogeni reamergenți. Studiul istoriei scarlatinei oferă perspective valoroase asupra factorilor care influențează creșterea și scăderea bolilor infecțioase de-a lungul timpului.