Ce sunt infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt un tip de boală cauzată de agenți patogeni care se transmit de la o persoană la alta prin contact sexual. Bacteriile, virusurile, ciupercile sau paraziții includ acești agenți patogeni. Oricine este activ sexual suferă de ITS și diferite forme de activitate sexuală, inclusiv sexul vaginal, anal și oral, răspândesc ITS. Cele mai frecvente și mai vindecabile ITS includ trichomonaza, chlamydia, gonoreea și sifilisul. Medicii pot trata aceste infecții cu antibiotice sau alte medicamente, dar apariția rezistenței antimicrobiene reprezintă o amenințare tot mai mare pentru un tratament eficient. Medicii gestionează în prezent HIV (Virusul Imunodeficienței Umane) și HPV (Virusul Papiloma Uman) cu tratament, deși nu există niciun tratament pentru aceste infecții virale. O serie de simptome sunt prezente în ITS, inclusiv secreții vaginale sau peniane, ulcere pe sau în jurul organelor genitale și dureri pelvine. Mulți indivizi sunt asimptomatici, ceea ce înseamnă că nu prezintă simptome vizibile în ciuda faptului că sunt infectați. Starea asimptomatică a dus la transmiterea în continuare a infecției și a provocat complicații, cum ar fi infertilitatea. Riscul de a contracta o ITS crește odată cu numărul de parteneri sexuali pe care o persoană îi are, iar utilizarea protecției, cum ar fi prezervativele din latex, reduce semnificativ riscul de transmitere. Persoanele active din punct de vedere sexual se angajează în teste regulate și comunică deschis cu partenerii despre sănătatea sexuală pentru a preveni răspândirea ITS. ITS netratate provoacă implicații grave asupra sănătății, iar prevalența lor împreună cu potențialul de complicații le face o problemă semnificativă de sănătate publică.
Care sunt tipurile de infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Tipurile de infecții cu transmitere sexuală (ITS) sunt enumerate mai jos.
- Chlamydia: O infecție bacteriană comună duce la probleme grave de sănătate a reproducerii dacă este lăsată netratată.
- Gonoree: antibioticele tratează o altă ITS bacteriană care infectează tractul genital, rectul și gâtul.
- Sifilis: O infecție bacteriană progresează în etape și provoacă probleme grave de sănătate dacă nu este tratată.
- Trichomoniaza: Medicamentele tratează o infecție parazitară care provoacă disconfort.
- Herpes genital: o infecție virală cauzată de virusul herpes simplex (HSV), care duce la răni dureroase și necesită un tratament mai degrabă decât o vindecare.
- Virusul Imunodeficienței Umane (HIV): O infecție virală care atacă sistemul imunitar, necesitând tratament pe viață, dar fără vindecare.
- Virusul papiloma uman (HPV): Sunt disponibile vaccinuri pentru a preveni o infecție virală care duce la veruci genitale și este asociată cu anumite tipuri de cancer.
- Hepatita B: Vaccinarea previne o infecție virală care afectează ficatul, iar medicamentele antivirale o gestionează.
- Păduchii pubieni: Cunoscuți și sub denumirea de „crabi”, aceste infestări parazitare tratează cu insecticide topice.
- Trichomonas vaginalis: Contactul sexual transmite parazitul responsabil de trichomonaza.Aceste infecții variază în ceea ce privește modurile de transmitere, simptomele și opțiunile de tratament, subliniind importanța conștientizării sănătății sexuale și a testării regulate.
Care sunt simptomele infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS)?
Simptomele infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) sunt enumerate mai jos.
- Mâncărime și arsură în jurul zonei genitale: simptomele inițiale frecvente indică o ITS.
- Urinarea dureroasă sau cu arsură: un simptom frecvent asociat cu infecții precum chlamydia și gonoreea.
- Secreții neobișnuite: scurgerile neobișnuite apar din vagin, penis sau anus și sunt groase, tulburi sau sângeroase.
- răni sau umflături la nivelul organelor genitale: infecții precum herpesul sau sifilisul provoacă răni sau umflături.
- Dureri pelvine: ITS netratate sunt asociate cu dureri pelvine, în special la femei.
- Dureri menstruale abundente: Gonoreea cauzează dureri menstruale abundente la femei.
