Ruptura de menisc: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este ruptura de menisc?

Ruptura de menisc este un tip de afecțiune medicală care implică deteriorarea meniscului, care este un cartilaj în formă de C situat în articulația genunchiului. Meniscul servește ca un amortizor între coapsă (femur) și tibie (tibie), ajutând la distribuirea greutății și la reducerea frecării în timpul mișcării. Diferiți factori, inclusiv leziuni acute, cum ar fi mișcările de răsucire sau pivotare în timp ce genunchiul este îndoit și suportat de greutăți, sau modificările degenerative asociate cu îmbătrânirea, provoacă o ruptură de menisc. Rupturile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului, în special în rândul sportivilor, în special în rândul celor implicați în sporturi de contact. Răsucirea sau rotația bruscă, forțată a genunchiului implică mecanismul leziunii, care creează forțe de forfecare care compromit integritatea meniscului. Un atlet experimentează o ruptură de menisc în timp ce pivotează pentru a prinde o minge sau în timpul altor mișcări dinamice.

Care sunt tipurile de ruptură de menisc?

Tipurile de ruptură de menisc sunt enumerate mai jos.

• Rupturi longitudinale verticale: lacrimile curg intre fibrele meniscului si nu sunt intotdeauna dureroase sau limitative.
• Rupturi radiale verticale: lacrimile curg prin fibrele meniscului și afectează capacitatea acestuia de a absorbi șocul.
• Rupturi orizontale: Un tip de ruptură de menisc care se desfășoară paralel cu linia articulară.
• Lacrimi oblice: Oamenii cunosc aceste lacrimi și ca lacrimi de ciocul de papagal și au o orientare diagonală și variază în severitate.
• Lacrimi complexe: Acestea implică o combinație de rupturi orizontale, longitudinale sau verticale și sunt mai complicat de tratat.
• Rupere cu mânerul găleții: Un tip specific de ruptură verticală în care o porțiune a meniscului este deplasată, asemănând cu mânerul unei găleți.
• Flap Tears: Un lambou se rupe orizontal sau vertical și implică o porțiune a meniscului care se rupe și se deplasează, creând un lambou.
• Rupturi radiale: Aceste lacrimi se extind de la marginea interioară a meniscului spre marginea exterioară, afectând integritatea structurală a meniscului.
• Lacrimile intrasubstanței: acestea apar în interiorul substanței meniscului în sine, mai degrabă decât la margini.
• Leziuni de rampă: Un tip specific de ruptură situat în partea din spate a părții interioare a meniscului.Medicii clasifică rupturile de menisc în funcție de aspectul și locația lor în interiorul meniscului, iar sportivii se confruntă cu rupturi de menisc fie în meniscul medial (intern) sau lateral (exterior). Opțiunile de tratament, care variază de la managementul conservator la intervenția chirurgicală, cum ar fi meniscectomia parțială artroscopică, sunt influențate de severitatea și tipul de ruptură.

Care sunt simptomele rupturii de menisc?

Simptomele rupturii de menisc sunt variate și includ.

1. Durerea. Cel mai proeminent simptom este durerea, care apare în interiorul (medial), în exterior (lateral) sau în spatele genunchiului. Răsucirea sau rotirea genunchiului exacerba durerea.
2. Umflare: organismul dezvoltă umflături în articulația genunchiului la câteva ore sau zile după accidentare. Umflarea se datorează inflamației și acumulării de lichid în articulație.
3. Rigiditate: Indivizii simt rigiditate la genunchi, ceea ce face dificilă extinderea sau flexia completă a articulației.
4. Senzație de prindere sau blocare: O persoană simte o senzație de prindere sau blocare a genunchiului în timpul mișcării, care se datorează unei bucăți de menisc rupt care interferează cu mișcarea articulației.
5. Instabilitate: Persoana simte că genunchiul este instabil sau cedează sub ei, în special în timpul activităților de purtare a greutății.
6. Senzație de popping: Unii indivizi raportează o senzație de popping în momentul rănirii, ceea ce indică apariția unei rupturi de menisc.
7. Dificultate la mers: persoanelor fizice le este greu să meargă sau să suporte greutatea pe genunchiul afectat, mai ales dacă ruptura este semnificativă.
8. Sensibilitate: Medicul a observat sensibilitate în jurul articulației genunchiului, în special de-a lungul liniei articulației unde se află meniscul.
9. Slăbiciune: Indivizii experimentează un sentiment de slăbiciune la nivelul genunchiului, ceea ce le face dificil să efectueze anumite mișcări.Intensitatea acestor simptome variază și nu toate simptomele sunt prezente în fiecare caz. Unii indivizi cu ruptură de menisc nu prezintă deloc simptome, în timp ce alții suferă de disconfort semnificativ și limitări funcționale. Tipul, dimensiunea și locația rupturii în menisc determină simptomele specifice.

