Leșin (sincopă): Definiție, Tipuri, Simptome, Cauze, Tratamente, Riscuri și Prevenire

Ce este leșinul (sincopa)?

Leșinul (sincopa) este un tip de afecțiune medicală caracterizată printr-o pierdere temporară a conștienței din cauza scăderii bruște a fluxului de sânge către creier. Afecțiunea apare atunci când creierul nu primește suficient sânge, ducând la un scurt episod de inconștiență, însoțit de o cădere. Termenul „sincopă” este derivat din cuvântul grecesc „synkope”, care înseamnă „a tăia scurt” sau „a-și pierde cunoștința”.Diferiți factori, inclusiv tensiunea arterială scăzută, căldura, durerea, suferința, anxietatea, hiperventilația și vederea sângelui, declanșează leșinul. O formă comună de sincopă este sincopa vasovagală, care apare atunci când organismul reacționează exagerat la anumiți factori declanșatori, provocând o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Acest tip de leșin este denumit „leșin comun”.Persoanele care se confruntă cu pre-sincopă se simt amețite, greață sau au tulburări de vedere, cum ar fi o „îngrijire” sau dificultăți de vedere. Pierderea conștienței este scurtă, iar majoritatea oamenilor își recapătă rapid starea de veghe completă după leșin.Leșinul nu trebuie confundat cu urgențele medicale mai severe, cum ar fi stopul cardiac brusc, care implică oprirea completă a funcției inimii. Sincopa reprezintă aproximativ 1 până la 3,5% din toate situațiile medicale de urgență, evidențiind prevalența acesteia în practica clinică.Leșinul (sincopa) este o pierdere temporară a conștienței cauzată de fluxul sanguin inadecvat către creier, rezultatul unui episod scurt de tensiune arterială scăzută. Înțelegerea cauzelor și mecanismelor sincopei permite diagnosticarea și gestionarea eficientă, asigurând că indivizii primesc îngrijire adecvată pentru a preveni episoadele viitoare.

Care sunt tipurile de leșin (sincopă)?

Tipurile de leșin (sincopă) sunt enumerate mai jos.

• Sincopa vasovagală: sincopa vasovagală este cel mai frecvent tip de sincopă, denumită „leșin comun”. Sincopa vasovagală apare atunci când organismul reacționează exagerat la anumiți factori declanșatori, ceea ce duce la o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, ceea ce duce la o scurtă pierdere a conștienței. Declanșatorii obișnuiți includ vederea sângelui, suferința emoțională extremă, deshidratarea, anxietatea și durerea.
• Sincopa situațională: Un subtip de sincopă vasovagală, sincopa situațională apare ca răspuns la situații specifice sau declanșatoare, cum ar fi tusea, urinarea sau înghițirea. Un răspuns reflex brusc caracterizează sincopa situațională la acești factori declanșatori.
• Sincopa ortostatică (hipotensiune arterială): sincopa ortostatică apare atunci când o persoană se ridică rapid, provocând o scădere a tensiunii arteriale din cauza gravitației. Persoanele deshidratate sau cele cu anumite afecțiuni medicale suferă de amețeli și leșin din cauza sincopei ortostatice.
• Sincopa cardiacă: problemele legate de inimă, cum ar fi aritmiile, bolile cardiace structurale sau alte probleme cardiovasculare, cauzează sincopa cardiacă. Medicii necesită îngrijiri medicale imediate pentru sincopa cardiacă, care este mai gravă.
• Sincopa neurologică: Afecțiunile neurologice, cum ar fi convulsii sau atacurile ischemice tranzitorii (AIT), provoacă sincopa neurologică. Diferențiați sincopa neurologică de alte tipuri de sincopă, deoarece sincopa neurologică indică o afecțiune de bază mai gravă.
• Sincopa mediată de reflex: Sincopa mediată de reflex include sincopa vasovagală, sincopa sinusului carotidian și sincopa situațională. Sincopa mediată de reflex implică un răspuns reflex care duce la o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale.
• Sincopă cu cauză necunoscută: Cauza leșinului nu poate fi determinată în ciuda unei evaluări amănunțite. Experții clasifică acest tip drept sincopă de origine necunoscută.Medicii înțeleg aceste tipuri de sincope pentru un diagnostic și un management adecvat, deoarece cauzele și implicațiile de bază variază semnificativ.

Care sunt simptomele leșinului (sincopei)?

