Epilepsie: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este epilepsia?

Epilepsia este un tip de afecțiune medicală caracterizată ca o tulburare neurologică cronică care provoacă convulsii recurente, neprovocate. Medicii se referă la starea medicală ca fiind o tulburare convulsivă. Afecțiunea apare din semnalizarea anormală în grupuri de celule nervoase, sau neuroni, din creier, ceea ce duce la explozii bruște de activitate electrică care perturbă funcționarea normală a creierului. Perturbarea provoacă diferite simptome, inclusiv confuzie temporară, vrăji de privirea fixă, mișcări smucitoare ale brațelor și picioarelor și pierderea conștienței.Un pacient are două sau mai multe convulsii neprovocate, ceea ce duce la diagnosticul de epilepsie, deși o singură criză poate duce la un diagnostic în anumite circumstanțe. Nu toți indivizii care suferă de convulsii primesc un diagnostic de epilepsie; de exemplu, aproximativ 10% din populația Australiei se confruntă cu o criză la un moment dat în viața lor, dar doar o fracțiune dintre acești indivizi primesc un diagnostic de epilepsie.Epilepsia este o afecțiune diversă, cuprinzând multe tipuri și severități diferite de convulsii. Există diferite clasificări ale convulsiilor, inclusiv simple crize parțiale (cunoscute sub denumirea de crize focale sau „aure”), care se manifestă ca senzații sau sentimente neobișnuite. Alterările mai semnificative ale conștiinței și ale controlului motor implică alte tipuri de convulsii.La nivel global, epilepsia afectează aproximativ 50 de milioane de oameni, făcând epilepsia una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice. Persoanele de toate vârstele experimentează impactul epilepsiei, iar diverși factori, inclusiv factori genetici, leziuni cerebrale, infecții și alte afecțiuni medicale, o cauzează. Persoanele susceptibile se confruntă cu convulsii provocate de factorii declanșatori ai mediului, cum ar fi luminile intermitente, lipsa somnului, stresul și suprastimularea (cum ar fi timpul prelungit pe ecran).Managementul epilepsiei implică o combinație de medicamente, ajustări ale stilului de viață și intervenții chirurgicale, în funcție de tipul și severitatea convulsiilor. Medicamentele antiepileptice (AED) sunt prescrise pentru a ajuta la controlul activității convulsive și pentru a îmbunătăți calitatea vieții celor afectați.Epilepsia este o afecțiune medicală gravă care necesită un diagnostic și un tratament adecvat. Înțelegerea naturii epilepsiei, a simptomelor acesteia și a opțiunilor sale de gestionare îmbunătățește sănătatea și bunăstarea persoanelor care trăiesc cu epilepsie.

Care sunt tipurile de epilepsie?

Tipurile de epilepsie sunt enumerate mai jos.

1. Epilepsia focală: Crizele care încep într-o anumită zonă a creierului caracterizează epilepsia focală. Epilepsia focală include tipuri precum epilepsia lobului temporal mezial și epilepsia benignă Rolandică.
2. Epilepsia generalizată: Epilepsia generalizată implică convulsii care încep în mai multe zone ale creierului simultan. Epilepsia generalizată include tipuri precum convulsii tonico-clonice, convulsii de absență și convulsii mioclonice.
3. Epilepsie combinată focală și generalizată: Epilepsia combinată focală și generalizată implică atât crize focale, cât și generalizate care apar la același individ.
4. Epilepsie cu debut necunoscut: Epilepsia cu debut necunoscut este atunci când debutul convulsiilor nu este definit clar ca focal sau generalizat.
5. Sindroame de epilepsie specifice: Exemplele includ: sindromul Lennox-Gastaut, sindromul West, sindromul Rasmussen, sindromul Doose.
6. Crizele psihogenice non-epileptice (PNES): Crizele psihogenice non-epileptice sunt crize care seamănă cu crizele de epilepsie, dar nu sunt cauzate de întreruperi electrice la nivelul creierului.
7. Alte tipuri notabile:

• Epilepsia Rolandică Benignă: Epilepsia Rolandică Benignă este frecventă la copii, caracterizată prin convulsii focale în timpul somnului.
• Crize convulsive parțiale complexe: crizele focale care implică o pierdere a conștientizării evoluează în crize generalizate în crizele parțiale complexe.Medicii pot diagnostica și gestiona epilepsia prin înțelegerea acestor tipuri, deoarece tratamentele variază în funcție de tipul specific și de severitatea convulsiilor pe care le experimentează individul.