Care sunt cauzele rupturii de menisc?

Cauzele rupturii de menisc sunt variate și clasificate în două tipuri principale.1. Leziuni acute: – Mișcări de răsucire sau de rotație: O ruptură de menisc apare atunci când o persoană răsucește sau rotește cu forță genunchiul în timp ce suportă greutatea. Activitățile sportive care implică pivotare agresivă, opriri bruște și viraje duc de obicei la acest tip de rănire. O ruptură de menisc are loc pentru sportivi în timp ce aceștia pivotează pentru a prinde o minge sau în timpul altor mișcări dinamice.- Traumă: O cădere sau o coliziune provoacă un traumatism direct la genunchi, ducând la o ruptură de menisc. Acest tip de accidentare este observată în sporturile de contact.2. Modificări degenerative: – Îmbătrânirea: Oamenii îmbătrânesc și uzează cartilajul din genunchi, inclusiv meniscul, făcând meniscul mai susceptibil la lacrimi pe măsură ce o fac. Afecțiuni precum osteoartrita genunchiului leagă lacrimile degenerative de deteriorarea cartilajului în timp.- Leziuni minore: Adultii in varsta sufera rupturi de menisc din cauza starii de slabire a cartilajului atunci cand efectueaza chiar si miscari simple, cum ar fi rasucirea in timp ce stau in picioare.3. Mișcări specifice: – Hiperflexie și hiperextensie: O persoană experimentează o ruptură de menisc din cauza hiperflexiei (îndoirea genunchiului dincolo de intervalul normal) sau hiperextensia (extinderea genunchiului dincolo de intervalul normal). Stresul excesiv din aceste mișcări plasează meniscul, ducând la răni.Atât traumatismele acute, cât și degenerarea treptată provoacă rupturi de menisc, care sunt leziuni comune ale genunchiului, cu simptome care includ durere, umflare, rigiditate și o senzație de blocare sau prindere în genunchi.

Care sunt tratamentele pentru ruptura de menisc?

Tratamentele pentru ruptura de menisc sunt variate și depind de severitatea rupturii, de vârsta pacientului, de nivelul de activitate și de circumstanțele specifice din jurul leziunii. Managementul inițial implică măsuri conservatoare, care includ.

1. Odihna: Este crucial să luați o pauză de la activitățile care agravează genunchiul. Odihna ajută la prevenirea rănilor ulterioare și permite genunchiului să înceapă vindecarea.
2. Gheață: Aplicarea unei pungi de gheață sau a unei pungi de mazăre congelată învelită într-un prosop până la genunchi timp de aproximativ 20 de minute, de câteva ori pe zi, reduce umflarea și ameliorează durerea.
3. Compresie: Un bandaj compresiv ajută la minimizarea umflăturilor și oferă sprijin genunchiului.
4. Elevație: Menținerea genunchiului ridicat deasupra nivelului inimii ajută la reducerea umflăturilor.
5. Medicamente: Oamenii folosesc analgezice fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pentru a calma durerea și pentru a reduce inflamația.
6. Kinetoterapie: Se recomandă implicarea în kinetoterapie. Un terapeut fizic ghidează pacienții prin exerciții de întărire musculară și tehnici de reabilitare pentru a restabili funcția și stabilitatea genunchiului.
7. Genunchieră: Purtarea unei genunchiere oferă suport suplimentar și stabilitate în timpul procesului de vindecare.Medicii iau în considerare opțiunile chirurgicale dacă tratamentele conservatoare nu ameliorează simptomele sau dacă ruptura este severă. Acestea includ.
8. Chirurgie artroscopică: Chirurgia artroscopică este o procedură minim invazivă care permite chirurgului să vizualizeze și să trateze ruptura de menisc folosind mici incizii și instrumente specializate.
9. Meniscectomia: Meniscectomia implică îndepărtarea porțiunii deteriorate a meniscului. Medicii efectuează o meniscectomie atunci când lacrima nu este reparabilă.
10. Repararea meniscalului: Chirurgul încearcă să repare ruptura în cazurile în care aceasta se află într-o regiune cu aport de sânge bun (o treime exterioară a meniscului).
11. Transplant de menisc: Dacă meniscul este grav deteriorat sau îndepărtat, un chirurg folosește țesut donator pentru a efectua un transplant de menisc.
12. Osteotomie: Chirurgii efectuează osteotomia în combinație cu intervenția chirurgicală la menisc pentru a realinia articulația genunchiului, dacă alinierea defectuoasă contribuie la leziune.Unele lacrimi de menisc se vindecă de la sine, în special cele situate în o treime exterioară a meniscului, datorită aprovizionării mai bune cu sânge. Caracteristicile specifice ale rupturii, starea generală de sănătate a pacientului și nivelul de activitate al pacientului determină alegerea tratamentului. Consultarea unui specialist ortoped este recomandată pentru un plan de tratament personalizat.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu ruptură de menisc?

