Ce este paronichia?
Paronichia este un tip de boală caracterizată prin inflamație și infecție a pielii din jurul unghiei de la mâini sau de la picioare. Medicii clasifică paronichia în două tipuri principale, care afectează atât degetele de la mâini, cât și de la picioare. acută și cronică. Paronichia acută se dezvoltă brusc, ca urmare a unei traume, iritații sau infecții și durează mai puțin de șase săptămâni. Infecțiile bacteriene, adesea cauzate de Staphylococcus aureus, duc la paronichie acută. Simptomele paronichiei acute includ roșeață, umflături, durere și prezența puroiului sub cuticulă.Paronichia cronică se dezvoltă mai treptat și persistă mai mult de șase săptămâni. Mulți factori care contribuie, cum ar fi expunerea prelungită la umiditate sau iritanți, provoacă reapariția paronhiei cronice și implică infecții fungice, în special speciile de Candida. Simptomele paronichiei cronice includ inflamația persistentă, umflarea și macerarea pliului unghial.Celulita, o infecție a țesuturilor moi, începe Paronichia și progresează pentru a forma un abces dacă nu este tratată. Un istoric de traumatism al unghiei, inclusiv mușcătura de unghii sau vătămarea directă a unghiei, precede afecțiunea. Medicii recomandă opțiuni de tratament pentru paronichia acută, inclusiv înmuiere cu apă caldă, antibiotice orale și drenaj chirurgical dacă se formează un abces. Diferite strategii de management se concentrează pe evitarea iritanților și menținerea condițiilor uscate pentru paronichia cronică.Medicii gestionează paronichia cu îngrijire și tratament adecvat. Recunoașteți din timp simptomele paronichiei pentru a preveni complicațiile și pentru a promova vindecarea.
Care sunt tipurile de paronichie?
Tipurile de paronichie sunt enumerate mai jos.
- Paronichie acută: o afecțiune cu debut brusc care durează mai puțin de șase săptămâni, cauzată de infecții bacteriene, în special Staphylococcus aureus. Simptomele includ roșeață, umflare, durere și formare de puroi.
- Paronichie cronică: Expunerea prelungită la iritanți sau umezeală determină o stare de debut treptat care durează mai mult de șase săptămâni și implică infecții fungice, în special speciile de Candida. Simptomele includ inflamația persistentă, umflarea și macerarea pliului unghial.
Care sunt simptomele paronichiei?
Simptomele paronichiei sunt enumerate mai jos.
- Durere: disconfort în jurul zonei unghiilor, descris ca pulsatil în cazurile acute.
- Umflare: pielea din jurul unghiei devine umflată și inflamată.
- Roșeață: pielea din zona afectată apare roșie și caldă la atingere.
- Sensibilitate: pielea din jurul unghiei este sensibila si dureroasa la atingere.
- Formarea puroiului: Corpul acumulează puroi sub piele de-a lungul marginii unghiei sau formează o veziculă.
- Căldura: zona infectată se simte caldă din cauza inflamației.
- Febra si frisoane: O infectie mai severa indica simptome sistemice.
- Senzație generală de rău: Pacienții experimentează stare generală de rău sau un sentiment general de rău.
- Dureri articulare: Unii indivizi experimentează disconfort în articulațiile din apropiere.
- Dureri musculare: Infecția provoacă dureri musculare.
- dungi roșii: dungi roșii de-a lungul pielii indică faptul că infecția se răspândește.
- Pliurile unghiilor boggy: Condițiile umflate, roșii și pline de unghii caracterizează pliurile unghiilor în paronichia cronică.
- Inflamație persistentă: inflamația continuă și umflarea în jurul unghiei arată în cazurile cronice.Recunoașterea timpurie a acestor simptome ajută la căutarea unui tratament adecvat și la prevenirea complicațiilor.
Care sunt cauzele paronichiei?
Cauzele paronichiei sunt enumerate mai jos.
- Infecție bacteriană: cauzată de Staphylococcus aureus, care duce la paronichie acută.
- Infecție fungică: cauzată în primul rând de speciile de Candida, în special în paronichia cronică.
- Traumă: unghiile, mușcatul de unghii sau rănirea directă încalcă bariera de protecție și duc la infecție.