- Ulcere genitale: Anumite ITS, inclusiv herpes și sifilis, provoacă ulcere genitale, care sunt răni deschise.
- Dureri abdominale inferioare: Boala inflamatorie pelvină (BIP) provoacă dureri abdominale inferioare atât la bărbați, cât și la femei.
- Erupție cutanată: Anumite ITS, cum ar fi sifilisul, provoacă o erupție cutanată, în special pe trunchi, mâini sau picioare.
- Urina închisă la culoare: Un semn al unei ITS sau al altor probleme de sănătate este urina închisă la culoare.
- Sângerare vaginală anormală: Anumite ITS provoacă sângerare vaginală anormală la femei.
- Noduri sau modificări ale pielii: diverse ITS, inclusiv veruci legate de HPV, indică noduli sau modificări ale pielii.
- Urinare frecventă: Pacienții experimentează urinare frecventă alături de alte simptome urinare.
- Durere în timpul actului sexual: durerea în timpul actului sexual este raportată de persoanele cu ITS, cum ar fi chlamydia sau gonoreea.Multe persoane cu ITS nu prezintă simptome vizibile, ceea ce duce la potențialul de transmitere și complicații ulterioare. Testați în mod regulat și comunicați deschis despre prevenirea sănătății sexuale și tratamentul timpuriu.
Care sunt cauzele infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS)?
Cauzele infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) sunt enumerate mai jos.
- Bacterii: agenți patogeni precum Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae (gonoree) și Treponema pallidum (sifilis) sunt cauze bacteriene comune ale ITS. Antibioticele au vindecat aceste infecții.
- Viruși: infecțiile virale includ virusul imunodeficienței umane (HIV), virusul herpes simplex (HSV) și virusul papiloma uman (HPV). În prezent, medicii nu au leac pentru HIV sau herpes, în timp ce unele tratamente gestionează anumite ITS virale.
- Paraziți: Paraziții precum Trichomonas vaginalis (care provoacă trichomonaza) și păduchii pubieni (crabii) sunt responsabili de ITS. Medicii tratează trihomoniaza cu medicamente specifice.
- Fungi: Anumiți parteneri sexuali transmit infecții fungice, cum ar fi candidoza (infecții cu drojdie), care afectează atât bărbații, cât și femeile, deși sunt mai puțin frecvente.
- Contact piele pe piele: contactul direct piele pe piele transmite unele ITS, cum ar fi herpesul și HPV, chiar și fără sex cu penetrare.
- Fluide corporale: fluidele corporale infectate, inclusiv sângele, sperma, lichidele vaginale și laptele matern, răspândesc ITS prin expunere.
- Purtători asimptomatici: Mulți indivizi poartă ITS fără a prezenta simptome, ceea ce le permite să transmită infecțiile în mod neintenționat partenerilor lor sexuali.
- Parteneri sexuali multipli: Riscul de a contracta ITS crește odată cu numărul de parteneri sexuali, pe măsură ce expunerea la persoanele infectate crește.
- Lipsa protecției: Neutilizarea metodelor de barieră, cum ar fi prezervativele, crește semnificativ riscul de transmitere a ITS în timpul activității sexuale.Înțelegerea acestor cauze ajută la prevenirea și gestionarea ITS.
Care sunt tratamentele pentru infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Tratamentele pentru infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt enumerate mai jos.
- Antibiotice: utilizate pentru a trata ITS bacteriene, cum ar fi chlamydia, gonoreea și sifilisul. Medicii administrează antibiotice pe cale orală.
- Medicamente antiparazitare: în special pentru trichomonază, care este o ITS parazitară. Se prescriu metronidazol sau tinidazol.
- Medicamente antivirale: utilizate pentru ITS virale, cum ar fi herpesul și HIV. Antiviralele comune includ:.
- Aciclovir: tratează simptomele herpesului și reduce focarele.
- Famciclovir: un alt antiviral pentru managementul herpesului.
- Valaciclovir: utilizat pentru tratamentul herpesului și prevenirea transmiterii.
- Interferon alfa-2b: utilizat pentru tratamentul hepatitei B.
- Interferon pegilat: Tot pentru hepatita B, oferind o durata mai lunga de actiune.
- Adefovir: un antiviral pentru hepatita cronică B.