Simptomele leșinului (sincopei) sunt variate și includ.1. Simptome prodromale: indivizii experimentează semne de avertizare, cum ar fi înainte de a leșina.- Vedere încețoșată.- Amețeli sau amețeli.- Greață.- Diaforeza (transpiratie).- Slăbiciune.- Senzație de cald sau frig.2. Pierderea conștienței: O pierdere temporară a conștienței, care se întâmplă brusc, este semnul distinctiv al sincopei.3. Aspectul fizic: Privitorii observă că persoana arată palidă în timpul episodului.4. Schimbări posturale: Pierderea tonusului muscular și a conștienței cauzează căderea sau prăbușirea persoanelor.5. Tulburări senzoriale: Simptomele includ:- Vedeți pete sau experimentați o „îngrijire”.- Auzirea sunetelor sau a sunetelor înfundate.6. Modificări ale ritmului cardiac: Unii indivizi observă că ritmul cardiac se modifică, cum ar fi atunci când experimentează bradicardie (ritm cardiac lent) în timpul episodului.7. Senzație de somnolență sau de amețire: indivizii experimentează somnolență sau amețeală după ce și-au recăpătat conștiința.8. Simptome pre-sincope: Indivizii experimentează simptome pre-sincope, care includ, înainte de a leșina.- Amețeli.- Greață.- Tulburări de vedere.Aceste simptome variază în intensitate și durată și, în timp ce leșinul este benign, indică afecțiuni medicale subiacente care necesită o evaluare suplimentară. Intervenția și managementul în timp util ajută la înțelegerea acestor simptome.

Care sunt cauzele leșinului (sincopei)?

Cauzele leșinului (sincopei) sunt variate și clasificate în afecțiuni medicale care nu pun viața în pericol și grave.1. Factori care nu pun viața în pericol: – Sincopa vasovagală: Sincopa vasovagală este cel mai frecvent tip de leșin, declanșat de stres, durere, epuizare, stare în picioare prelungită sau vederea sângelui. Sincopa vasovagală apare din cauza unei reacții excesive a sistemului nervos al corpului, ceea ce duce la o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale.- Deshidratare: Volumul scăzut de sânge a rezultat din aportul insuficient de lichide, determinând o scădere a tensiunii arteriale.- Supraîncălzirea: Temperaturile ridicate duc la dilatarea vaselor de sânge, ceea ce reduce fluxul de sânge către creier.- Transpirație abundentă: leșinul rezultă din pierderea excesivă de lichide și electroliți.- Epuizare: scăderea fluxului sanguin și leșinul rezultat din oboseala fizică.- Adunarea sângelui în picioare: schimbările bruște ale poziției corpului, cum ar fi ridicarea rapidă în picioare, provoacă acumularea de sânge în picioare și reduc fluxul de sânge către creier.2. Condiții medicale grave: – Sincopa cardiacă: Sincopa cardiacă provoacă brusc leșin fără avertisment. Problemele legate de inimă, cum ar fi aritmiile (bătăi neregulate ale inimii), bradicardie (ritm cardiac lent), tahicardie (ritm cardiac rapid) și anumite tipuri de hipotensiune (tensiune arterială scăzută) cauzează sincopa cardiacă.- Anemie: livrarea insuficientă de oxigen la creier a rezultat dintr-un număr scăzut de globule roșii.- Cheaguri de sânge: tromboza venoasă profundă (TVP) duce la formarea de cheaguri care se deplasează către plămâni sau creier, provocând leșin.- Defecte cardiace: Anomaliile structurale ale inimii perturbă fluxul sanguin normal și provoacă sincopă.3. Alte declanșatoare: – Durere: Durerea intensă declanșează un răspuns vasovagal, ducând la leșin.- Suferință emoțională: O scădere bruscă a tensiunii arteriale este cauzată de anxietate sau reacții emoționale extreme.- Hiperventilație: scăderea nivelului de dioxid de carbon din sânge cauzată de respirația rapidă duce la amețeli și leșin.Leșinul apare atunci când creierul nu primește suficient sânge pentru o perioadă scurtă, ceea ce duce la o pierdere temporară a conștienței. Evaluarea episoadelor recurente de leșin exclude condițiile subiacente grave, în timp ce majoritatea episoadelor de sincopă rămân benigne și se rezolvă rapid.

Care sunt tratamentele pentru leșin (sincopă)?