Riscurile pentru persoanele cu ruptură de menisc sunt numeroase și afectează semnificativ funcția genunchiului și sănătatea generală a articulațiilor. Aceste riscuri includ.

• Instabilitatea genunchiului: Un menisc rupt duce la senzația de cedare a genunchiului, ceea ce compromite stabilitatea în timpul mișcării.
• Durere persistentă: durerea continuă a genunchiului se localizează în interior (medial), în exterior (lateral) sau în spatele articulației genunchiului pentru persoane fizice.
• Arie redusă de mișcare: Un menisc rupt provoacă incapacitatea de a mișca genunchiul ca de obicei, ceea ce duce la rigiditate și scăderea mobilității.
• Umflare: Umflarea articulației genunchiului limitează mișcarea și confortul.
• Senzație de prindere sau blocare: Fragmentele de menisc rupte fac ca genunchiul să se prindă sau să se blocheze în timpul mișcării, ceea ce duce la complicații suplimentare.
• Risc crescut de osteoartrita: leziunile de menisc provoaca uzura si rupere a articulatiei genunchiului, crescand riscul de a dezvolta osteoartrita mai tarziu in viata. Studiile au arătat că genunchii cu rupturi de menisc prezintă un risc mai mare de modificări degenerative.
• Complicații ale leziunilor netratate: rupturile de menisc netratate duc la complicații precum durere crescută, rigiditate articulară și potențialul ca ruptura să se mărească în timp dacă un medic le părăsește. Artrita rezultă din rupturi de menisc netratate.
• Strângerea ischio-jambianelor și contractura articulară: Indivizii țin genunchiul într-o poziție îndoită din cauza umflăturilor cronice, ceea ce duce la strângerea ischio-jambianelor și la contractura articulară.
• Riscuri chirurgicale: Chirurgii se confruntă cu riscuri inerente atunci când necesită o intervenție chirurgicală pentru repararea meniscului, inclusiv infecție, deteriorarea nervilor sau a vaselor de sânge din jur și posibilitatea apariției cheagurilor de sânge.
• Sănătatea articulațiilor pe termen lung: Persoanele cu leziuni meniscale semnificative pe care medicii nu le pot repara se confruntă cu un risc mai mare de a dezvolta artrită la genunchi pe termen lung.
• Vârsta și degenerarea: rupturile degenerative meniscale îi pun pe adulții în vârstă la un risc mai mare, ceea ce complică și mai mult recuperarea și crește probabilitatea de osteoartrite.
• Limitări ale activității: Anumite activități, cum ar fi ghemuirea, îngenuncherea, urcarea scărilor și ridicarea, cresc riscul de a exacerba rănirea sau de a provoca leziuni meniscale suplimentare.O ruptură de menisc nu numai că afectează funcția imediată a genunchiului, ci prezintă riscuri pe termen lung pentru sănătatea articulațiilor, în special dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător. Persoanele care se confruntă cu simptome de ruptură de menisc solicită evaluare medicală și management adecvat pentru a atenua aceste riscuri.

Cum să previi ruperea meniscului?