- Doxy PEP (Profilaxia post-expunere): S-a dovedit că reduce șansele de a contracta ITS bacteriene cu aproximativ două treimi atunci când este luat după o potențială expunere.
- Medicamente pentru managementul simptomelor: Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pentru ITS virale care nu sunt vindecabile, cum ar fi HIV/SIDA și herpesul.
- Vaccinarea: Anumite ITS virale, cum ar fi HPV (Virusul Papiloma Uman) și hepatita B, au vaccinuri disponibile care previn infecția.
- Testare și screening regulat: Esențial pentru depistarea precoce și tratamentul ITS, în special pentru persoanele asimptomatice.
- Educație și consiliere: importante pentru înțelegerea riscurilor de transmitere și a strategiilor de prevenire, inclusiv utilizarea prezervativelor și comunicarea cu partenerii sexuali.
- Intervenție chirurgicală: Medicii efectuează procedurile chirurgicale necesare pentru complicațiile care decurg din ITS netratate, cum ar fi drenajul abcesului sau tratamentul infertilității în cazuri rare.
- Îngrijire ulterioară: este important să vă asigurați că furnizorul de asistență medicală tratează pe deplin infecția și monitorizează eventualele complicații sau reinfecții.Aceste tratamente au ca scop gestionarea și vindecarea ITS, reducerea simptomelor și prevenirea transmiterii.
Care sunt riscurile pentru persoanele cu infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Riscurile pentru persoanele cu infecții cu transmitere sexuală (ITS) sunt enumerate mai jos.
- Infertilitate: Complicațiile de la ITS netratate afectează sănătatea reproducerii și pot duce la infertilitate atât la bărbați, cât și la femei.
- Cancer: Anumite ITS, cum ar fi HPV, sunt legate de un risc crescut de a dezvolta cancer, inclusiv cancer de col uterin și anal.
- Complicații ale sarcinii: în timpul sarcinii apar complicații grave din cauza ITS, inclusiv travaliu prematur, greutate mică la naștere și transmiterea infecției la copil.
- Risc crescut de HIV: ITS compromit sistemul imunitar și creează căi de intrare a virusului în organism, punând persoanele cu ITS la un risc mai mare de a contracta HIV.
- Daune neurologice: Unele ITS, cum ar fi sifilisul, duc la complicații neurologice care afectează sistemul nervos dacă nu sunt tratate.
- Boli cardiovasculare: probleme cardiovasculare grave, inclusiv inflamația inimii, rezultă din ITS netratate.
- Stigmatizare: Stigmatizarea socială asociată cu ITS duce la probleme de sănătate mintală, inclusiv anxietate și depresie, care afectează bunăstarea generală.
- Răspândire asimptomatică: multe ITS nu au simptome, permițând persoanelor infectate să transmită, fără să știe, infecția altora.
- Complicații la nou-născuți: Persoanele însărcinate cu ITS riscă să transmită infecții nou-născuților, ceea ce duce la probleme grave de sănătate la sugari.
- Infecții pe tot parcursul vieții: Anumite ITS duc la infecții cronice la bărbați care necesită un tratament continuu.
- Risc crescut pentru partenerii sexuali: Persoanele cu ITS prezintă un risc de transmitere către partenerii lor sexuali, perpetuând ciclul infecției.
- Prevalență mai mare în anumite populații: Anumite grupuri, cum ar fi adolescenții, adulții tineri și bărbații care fac sex cu bărbați, prezintă un risc mai mare de a contracta ITS din cauza diferiților factori comportamentali și biologici.
- Factori de risc comportamentali: implicarea în sex neprotejat, a avea mai mulți parteneri sexuali și antecedentele de ITS cresc semnificativ riscul de a dobândi noi infecții.
- Boala inflamatorie pelvină (BIP): ITS netratate cauzează BIP, o afecțiune gravă care duce la durere cronică și infertilitate la femei.Aceste riscuri evidențiază importanța prevenției, a testării regulate și a tratamentului pentru gestionarea infecțiilor cu transmitere sexuală și reducerea impactului acestora asupra sănătății.