Tratamentele pentru leșin (sincopă) sunt variate și depind de cauza de bază a episoadelor. Iată câteva abordări comune.

• Aport crescut de sare și lichide: persoanele care se confruntă cu sincopă vasovagală sau hipotensiunea ortostatică cresc aportul de sare și lichide pentru a crește volumul și tensiunea arterială, reducând potențial frecvența episoadelor de leșin.
• Educație și evitarea declanșatorilor: Furnizorii de asistență medicală educ pacienții cu privire la modul de a evita factorii declanșatori cunoscuți care duc la leșin, cum ar fi statul în picioare pentru perioade lungi de timp, deshidratarea sau schimbările bruște de postură.
• Exerciții în decubit: Exercițiile pe care le efectuați în timp ce sunteți întins sau așezat ajută la îmbunătățirea circulației sângelui și la prevenirea leșinului.
• Medicamente: Medicii prescriu medicamente pentru a ajuta la gestionarea afecțiunii. Medicamentele includ medicamente care ajută la reglarea tensiunii arteriale sau a ritmului cardiac.
• Fluide intravenoase: Un medic recomanda fluide intravenoase pentru a ajuta la mentinerea volumului sanguin in anumite situatii, mai ales daca deshidratarea este o preocupare.
• Dispozitive implantabile: Medicii includ implantarea de dispozitive precum stimulatoare cardiace sau defibrilatoare cardioverter implantabile (ICD) pentru a ajuta la reglarea ritmului cardiac la pacienții cu sincopă pentru afecțiuni cardiace grave, cum ar fi tahicardia ventriculară.
• Monitorizare și prim ajutor: Măsurile de prim ajutor includ ajutarea persoanei să se întindă, ridicarea picioarelor persoanei și asigurarea că persoana are aer curat atunci când cineva leșină. Determinați răspunsul persoanei pentru a monitoriza dacă este necesară o intervenție medicală suplimentară.
• Consultare cu specialiști: Un specialist cardiovascular va efectua evaluări suplimentare și va determina cauza de bază dacă aveți episoade recurente sau îngrijorătoare de leșin.
• Modificări ale stilului de viață: recomandările sugerează ca oamenii să se ridice încet atunci când se ridică, să evite statul în picioare prelungit și să gestioneze nivelul de stres pentru a preveni episoadele.Accentul tratamentului este abordarea cauzei care stau la baza sincopei, asigurarea siguranței pacientului și prevenirea episoadelor viitoare.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu leșin (sincopă)?

Riscurile pentru persoanele cu leșin (sincopă) sunt multiple și includ atât consecințe imediate, cât și pe termen lung. Iată câteva dintre riscurile cheie asociate cu sincopa.

• Rănire din cădere: Unul dintre cele mai imediate riscuri de leșin este potențialul de rănire din cauza căderilor. Căderea provoacă răni la până la 35% dintre persoanele care suferă de sincopă, iar aceste răni variază de la vânătăi minore la fracturi grave sau leziuni la cap.
• Afecțiuni medicale de bază: leșinul indică un simptom al unor afecțiuni medicale mai grave, cum ar fi tulburări cardiace (de exemplu, aritmii, defecte structurale ale inimii), probleme neurologice (de exemplu, convulsii, atacuri ischemice tranzitorii) sau tulburări de sânge (de exemplu, anemie). Medicii prezintă riscuri semnificative pentru sănătate dacă nu diagnostichează și nu tratează aceste afecțiuni în mod corespunzător.
• Risc crescut de moarte subită cardiacă: Sincopa avertizează unele persoane, în special cele cu afecțiuni cardiace subiacente, despre un risc crescut de moarte subită cardiacă. Acest lucru este valabil mai ales pentru adulții în vârstă sau cei cu factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, antecedente familiale de boală coronariană sau constatări anormale de ECG.
• Impact psihologic: Episoadele de leșin provoacă anxietate și teamă de episoade viitoare, care duc la comportamente de evitare și reduc calitatea vieții. Această povară psihologică exacerbează și mai mult riscul de leșin din cauza stresului sau anxietății.
• Deshidratare și dezechilibru electrolitic: Expunerea excesivă la căldură sau statul în picioare prelungit crește probabilitatea de sincopă ducând la deshidratare. Deshidratarea duce la dezechilibre electrolitice, care complică și mai mult sănătatea și cresc riscul de leșin.
• Efecte secundare ale medicamentelor: Anumite medicamente, în special diureticele, antihipertensivele și sedativele, cresc riscul de sincopă prin scăderea tensiunii arteriale sau modificarea ritmului cardiac. Pacienții vârstnici sunt deosebit de vulnerabili la aceste reacții adverse.
• Risc crescut de recidivă: Persoanele care au experimentat sincopă prezintă un risc mai mare de a avea episoade viitoare. Acest lucru creează un ciclu de frică și evitare care afectează activitățile zilnice și bunăstarea generală.
• Impactul asupra activităților zilnice: leșinul limitează capacitatea unei persoane de a se angaja în activități normale, cum ar fi conducerea sau folosirea utilajelor, deoarece riscă să-și piardă cunoștința în mod neașteptat. Izolarea socială și scăderea independenței au rezultat din aceasta.
• Simptome de presincopă: Simptomele precum amețeli, greață și tulburări de vedere includ presincopa pe care o experimentează indivizii. Ele încă prezintă riscuri, mai ales dacă apar în situații în care echilibrul sau vigilența sunt critice, deși aceste simptome nu provoacă o pierdere a conștienței.Leșinul (sincopa) prezintă riscuri semnificative care afectează siguranța fizică, indică probleme grave de sănătate subiacente și afectează bunăstarea psihologică, în timp ce pare benignă și autolimitată. Persoanele care suferă de sincopă consultă furnizorii de asistență medicală pentru evaluare și management pentru a atenua aceste riscuri.