- Iritanti: iritantii chimici sau umiditatea excesiva contribuie la paronichia cronica.
- Expunerea la umiditate: Expunerea prelungită la umiditate provoacă macerarea pielii și crește riscul de infecție.
- Leziuni la pliul unghiei: Germenii intră în pielea din jurul unghiei și provoacă infecție.
- Factori neinfecțioși: Eczema și psoriazisul predispun indivizii la paronichie.
- Sugerea degetului sau a degetului la copii: Sugea degetului sau a degetului la copii duce la traumatisme și infecții ulterioare în jurul unghiilor.
Care sunt tratamentele pentru paronichie?
Tratamentele pentru paronichie sunt enumerate mai jos.
- Înmuiere caldă: Înmuierea degetelor afectate în apă caldă de câteva ori pe zi ajută la reducerea umflăturilor și durerii. Înmuiați în apă caldă cu sare de patru ori pe zi.
- Antibiotice topice: combinația de antibiotice topice și corticosteroizi, cum ar fi betametazona, este sigură și eficientă pentru paronichia necomplicată.
- Antibiotice orale: Penicilinele antistafilococice sau cefalosporinele de prima generatie sunt eficiente. Clindamicina și amoxicilină-clavulanat sunt opțiuni pentru tratarea paronichiei acute.
- Drenajul puroiului: Furnizorii de asistență medicală drenează puroiul dacă acesta se dezvoltă pentru a reduce presiunea și pentru a promova vindecarea.
- Soluții antiseptice: Soluțiile antiseptice precum clorhexidina sau povidona-iodul ajută la gestionarea infecției prin înmuierea zonei afectate.
- Antiseptice topice: Un medic prescrie un antiseptic local pentru infecții minore localizate.
- Tratament fungic pentru paronichia cronică: agenții antifungici topici și sistemici, cum ar fi itraconazolul și terbinafina, tratează eficient paronichia cronică cauzată de infecții fungice.
- Evitarea peroxidului de hidrogen și a alcoolului: Medicii nu folosesc peroxid de hidrogen și alcool, deoarece încetinesc vindecarea.
- Managementul durerii: Medicii folosesc analgezice precum paracetamolul pentru a calma durerea asociată cu paronichie.
- Tratament chirurgical: Chirurgii găsesc opțiuni chirurgicale precum excizia în bloc a pliului unghial proximal sau marsupializarea eponichială necesară în cazurile recalcitrante.
- Remedii la domiciliu: oamenii folosesc în mod obișnuit apă caldă, lămâie și sare ca remedii casnice, deși necesită tratament medical în unele cazuri.
- Măsuri preventive: Strategiile de management se concentrează pe evitarea iritanților și pe menținerea condițiilor uscate pentru a preveni reapariția paronichiei cronice.
- Curățare regulată: Se recomandă spălarea zonei cu apă curată de două ori pe zi pentru a menține igiena. Recunoașterea timpurie a simptomelor și căutarea unui tratament adecvat ajută la prevenirea complicațiilor și promovează vindecarea.
Care sunt riscurile pentru persoanele cu paronichie?
Riscurile pentru persoanele cu paronichie sunt enumerate mai jos.
- Progresia infecției: Paronichia netratată duce la o infecție gravă care progresează până la implicarea osului subiacent, care necesită intervenție chirurgicală, cum ar fi îndepărtarea unui deget de la mâini sau de la picior pentru a preveni răspândirea infecției.
- Infecția cronică: multiplii factori, inclusiv iritanții mecanici sau chimici, dezvoltă paronichia cronică și implică atât infecții bacteriene, cât și fungice, în special speciile de Candida.
- Infecții fungice: Paronichia fungică se dezvoltă la persoanele cu paronichie, mai ales dacă au o infecție fungică a unghiilor sau afecțiuni precum diabetul care îi predispun la infecții.
- Imunosupresie: persoanele care sunt imunodeprimate prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții, inclusiv paronichie, din cauza răspunsului imunitar slăbit al acestor persoane.
- Episoade recurente: Paronichia cronică afectează persoanele care sunt expuse constant la umiditate și iritanți, cum ar fi barmanii și mașinile de spălat vase.