Pentru a preveni o ruptură de menisc, întărește mușchii care susțin și stabilizează genunchiul, în special cvadricepsul și ischio-jambierii, prin exerciții regulate. O rutină adecvată de încălzire care include întindere dinamică activează mușchii care protejează genunchii și pregătește genunchii pentru activitate. Purtarea pantofilor sportivi adecvați pentru sportul dvs. și folosirea unei orteze pentru genunchi dacă aveți un istoric de instabilitate reduce și mai mult riscul rupturii de menisc. Ascultarea corpului și evitarea activităților care implică mișcări de răsucire sau pivotare previn rănirea. În cele din urmă, un program de exerciții echilibrat menține flexibilitatea generală și condiționarea pentru sănătatea genunchilor.

Cum este diagnosticată ruptura de menisc?

Ruptura de menisc este diagnosticată printr-o combinație între o examinare fizică amănunțită și teste imagistice. Furnizorul de asistență medicală evaluează genunchiul pentru umflare, amplitudine de mișcare și simptome specifice, cum ar fi durerea sau instabilitatea în timpul examenului fizic. Profesioniștii din domeniul sănătății efectuează teste speciale, cum ar fi testul Thessaly, pentru a evalua integritatea meniscului. Medicii comandă studii imagistice, cum ar fi RMN, artrograma CT sau radiografii pentru a confirma diagnosticul și pentru a exclude alte leziuni dacă suspectează o ruptură. Imagistica prin rezonanță magnetică este metoda preferată datorită preciziei sale ridicate, deși imagistica prin rezonanță magnetică nu este 100% fiabilă.

Când să consultați un medic despre ruptura de menisc?

Consultați un medic despre ruptura de menisc atunci când aveți durere persistentă, umflare sau amplitudine limitată de mișcare a genunchiului care nu se ameliorează după câteva zile. Ar trebui să solicitați asistență medicală dacă genunchiul dvs. se blochează, prinde sau emite sunete de clicuri, pocniți sau măcinat. O durere severă care vă împiedică să suportați greutatea pe genunchi sau o senzație de popping în timpul mișcărilor de răsucire necesită o consultație. Programați o întâlnire cu medicul dumneavoastră dacă aveți umflături semnificative, roșeață, sensibilitate sau dacă vătămarea a rezultat dintr-un impact puternic. În cele din urmă, dacă sunteți extrem de activ sau dacă simptomele dumneavoastră se agravează în timp, este recomandabil să consultați un medic pentru o evaluare suplimentară și opțiuni de tratament.

Care sunt specialitățile medicului care tratează ruptura de menisc?

Specialitățile medicului care tratează ruptura de menisc sunt chirurgia ortopedică, medicina sportivă și medicina fizică și reabilitarea. Chirurgii ortopedici, în special cei specializați în leziuni ale genunchiului, efectuează intervenții chirurgicale, cum ar fi repararea meniscului sau meniscectomia parțială. Medicii de medicina sportiva se concentreaza pe diagnosticarea si tratarea leziunilor legate de sport, inclusiv rupturile de menisc, si recomanda tratamente conservatoare sau interventii chirurgicale atunci cand este necesar. Furnizorii de medicină fizică și reabilitare ajută în procesul de recuperare prin terapie fizică și strategii de reabilitare. Radiologii au diagnosticat ruptura de menisc prin tehnici imagistice.

Cum poți trata ruptura de menisc acasă?

Puteți trata o ruptură de menisc acasă urmând metoda RICE. Odihnă, gheață, compresie și altitudine. Odihnește-te genunchiul evitând activitățile cu greutăți și folosind cârje dacă este necesar. Aplicați comprese cu gheață sau comprese reci pe genunchi timp de aproximativ 15 până la 20 de minute la fiecare 4 până la 6 ore pentru a reduce durerea și umflarea. Un bandaj elastic comprimă zona pentru a ajuta la minimizarea umflăturilor, iar ridicarea genunchiului deasupra nivelului inimii ajută în continuare la reducerea inflamației. Oamenii au folosit medicamente pentru durere fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pentru a atenua disconfortul.

Ce se întâmplă dacă lași ruptura de menisc să nu fie tratată?