Cum să preveniți leșinul (sincopa)?

Pentru a preveni leșinul (sincopa), indivizii rămân bine hidratați, bând suficientă apă zilnic și mâncând mese regulate pentru a menține nivelul zahărului din sânge. Evitați situațiile care declanșează leșin, cum ar fi statul în picioare sau așezat pentru perioade lungi de timp și schimbați pozițiile încet pentru a preveni scăderea bruscă a tensiunii arteriale. Exercițiile izometrice de contrapresiune, purtarea hainelor de compresie și încordarea brațelor sau încrucișarea picioarelor vă ajută să mențineți circulația sângelui. Puteți reduce și mai mult riscul episoadelor de leșin evitând mediile supraîncălzite sau înghesuite și gestionând stresul prin tehnici precum respirația lentă și profundă. Ei se întind și își ridică picioarele pentru a îmbunătăți fluxul de sânge către creier dacă cineva se simte leșin.

Cum este diagnosticat leșinul (sincopa)?

Leșinul (sincopa) este diagnosticat printr-o evaluare inițială cuprinzătoare care include un istoric medical detaliat și un examen fizic. O electrocardiogramă (EKG) evaluează activitatea electrică a inimii, măsurătorile tensiunii arteriale urmăresc tensiunea arterială, iar testele de laborator verifică afecțiuni precum anemia sau modificările metabolice. Medicii efectuează evaluări suplimentare, inclusiv testarea mesei înclinate, ecocardiografie și evaluări neurologice, pentru a exclude alte cauze de pierdere a conștienței. Semnele de avertizare, cum ar fi amețeli, amețeli și greață înainte de leșin, ajută la diagnosticarea sincopei vasovagale, cel mai frecvent tip de leșin.

Când să consultați un medic despre leșin (sincopă)?

Consultați un medic despre leșin (sincopă) atunci când aveți primul episod de leșin, deoarece este tratat ca o urgență medicală până când cauza este determinată. Solicitați sfatul medicului dacă leșiniți de mai multe ori, dacă nu vă recuperați rapid după leșin sau dacă aveți simptome de pre-sincopă, cum ar fi amețeli sau amețeli. Consultați un furnizor de asistență medicală dacă leșinul apare la copii sau dacă există antecedente familiale de leșin sau boli de inimă subiacente. Urmăriți în mod regulat persoanele care au sincopă și afecțiuni cardiace cunoscute.

Care sunt specialitățile medicului care tratează leșinul (sincopa)?

Specialitățile medicului care tratează leșinul (sincopa) sunt Medicina Cardiovasculară, Neurologie și Medicină Fizică și Reabilitare. Specialiștii în sincopă sunt cardiologi cu accent pe electrofiziologie și stimulare, precum și neurologi cu un interes pentru autonomie și epilepsie. Echipa de tratament presupune identificarea factorilor declanșatori, modificarea stilului de viață și, în unele cazuri, implementarea intervențiilor medicale precum implantarea stimulatorului cardiac sau medicamentele. Clinicile specializate îndrumă pacienții care se confruntă cu sincopă pentru evaluare și management complet.