- Albirea herpetică: Culegerea țesuturilor moi din jurul unghiilor și apariția unghiilor includ factori de risc pentru apariția unei leziuni herpetice, un tip de paronichie cauzată de virusul herpes simplex, care duce la complicații suplimentare.
- Creșterea durerii și disconfortului: Paronichia acută provoacă dureri semnificative, umflături și sensibilitate în zona afectată, impactând activitățile zilnice.
- Deformări ale unghiei: Macerația pliului unghiei și potențialele deformări ale unghiei în sine rezultă din inflamația și infecția cronică.
- Răspândirea infecției: Medicii nu au tratat infecția cu promptitudine, așa că s-a răspândit la restul degetului de la mâini sau de la picior în cazuri rare și a dus la complicații mai severe.
- Vindecare întârziată: persoanele maltratate sau neglijate cu afecțiuni suferă de vindecare întârziată și risc crescut de complicații de la paronichie.
Cum să preveniți paronichia?
Pentru a preveni paronichia, îngrijește-ți corect unghiile și pielea din jurul lor, menținându-le curate și uscate. Evitați deteriorarea unghiilor sau vârfurilor degetelor și nu mușcați și nu culegeți unghiile sau pielea din jur. Protejați mâinile de expunerea la iritanti și umezeală purtând mănuși de cauciuc sau plastic atunci când lucrați cu apă sau substanțe chimice dure. Păstrați unghiile de la mâini și de la picioare tăiate și netede și folosiți instrumente personale de manichiură atunci când vizitați saloanele de unghii pentru a reduce riscul de infecție. Aplicarea lotiunii hidratante dupa spalarea mainilor ajuta la mentinerea integritatii pielii si previne paronichia.
Cum este diagnosticată paronichia?
Paronichia este diagnosticată printr-un istoric amănunțit al pacientului și un examen fizic, în care un furnizor de asistență medicală observă zona infectată pentru semne precum umflare, roșeață și sensibilitate în jurul pliului unghiei. Un medic trimite o probă de puroi la un laborator pentru cultură pentru a identifica agentul infectant specific dacă starea nu se ameliorează cu tratamentul inițial; cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, medicii nu necesită teste de laborator pentru diagnostic. Debutul rapid al simptomelor se prezintă cu paronichie acută, în timp ce furnizorii de servicii medicale diagnostichează paronichia cronică pe baza duratei simptomelor și a istoricului de expunere. Prezența unei umflături sensibile și pline este un indicator cheie al paronichiei. Medicii folosesc teste suplimentare, cum ar fi colorația Gram sau frotiurile cu hidroxid de potasiu (KOH), în anumite cazuri pentru a confirma diagnosticul.
Când să consultați un medic despre paronichie?
Consultați un medic despre paronichie atunci când simptomele nu se ameliorează după 2 până la 3 zile sau dacă se formează un abces plin de puroi la locul respectiv. Asistența medicală imediată este necesară dacă există semne de infecție nouă sau agravată, cum ar fi înroșirea crescută, umflarea sau febra. Persoanele cu diabet zaharat, multiple degete de la mâini sau de la picioare afectate sau simptome severe solicită prompt evaluarea. Medicii ar trebui să ia în considerare o intervenție medicală suplimentară dacă paronichia persistă în ciuda tratamentului la domiciliu timp de o săptămână sau mai mult sau dacă se dezvoltă paronichia cronică. Consultați un furnizor de asistență medicală dacă durerea este insuportabilă sau dacă infecția nu se rezolvă în patru până la cinci zile.
Care sunt specialitățile doctorilor care tratează paronichia?
Specialitățile medicului care tratează paronichia sunt dermatologia, îngrijirea primară și chirurgia ortopedică. Dermatologii sunt specializați în afecțiuni ale pielii și gestionează atât paronichia acută, cât și cea cronică. Medicii de asistență medicală primară diagnostichează și tratează infecțiile comune, inclusiv paronichia, și prescriu medicamentele necesare. Specialiștii în ortopedie se implică, în special în cazurile în care apar traumatisme ale unghiilor sau probleme structurale. O echipă interprofesională, inclusiv asistente și farmaciști instruiți în specialitate, a folosit o abordare cuprinzătoare de îngrijire.