Dacă lăsați o ruptură de menisc să nu fie tratată, aceasta duce la o serie de complicații, inclusiv creșterea durerii, umflarea și scăderea mobilității. Ruptura de menisc se agravează în timp, determinând că bucăți de menisc se scurg în articulație, ceea ce are ca rezultat deteriorarea și instabilitatea ulterioară. Rupturile de menisc netratate duc la dezvoltarea osteoartritei, ceea ce duce la probleme pe termen lung la genunchi și poate necesita intervenții chirurgicale mai serioase în viitor. Meniscul rupt a lipsit de alimentare cu sânge, ceea ce a împiedicat vindecarea și a dus la scăderea permanentă a funcției genunchiului. Ignorarea unei rupturi de menisc afectează semnificativ capacitatea dumneavoastră de a efectua activități zilnice și de a participa la sport.

Care este prognosticul (prognoza) pentru persoanele care au ruptură de menisc?

Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au o ruptură de menisc este pozitiv, în special pentru cei cu lacrimi simple, întrucât 98% dintre pacienți revin la activitate deplină. Timpul de recuperare variază, variind de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de severitatea rupturii și de abordarea tratamentului, meniscectomia necesitând aproximativ 3 până la 6 săptămâni pentru vindecare. Pacienții cu lacrimi în „zona roșie” a meniscului, care are o mai bună aprovizionare cu sânge, au un prognostic excelent indiferent dacă sunt tratați chirurgical sau nechirurgical. Rupturile de menisc netratate se agravează în timp și cresc riscul de apariție a osteoartritei, în special la persoanele care au un istoric de leziuni la genunchi. Mulți indivizi se recuperează cu succes și revin la activitățile lor anterioare cu un diagnostic și tratament adecvat.

Cât durează ruptura de menisc?

O ruptură de menisc durează de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de severitatea și tipul rupturii. Persoanele mai tinere vindecă lacrimile ușoare de menisc în decurs de două până la douăsprezece săptămâni, în timp ce adulții mai în vârstă au nevoie de trei până la șase luni pentru a se recupera. Recuperarea după o ruptură simplă de menisc durează aproximativ șase până la opt săptămâni fără intervenție chirurgicală. Timpul de recuperare a meniscului variază de la șase până la nouă luni pentru rupturi mai severe sau pentru cele care necesită intervenție chirurgicală.

Care este procentul din populația de cuvinte care are ruptură de menisc?

Procentul populației mondiale care are ruptură de menisc este estimat la aproximativ 0,06% până la 0,07%, pe baza incidenței raportate a rupturii de menisc care afectează aproximativ 60 până la 70 la 100.000 de oameni. Având în vedere că populația globală este de peste 7 miliarde, statistica se traduce la milioane de indivizi potențial afectați de această afecțiune. Studiile indică faptul că prevalența rupturii degenerative de menisc este considerabil mai mare la populațiile mai în vârstă, peste 40% dintre persoanele cu vârsta de 70 de ani sau mai mult care se confruntă cu un menisc rupt. Rupturile meniscale sunt deosebit de frecvente în rândul sportivilor și celor implicați în sporturi de mare impact, contribuind și mai mult la prevalența generală.

Care sunt cele mai probabile persoane să sufere de ruptură de menisc?

Oamenii cel mai probabil să sufere de o ruptură de menisc sunt sportivii, în special cei care participă la sporturi de contact, cum ar fi fotbalul, baschetul și fotbalul, precum și persoanele implicate în activități care implică mișcări bruște de răsucire sau pivotare, cum ar fi tenisul. Adulții în vârstă, în special adulții în vârstă de 70 de ani și peste, prezintă un risc mai mare din cauza modificărilor degenerative ale articulației genunchiului. Obezitatea și afecțiunile preexistente, cum ar fi osteoartrita, cresc probabilitatea rupturii de menisc. Persoanele mai tinere suferă mai des traume acute, chiar dacă non-sportivii suferă și leziuni de menisc în timpul activităților de zi cu zi. Lacrimile de menisc sunt răspândite la aproximativ 1 milion de oameni din Statele Unite în fiecare an.

De ce ai ruptură de menisc?