Cum poți trata leșinul (sincopa) acasă?

Puteți trata leșinul (sincopa) acasă, urmând câțiva pași cheie. În primul rând, asigurați-vă că persoana este întinsă sau așezată și ridicați picioarele persoanei deasupra nivelului inimii pentru a promova fluxul de sânge către creier. Slăbiți orice îmbrăcăminte strânsă și oferiți aer proaspăt deschizând o fereastră dacă este posibil. Solicitați imediat asistență medicală dacă persoana nu își recapătă imediat cunoștința sau prezintă simptome îngrijorătoare precum buzele albastre sau bătăile neregulate ale inimii. Este indicat ca persoana să rămână întinsă aproximativ 10 minute și să se ridice încet atunci când persoana se simte pregătită să se ridice.

Ce se întâmplă dacă lași leșinul (sincopa) să nu fie tratat?

Dacă lăsați leșinul (sincopa) să nu fie tratat, cauzele subiacente persistă, ducând potențial la episoade recurente de leșin, care cresc riscul de rănire în urma căderilor. Sincopa netratată poate duce la complicații severe, inclusiv rezultate fatale, mai ales atunci când sunt implicate afecțiuni grave, cum ar fi probleme cardiace, dacă nu se solicită intervenția medicală în timp util. Frica de leșin limitează activitățile indivizilor și provoacă o scădere a calității vieții acestora. O afecțiune cardiacă sau vasculară gravă necesită evaluare și management, așa cum este indicat de episoadele de leșin frecvente. Sincopa netratată provoacă atât leziuni fizice, cât și riscuri semnificative pentru sănătate.

Care este prognoza (prognoza) pentru persoanele care au leșin (sincopă)?

Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au leșin (sincopă) este favorabil, în special pentru cei care se confruntă cu sincopa vasovagală, care este cel mai frecvent tip și se rezolvă fără tratament. Mulți indivizi experimentează doar unul sau două episoade în timpul vieții, iar majoritatea indivizilor depășesc simptomele, în special în cazurile de sincopă mediată neuronal. Cauza de bază a sincopei variază perspectiva; de exemplu, afecțiunile medicale grave duc la un prognostic mai îngrijorător pentru acești indivizi. Identificarea și gestionarea declanșatorilor îmbunătățesc semnificativ rezultatele, iar majoritatea episoadelor de leșin nu prezintă riscuri grave pentru sănătate. Mulți indivizi își gestionează starea cu un diagnostic și îngrijire adecvate.

Cât durează leșinul (sincopa)?

Leșinul (sincopa) durează de la câteva secunde până la câteva minute. Episodul de inconștiență este scurt și majoritatea indivizilor își recapătă rapid conștiința deplină, într-un minut sau două. Recuperarea durează câteva minute, mai ales dacă persoana a stat în picioare când a leșinat. O scădere bruscă a fluxului de sânge către creier caracterizează sincopa determinând o pierdere tranzitorie a conștienței.

Care este procentul din populația de cuvinte care are leșin (sincopă)?

Procentul populației mondiale care are leșin (sincopă) este de aproximativ 40%. Figura arată că o parte semnificativă a indivizilor experimentează cel puțin un episod de sincopă în timpul vieții. Sincopa vasovagală este cel mai frecvent tip de sincopă, afectând aproximativ 22% din populația generală dintre diferitele tipuri. Unii indivizi experimentează mai multe episoade de-a lungul vieții, în timp ce mulți oameni leșin o singură dată. Înțelegerea prevalenței sincopei îmbunătățește diagnosticul și managementul în mediile clinice.

Care sunt cele mai probabile persoane să facă leșin (sincopă)?

Cele mai probabile persoane să sufere de leșin (sincopă) sunt adulții în vârstă, în special cei peste 75 de ani, deoarece sincopa este mai frecventă la această grupă de vârstă și afectează până la 6% dintre ei. Persoanele cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi probleme cardiace sau persoanele care iau medicamente care scad tensiunea arterială, prezintă un risc mai mare. Persoanele mai tinere fără boală cardiacă care au antecedente familiale de leșin sunt mai susceptibile. Deshidratarea, căldura, durerea, anxietatea și hiperventilația cresc și mai mult probabilitatea unor episoade de leșin. Atât persoanele în vârstă, cât și persoanele cu afecțiuni specifice de sănătate sau istoric familial sunt mai predispuse la sincopă.