Cum poți trata paronichia acasă?
Puteți trata paronichia acasă, înmuiând degetul afectat în apă caldă timp de 15 până la 20 de minute, de două până la patru ori pe zi. Înmuierea degetului de la mâini sau de la picior afectat ajută la reducerea durerii și umflăturilor, mai ales în cazurile de paronichie acută. Un amestec de lămâie și sare oferă o ușurare, deoarece lămâia reduce eficient durerea. Trebuie să uscați complet zona afectată după înmuiere pentru a preveni iritația ulterioară. Continuarea înmuiării ajută la facilitarea drenajului și indică progresul în vindecare dacă este prezent puroi.
Ce se întâmplă dacă lași paronichia să nu fie tratată?
Dacă lăsați paronichia să nu fie tratată, aceasta duce la o infecție gravă care progresează până la implicarea osului subiacent, potențial necesitând îndepărtarea degetului de la mâini sau de la picior afectat pentru a preveni răspândirea infecției la restul corpului. O paronichie netratată determină formarea unui abces, care crește durerea, umflarea și prezența puroiului în jurul unghiei. Infecția s-a răspândit la alte cuticule și unghii și a dus la alte complicații, cum ar fi deformarea sau pierderea unghiei. Infecțiile netratate provoacă leziuni permanente ale vârfului degetelor în cazuri severe și chiar pătrund în fluxul sanguin, ducând la probleme sistemice. Recunoașterea timpurie și tratamentul evită aceste rezultate grave.
Care este prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au paronichie?
Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au paronichie este bun, mai ales pentru cazurile acute, care se rezolvă în câteva zile până la săptămâni cu un tratament adecvat. Paronichia acută se vindecă complet în 5 până la 10 zile, fără complicații, iar paronichia acută reapare rar la indivizii sănătoși. Pacienții trebuie să își gestioneze starea pentru a evita iritanții și pentru a menține condițiile uscate, deoarece paronichia cronică tinde să reapară, ceea ce o face mai dificilă. Tratamentul întârziat poate duce la complicații, ducând la infecții mai severe sau formarea de abcese, deși acestea sunt rare. Cele mai multe cazuri de paronichie răspund bine la tratament cu îngrijire adecvată și în timp util.
Cât durează paronichia?
Paronichia durează diferite durate în funcție de tipul ei. Paronichia acută se rezolvă în câteva zile până la mai puțin de șase săptămâni, vindecându-se complet în 5 până la 10 zile cu un tratament adecvat. Paronichia cronică persistă câteva luni sau mai mult și durează mai mult de șase săptămâni, în schimb. Persoanele predispuse la paronichie cronică prezintă simptome care persistă săptămâni sau luni. Durata paronhiei variază semnificativ în funcție de faptul că paronichia este acută sau cronică.
Care este procentul din populația de cuvinte care are paronichie?
Procentul populației mondiale care are paronichie nu este menționat în mod explicit în informațiile furnizate. Organizația Mondială a Sănătății estimează că între 130 și 150 de milioane de oameni la nivel global au o infecție cronică cu VHC, care nu are legătură cu paronichia. Textul nu cuantifică prevalența paronichiei, dar descrie paronichia ca o infecție comună care afectează pielea din jurul unghiilor, în special la anumite populații, cum ar fi cele cu diabet zaharat sau cele expuse la umiditate. Nu putem oferi un procent exact din populația mondială cu paronichie fără date specifice.
Cine sunt cei mai probabili oameni să facă paronichie?
Cei mai susceptibili de a face paronichie sunt cei care își expun mâinile la apă, cum ar fi barmanii, mașinile de spălat vase, frizerii și asistentele. Persoanele cu diabet zaharat prezintă un risc mai mare din cauza susceptibilității lor la infecții ale pielii și a proceselor de vindecare mai lente. Paronichia cronică este deosebit de frecventă la femeile adulte și la cele cu dermatită a mâinilor sau mâinile umede constant. Persoanele care se angajează în activități care provoacă traumatisme la nivelul unghiilor, cum ar fi mușcatul unghiilor, sunt mai susceptibile de a dezvolta paronichie acută. Ocupațiile și condițiile care implică expunerea prelungită la umiditate sau iritanți cresc semnificativ probabilitatea de a dezvolta paronichie.