Cum să preveniți infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Pentru a preveni infecțiile cu transmitere sexuală (ITS), indivizii adoptă mai multe strategii. Abținerea de la toate formele de contact sexual este singura metodă eficientă 100%. Folosirea prezervativelor sau a barajelor dentare în mod consecvent și corect reduce semnificativ riscul de transmitere dacă indivizii se angajează în activitate sexuală. Testați în mod regulat pentru ITS și comunicați deschis cu partenerii sexuali despre starea sănătății pentru detectarea și prevenirea timpurie. Vaccinarea împotriva anumitor ITS, cum ar fi papilomavirusul uman (HPV) și hepatita B, oferă o protecție suplimentară.
Cum sunt diagnosticate infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) diagnosticate sunt identificate printr-o combinație de examinări fizice, teste de laborator și istoricul pacientului. Furnizorii de asistență medicală efectuează un examen pelvin sau fizic, caută semne de infecție și revizuiesc simptomele pacientului și istoricul sexual. Metodele de diagnosticare includ teste cu tampon de la vagin, penis sau anus, teste de urină și analize de sânge, în funcție de ITS-ul specific pentru care este testat. Furnizorii de asistență medicală folosesc teste de amplificare a acidului nucleic (NAAT) pe tampoane vaginale sau probe de urină pentru femei și folosesc teste de sânge pentru sifilis și HIV. Persoanele active sexual consideră că depistarea regulată a ITS este importantă, deoarece multe infecții sunt asimptomatice.
Când să consultați un medic despre infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Consultați un medic cu privire la infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) atunci când observați simptome cum ar fi scurgeri neobișnuite, răni sau umflături în zona genitală, durere în timpul urinării sau sexului sau erupții cutanate inexplicabile. Cereți sfatul medicului deoarece multe ITS sunt asimptomatice, chiar dacă nu aveți simptome dacă bănuiți expunerea la o ITS. Profesioniștii din domeniul sănătății recomandă testarea regulată a ITS pentru persoanele active sexual, mai ales dacă au mai mulți parteneri sau au relații sexuale neprotejate. Contactați-vă imediat furnizorul de asistență medicală dacă simptomele dumneavoastră se agravează sau apar noi simptome. Comunicarea deschisă cu medicul dumneavoastră despre istoricul sexual și orice îngrijorare asigură un diagnostic și un tratament eficient.
Care sunt specialitățile medicilor care tratează infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Specialitățile medicale care tratează infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt urologia, ginecologia și medicina bolilor infecțioase. Urologii se specializează în sănătatea reproductivă masculină și diagnostichează și tratează ITS la bărbați, în timp ce ginecologii se concentrează pe sănătatea reproductivă a femeilor și gestionează ITS la femei. Specialiștii în boli infecțioase au experiență în diagnosticarea și tratarea unei game largi de infecții, inclusiv ITS. Medicii generaliști și medicii de medicină de familie evaluează, diagnostichează și trimit în mod activ pacienții pentru îngrijire specializată atunci când este necesar. Clinicile de sănătate sexuală și furnizorii de sănătate publică oferă servicii de testare și tratament pentru ITS.
Cum poți trata infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) acasă?
Tratați infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) la domiciliu folosind truse de testare la domiciliu pentru a identifica infecțiile, dar urmăriți un furnizor de asistență medicală pentru un tratament adecvat. Experții nu recomandă unele remedii de casă, cum ar fi usturoiul și turmericul, ca înlocuitori pentru antibiotice, care sunt necesare pentru tratarea ITS bacteriene, cunoscându-le în același timp proprietățile antibacteriene. Asigurați-vă că urmați orice curs de antibiotice prescris, așa cum a indicat medicul dumneavoastră pentru a elimina complet infecția. Practicarea sexului mai sigur, cum ar fi folosirea prezervativelor, ajută la prevenirea transmiterii ITS. Autotratamentul nu înlocuiește sfatul medical profesionist, deoarece multe ITS necesită medicamente specifice și un management continuu.
Ce se întâmplă dacă lăsați infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) să nu fie tratate?
Dacă lăsați infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) să nu fie tratate, acestea duc la consecințe grave asupra sănătății, inclusiv infertilitate, durere cronică și leziuni severe ale organelor interne. Chlamydia și gonoreea provoacă leziuni permanente ale organelor de reproducere și cresc riscul de complicații în timpul sarcinii. ITS netratate facilitează răspândirea HIV și a altor infecții, deoarece ITS netratate creează răni sau răni la nivelul pielii. Este posibil ca medicii să nu gestioneze corect unele ITS, cum ar fi sifilisul, ceea ce le permite să treacă la stadii care pun viața în pericol. Testarea și tratamentul regulat protejează sănătatea generală și previn aceste rezultate severe.