De ce ai leșin (sincopă)?

Leșin (sincopă) din cauza unei scăderi bruște a fluxului de sânge către creier, care apare din cauza diferiților factori, cum ar fi tensiune arterială scăzută, deshidratare, durere, anxietate sau suferință emoțională. Scăderea temporară a fluxului sanguin cerebral duce la o scurtă pierdere a conștienței și a tonusului postural. Declanșatorii obișnuiți includ vederea sângelui, răspunsurile emoționale extreme sau statul în picioare prelungit. Sincopa vasovagală, o formă răspândită de leșin, rezultă din reacția excesivă a organismului la anumiți stimuli, determinând o scădere rapidă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Majoritatea episoadelor de sincopă sunt inofensive și se rezolvă rapid, fără a fi nevoie de intervenție medicală.

Cine sunt celebrii oameni cu leșin (sincopă)?

Persoanele celebre cu leșin (sincopă) sunt enumerate mai jos.

• Wendy Williams a leșinat în timpul unei înregistrări live a emisiunii autonumite a lui Wendy Williams.
• Alissa Carlson, meteorolog KCAL News, a leșinat în direct la aer.
• Rapoartele au indicat că Amy Winehouse a cedat în urma unor episoade de sincopă.
• Bush, solistul trupei, a trecut prin episoade de leșin.Personalitățile publice au experimentat în mod public leșinul, pe care comunitatea medicală îl numește sincopă, evidențiind apariția afecțiunii chiar și în rândul vedetelor.

Care este istoricul leșinului (sincopei)?

Istoria leșinului (sincopei) este o interacțiune complexă de răspunsuri fiziologice și înțelegere medicală care a evoluat de-a lungul timpului. Sincopa, derivată din cuvântul grecesc „synkope”, care înseamnă „a tăia scurt” sau „a pierde cunoștința”, a fost recunoscută de secole ca o pierdere temporară a conștienței din cauza fluxului sanguin inadecvat către creier. Din punct de vedere istoric, înțelegerea sincopei s-a concentrat pe simptomele, declanșatoarele și mecanismele care stau la baza acesteia. Un debut brusc și o durată scurtă caracterizează starea, urmate de o recuperare rapidă. O relatare detaliată a duratei episodului, a oricăror evenimente precedente și a altor factori relevanți care contribuie la apariția leșinului include istoricul sincopei. Clinicienii clasifică sincopa în diferite tipuri, sincopa reflexă fiind una dintre cele mai comune forme în practica clinică. Sincopa reflexă apare ca urmare a unui răspuns reflex la factori declanșatori specifici, cum ar fi durerea, stresul sau statul în picioare prelungit, ceea ce duce la o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Acest răspuns fiziologic determină organismul să dilate vasele de sânge, ducând la scăderea fluxului sanguin către creier și pierderea ulterioară a conștienței. Sincopa vasovagală, denumită „leșin comun”, este un tip specific de sincopă reflexă care apare atunci când sistemul nervos autonom funcționează defectuos ca răspuns la un declanșator. Defecțiunea a provocat o scădere rapidă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, ducând individul să leșine. Cercetările privind sincopa vasovagală arată că aceasta are componente genetice, deoarece persoanele cu antecedente familiale de leșin au mai multe șanse de a experimenta episoade similare. Evaluarea clinică a sincopei implică distingerea sincopei de alte afecțiuni grave, cum ar fi convulsii, accidente vasculare cerebrale sau evenimente cardiace. Această diferențiere este crucială, deoarece sincopa reprezintă aproximativ 1 până la 3,5% din toate situațiile medicale de urgență. Medicii se bazează pe un istoric medical cuprinzător, pe examen fizic și pe teste de diagnostic suplimentare pentru a determina cauza sincopei. Istoricul leșinului (sincopă) cuprinde o serie de mecanisme fiziologice, factori declanșatori și considerații clinice. Înțelegerea nuanțelor sincopei permite furnizorilor de asistență medicală să diagnosticheze și să gestioneze afecțiunea, asigurându-se că indivizii primesc îngrijire adecvată pentru a preveni episoadele viitoare.