Primiți o ruptură de menisc din cauza unei combinații de leziuni acute și modificări degenerative ale genunchiului. Rupturile acute apar din cauza mișcărilor forțate de răsucire sau pivotare în timp ce genunchiul este îndoit și suportă greutate, cum ar fi în timpul activităților sportive. Pe măsură ce trece timpul, adulții în vârstă se confruntă cu uzura și flexibilitatea redusă a meniscului, ceea ce crește susceptibilitatea meniscului la lacrimi chiar și din cauza activităților minore sau a degenerarii treptate. O ruptură de menisc rezultă din schimbări bruște de direcție sau din ridicarea de obiecte grele. Factorii de risc includ atât natura activității fizice, cât și uzura cauzată de vârstă a cartilajului.

Cine sunt celebrii oameni cu ruptură de menisc?

Persoanele celebre cu ruptură de menisc sunt enumerate mai jos.

• Jeremy Lin.Apărat de un menisc rupt, popularul apărător al echipei New York Knicks s-a confruntat cu provocări în timpul carierei din cauza accidentării. .
• Dwyane Wade.Starul NBA a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea meniscului de la genunchiul stâng în urmă cu 11 ani, ceea ce a dus la probleme continue la genunchi. .
• Kawhi Leonard.Medicii au diagnosticat-o pe starul Clippers cu un menisc rupt la genunchiul drept, impactându-i performanțele. .
• Gastón Brugman.Mijlocașul LA Galaxy a fost operat cu succes pentru a repara un menisc rupt la genunchiul stâng. .
• Luis Suárez.Fotbalistul s-a accidentat la genunchiul stâng în timp ce se antrena pentru Cupa Mondială, iar un RMN a evidențiat leziuni la menisc. .
• Alex Rodriguez.Fostul jucător profesionist de baseball a suferit o intervenție chirurgicală artroscopică pentru a-și îndepărta o parte din menisc, afectându-i cariera de jucător. .
• Chipper Jones.Un alt jucător profesionist de baseball care a suferit o intervenție chirurgicală artroscopică pentru a-și îndepărta o parte din menisc. .
• Robert Williams.Centrul apărării celor de la Boston Celtics a fost anunțat că are un menisc rupt, ceea ce a afectat performanța echipei. .
• Steven Tyler.Muzicianul a avut dureri severe la genunchi, probabil legate de o leziune de menisc, deoarece a menționat că genunchiul său cedează. .Acești indivizi s-au confruntat cu provocări semnificative din cauza rupțiilor de menisc, impactând cariera lor în sport și divertisment.

Care este istoria rupturii de menisc?

Istoria rupturii de menisc este împletită cu evoluția înțelegerii noastre a leziunilor la genunchi și cu biomecanica articulației genunchiului. Meniscul, o structură fibrocartilaginoasă în formă de C, a fost recunoscut pentru rolul său crucial în distribuția sarcinii și absorbția șocurilor în genunchi încă din 1968, când Jackson a subliniat importanța meniscului în biomecanica genunchiului. Comunitatea medicală a documentat istoria naturală a lacrimilor meniscale, pe care cercetătorii au studiat-o pe larg, cu peste 8.065 de articole publicate pe această temă de-a lungul anilor. Cercetătorii au încercat să clarifice diferite aspecte ale leziunilor meniscale, inclusiv asocierea lor cu leziunile condrale și impactul modificărilor degenerative, în special la pacienții în vârstă. Lacrimile degenerative de menisc apar ca parte a procesului de îmbătrânire, unde fibrele de colagen din menisc încep să se descompună. Leziunile acute cauzează rupturi meniscale, pe care tinerii sportivi care participă la sporturi de contact le experimentează atunci când se răsucesc sau pivotează în timp ce poartă greutate. Aceste lacrimi nu necesită întotdeauna o traumă semnificativă pentru a apărea, deoarece persoanele în vârstă prezintă rupturi meniscale ca afecțiuni degenerative. Înțelegerea lacrimilor meniscale a evoluat odată cu progresele în cunoștințele medicale și tehnicile chirurgicale în ultimii 50 de ani. Tratamentul leziunilor meniscale s-a schimbat drastic, trecând de la managementul conservator la intervenții chirurgicale mai avansate, inclusiv tehnici artroscopice. Istoria chirurgiei meniscale se întinde din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, reflectând dezvoltarea continuă în domeniul ortopediei. Istoria rupturii de menisc cuprinde un număr tot mai mare de literatură care ne-a îmbunătățit înțelegerea afecțiunii, a cauzelor și a tratamentului acesteia, subliniind importanța meniscului în funcția genunchiului și implicațiile leziunii meniscului.