Care este prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au infecții cu transmitere sexuală (ITS) este pozitiv, în special pentru infecțiile vindecabile precum chlamydia, gonoreea și sifilisul, care sunt tratate cu antibiotice. Infecțiile cu transmitere sexuală provoacă complicații grave pe termen lung, inclusiv infertilitate, durere cronică și risc crescut de anumite tipuri de cancer dacă nu sunt tratate. Persoanele au nevoie de un management continuu pentru infecțiile virale cu transmitere sexuală, cum ar fi HIV și herpesul, dar tratamentul controlează aceste infecții, permițându-le să ducă o viață sănătoasă. Testarea regulată și intervenția timpurie îmbunătățesc rezultatele și previn răspândirea infecțiilor cu transmitere sexuală. Mulți indivizi gestionează cu succes infecțiile cu transmitere sexuală și reduc la minimum riscurile pentru sănătate cu măsuri de îngrijire și prevenire adecvate.
Cât durează infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)?
Durata infecțiilor cu transmitere sexuală variază semnificativ în funcție de tipul de infecție. Antibioticele vindecă unele infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi infecțiile bacteriene precum chlamydia și gonoreea, în timp ce infecțiile virale precum HIV și herpesul persistă toată viața. Persoanele pot prezenta simptome ale infecțiilor cu transmitere sexuală în câteva zile sau săptămâni după expunere, dar unele rămân asimptomatice luni sau chiar ani. Infecțiile cu transmitere sexuală provoacă complicații grave de sănătate atunci când nu sunt tratate, subliniind importanța testării regulate și a tratamentului prompt.
Care este procentul din populația de cuvinte care are infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Procentul populației mondiale care are infecții cu transmitere sexuală (ITS) este de aproximativ 11%, pe baza estimării că aproximativ 1,1 miliarde de oameni au avut ITS, altele decât HIV/SIDA în 2015, dintr-o populație globală de aproximativ 7,5 miliarde la acel moment. Organizația Mondială a Sănătății a estimat că aproximativ 374 de milioane de noi ITS apar în fiecare an, evidențiind natura larg răspândită a infecțiilor cu transmitere sexuală. Infecțiile cu transmitere sexuală sunt răspândite în diferite categorii demografice, cu rate semnificative în rândul indivizilor activi sexual, în special în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani. Infecțiile cu transmitere sexuală frecvente includ chlamydia, gonoreea, sifilisul și tricomoniaza, multe dintre acestea fiind vindecabile cu un tratament adecvat. Inițiativele de sănătate publică, cum ar fi Healthy People 2030, urmăresc să abordeze și să reducă incidența infecțiilor cu transmitere sexuală la nivel global.
Care sunt cele mai probabile persoane să facă infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Cele mai probabile persoane de a face infecții cu transmitere sexuală (ITS) sunt adolescenții și adulții tineri, în special cei cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani, care reprezintă aproape jumătate din toate infecțiile noi. Bărbații care fac sex cu bărbați sunt expuși unui risc mai mare, la fel ca persoanele cu mai mulți parteneri sexuali sau cei care se angajează în contact sexual cu cineva despre care se știe că are o ITS. Factorii biologici, cum ar fi ectopia cervicală, fac femeile adolescente mai susceptibile. Oricine este activ sexual riscă să facă o ITS, mai ales dacă acele persoane nu folosesc protecție precum prezervativele.
De ce aveți infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Faceți infecții cu transmitere sexuală (ITS) deoarece sunt cauzate de agenți patogeni precum bacterii, viruși, ciuperci sau paraziți care se transmit prin contact sexual. Angajarea în diferite forme de activitate sexuală, inclusiv sexul vaginal, anal și oral, crește riscul de expunere la aceste infecții. Sexul neprotejat, a avea mai mulți parteneri sexuali și purtătorii asimptomatici contribuie la răspândirea ITS. Medicii tratează unele ITS obișnuite, cum ar fi chlamydia și gonoreea, cu antibiotice, dar alte ITS, cum ar fi HIV și HPV, în prezent, nu au niciun tratament. Testați în mod regulat și comunicați deschis despre prevenirea sănătății sexuale și gestionarea ITS.