De ce faci paronichie?
Faceți paronichie deoarece pielea din jurul unghiei de la mâini sau de la picioare devine deteriorată sau iritată, permițând bacteriilor sau ciupercilor să intre și să provoace o infecție. Traumele, cum ar fi mușcatul de unghii sau rănirea directă, și expunerea prelungită la umiditate sau iritanți cauzează de obicei afecțiunea în cazurile cronice. Infecțiile bacteriene, în special de la Staphylococcus aureus, provoacă paronichie acută, în timp ce infecțiile fungice, în special de la speciile Candida, implică paronichie cronică. Ruperea etanșării dintre placa unghiei și pliul unghiei este un factor cheie care facilitează infecția. Recunoașterea precoce a simptomelor și abordarea cauzelor subiacente ajută la prevenirea agravării paronhiei.
Cine sunt celebrii oameni cu paronichie?
Persoanele celebre cu paronichie nu sunt documentate pe scară largă în înregistrările publice sau în literatura medicală, deoarece paronichia este o afecțiune comună care afectează pe oricine, inclusiv celebrități și personalități publice. Cazurile specifice ale unor persoane cunoscute care suferă de paronichie nu sunt evidențiate în mass-media sau în reportajele medicale.Paronichia este mai discutată pentru simptomele, cauzele și tratamentul ei, mai degrabă decât pentru a fi asociată cu anumite persoane celebre. Personalități notabile și-au împărtășit public experiențele cu afecțiunile unghiilor sau ale pielii, dar aceste informații nu sunt legate în mod specific de paronichie.Vă rugăm să furnizați mai multe detalii dacă aveți în minte o anumită persoană sau căutați mai multe informații generale despre afecțiunile pielii la vedete!
Care este istoria paronichiei?
Istoria paronichiei își are rădăcina în recunoașterea sa ca o infecție comună care afectează țesutul moale din jurul unghiilor, atât pe degete de la mâini, cât și de la picioare. Starea paronichiei a fost documentată de secole, cu referiri la infecțiile unghiilor care apar în textele medicale antice. Înțelegerea paronichiei a evoluat de-a lungul timpului, în special prin distingerea dintre formele sale acute și cronice.Un debut brusc caracterizează paronichia acută, în urma unor traumatisme minore ale zonei unghiilor, cum ar fi mușcătura de unghii sau vătămarea directă. Din punct de vedere istoric, infecțiile bacteriene cauzate de Staphylococcus aureus au fost asociate cu paronichia acută, pe care cercetătorii au identificat-o ca fiind un agent patogen semnificativ la sfârșitul secolului al XIX-lea. Simptomele paronichiei acute, inclusiv roșeața, umflarea, durerea și formarea de puroi, au fost recunoscute pentru potențialul lor de a duce la complicații mai severe dacă nu sunt tratate.Expunerea prelungită la umiditate sau iritanți duce la infecții recurente în paronichia cronică, care are un debut mai insidios. Rolul infecțiilor fungice, în special Candida albicans, în paronichia cronică a fost din ce în ce mai recunoscut, în special la persoanele cu antecedente de expunere cronică la apă, cum ar fi mașinile de spălat vase sau cei care își scufundă mâinile în apă. Această înțelegere s-a dezvoltat alături de progresele în dermatologie și cercetarea bolilor infecțioase.Diagnosticul paronichiei s-a bazat istoric pe evaluarea clinică, istoricul detaliat al pacientului fiind crucial pentru identificarea factorilor de risc, cum ar fi diabetul, bolile inflamatorii ale pielii și riscurile profesionale. Profesioniștii din domeniul medical și-au perfecționat abordările de tratament de-a lungul timpului, subliniind importanța recunoașterii timpurii și a gestionării pentru a preveni complicații precum formarea abceselor.Istoria paronichiei reflectă o înțelegere tot mai mare a cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament ale acesteia, modelată atât de experiența clinică, cât și de cercetarea științifică. Evoluția acestei înțelegeri evidențiază importanța recunoașterii precoce a stării paronhiei și a implementării strategiilor de management adecvate pentru a promova vindecarea și a preveni recidiva.