Cine sunt celebrii oameni cu infecții cu transmitere sexuală (ITS)?
Persoanele celebre cu infecții cu transmitere sexuală (ITS) sunt enumerate mai jos.
- Shia LaBeouf: Se presupune că a acoperit simptomele unei infecții cu transmitere sexuală (ITS).
- Carol al VIII-lea al Franței: O figură istorică despre care se știe că a avut o boală cu transmitere sexuală (STD).
- Cristofor Columb: un explorator celebru care ar fi avut o boală cu transmitere sexuală (STD).
- Hernán Cortés: Conchistadorul spaniol este remarcat pentru că a avut o boală cu transmitere sexuală (STD).
- Benito Mussolini: dictatorul italian care a avut o boală cu transmitere sexuală (STD).
- Ivan cel Groaznic: Țarul rus despre care se știe că a suferit de o boală cu transmitere sexuală (STD).
- Mai multe celebrități: informațiile furnizate nu menționează numele specifice ale multor vedete care trăiesc cu HIV sau SIDA.Acești indivizi evidențiază relevanța istorică și contemporană a infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) în diferite domenii, inclusiv divertisment, explorare și politică.
Care este istoricul infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS)?
Istoria infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) este bogată și complexă, datând de la civilizații antice, unde referirile la aceste infecții se găsesc în diferite culturi. Cele mai timpurii mențiuni despre ITS apar în textele egiptene antice, cum ar fi papirusul Ebers, care datează din jurul anului 1550 î.Hr. Autorii documentului medical includ descrieri ale afecțiunilor despre care cred că sunt legate de bolile cu transmitere sexuală (BTS). Scrierile grecești antice, inclusiv cele ale lui Hipocrate în jurul anului 400 î.Hr., descriu simptome care seamănă cu gonoreea, indicând o conștientizare a ITS în acea epocă.Referințele la ITS au continuat în Roma antică, iar perioada engleză mijlocie (1150-1500) a numit termenul „boli venerice” după Venus, zeița iubirii. Termenul reflecta înțelegerea societății a conexiunii dintre activitatea sexuală și boală. Istoricii medicali sugerează că exploratorii care s-au întors din Lumea Nouă la sfârșitul secolului al XV-lea au introdus sifilisul în Europa, făcându-l una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din Europa în perioada medievală. Scriitorii europeni au raportat pe scară largă răspândirea semnificativă a sifilisului în secolul al XVI-lea.Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au marcat un punct de cotitură în înțelegerea și tratamentul ITS, deoarece progresele în microbiologie și chimie au condus la identificarea agenților cauzali ai acestor infecții. Perioada a văzut dezvoltarea unor tratamente eficiente, reducând semnificativ teama asociată cu BTS. Astăzi, multe ITS sunt tratabile și vindecabile, inclusiv gonoreea, chlamydia, sifilisul și trichomonaza. Unele infecții, cum ar fi HIV/SIDA și herpesul genital, rămân tratabile, dar nu se vindecă.Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 38 de milioane de persoane active sexual cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani din America au o ITS ușor de vindecat, evidențiind prevalența continuă a acestor infecții. Cele mai frecvente ITS vindecabile includ chlamydia, gonoreea, sifilisul și tricomoniaza, în timp ce ITS tratabile includ virusurile herpetice, virusul papiloma uman (HPV) și virusul imunodeficienței umane (HIV).Infecțiile cu transmitere sexuală se dezvoltă după ce indivizii se angajează în activități sexuale și se transmit prin fluidele corporale în timpul sexului vaginal, anal sau oral. Importanța antecedentelor sexuale în instituțiile de asistență medicală nu poate fi exagerată, deoarece efectuarea unui istoric sexual permite profesioniștilor din domeniul sănătății să evalueze cu acuratețe persoanele pentru ITS și să ofere îngrijire pacientului de înaltă calitate.Istoria ITS reflectă o conștientizare de lungă durată a acestor infecții în culturi și perioade de timp, cu progrese semnificative în înțelegere, diagnostic și tratament care au avut loc de-a lungul secolelor.