Care sunt simptomele epilepsiei?

Simptomele epilepsiei sunt enumerate mai jos.

• Convulsii recurente: Principalul simptom al epilepsiei este apariția a două sau mai multe convulsii neprovocate.
• Vrăji privind privirea: indivizii își pierd conștientizarea și privesc în gol în spațiu.
• Mișcări de smucire: mișcări de smucire incontrolabile ale brațelor și picioarelor, denumite „potrivire”.
• Pierderea conștienței: O pierdere completă a conștienței are loc din cauza unor convulsii.
• Confuzie temporară: indivizii experimentează confuzie sau dezorientare după o convulsie.
• Rigiditate musculară: Corpul devine rigid sau rigid din cauza convulsiilor.
• Slăbiciune musculară: Unele convulsii fac ca mușchii să devină slabi sau moale (mișcări atonice).
• smucituri ritmice: susțin mișcări ritmice de smucitură, cunoscute sub numele de mișcări clonice.
• Tulburări ale senzației: modificări ale percepției senzoriale, inclusiv vederea, auzul sau alte simțuri.
• Aura: Senzații neobișnuite, modificări ale temperaturii corpului, probleme de vedere sau un gust ciudat în gură indică un semn de avertizare înaintea unei convulsii.
• Probleme de respirație: Dificultăți temporare de respirație rezultă din unele convulsii.
• Pierderea expresiei: indivizii prezintă o expresie facială goală în timpul unei convulsii.
• Lipsa de răspuns: o persoană oprește orice activitate și devine lipsită de răspuns în timpul unei convulsii.
• Clipirea ochilor sau mișcările ochilor în sus: Mișcările subtile precum clipirea ochilor sau mișcările ochilor în sus includ unele convulsii.Tipul de convulsii și persoana face ca aceste simptome să varieze foarte mult și nu toți indivizii cu epilepsie experimentează toate aceste simptome. Înțelegerea acestor simptome duce la un diagnostic și un management adecvat al epilepsiei.

Care sunt cauzele epilepsiei?

Cauzele epilepsiei sunt enumerate mai jos.1. Factori genetici: – Gene moștenite care cresc probabilitatea de convulsii.- Predispoziția genetică combinată cu condițiile de mediu reprezintă 30 până la 40% din cazuri.2. Cauze structurale: – Anomalii ale creierului, cum ar fi displazia corticală focală, polimicrogiria și scleroza tuberoasă.- Tumori cerebrale care perturbă funcționarea normală a creierului.- Leziuni cerebrale din cauza leziunilor traumatice.3. Cauze metabolice: – Tulburări precum deficitul de biotinidază, deficitul de holocarboxilază sintetază, deficitul de folat cerebral, tulburări de creatină și convulsii receptive la acid folinic.4. Cauze infecțioase: – Infecții care afectează creierul, cum ar fi meningita și encefalita.5. Cauze imune: – Probleme autoimune care duc la inflamarea creierului.6. Cauze vasculare: – Accident vascular cerebral sau hemoragii cerebrale care perturbă fluxul sanguin și funcția creierului.7. Declanșatoare de mediu: – Lumini intermitente sau puternice.- Lipsa somnului.- Stres și suprastimulare (de exemplu, timp prelungit pe ecran).- Febră mare sau modificări semnificative ale nivelului de zahăr din sânge.8. Consumul de substanțe: – Abuz de droguri (de exemplu, cocaină, ecstasy) și abuz de alcool.- Doze lipsă de medicamente antiepileptice.9. Alte afecțiuni medicale: – Condiții care afectează sănătatea creierului, cum ar fi leziuni grave ale capului sau lipsa de oxigen în timpul nașterii.10. Cauze necunoscute: – Cercetătorii rămân în imposibilitatea de a identifica cauza exactă pentru aproximativ 70% dintre pacienții cu epilepsie.Medicii trebuie să înțeleagă aceste cauze pentru a diagnostica și gestiona epilepsia, deoarece cauzele îi informează despre opțiunile de tratament și ajustările stilului de viață pentru a ajuta la controlul convulsiilor.

Care sunt tratamentele pentru epilepsie?

Tratamentele pentru epilepsie sunt enumerate mai jos.1. Medicamente anti-convulsii (ASM): – Cunoaștem medicamentele anti-convulsii drept medicamente antiepileptice (AED).- Sunt disponibile peste 40 de opțiuni diferite de medicamente anti-convulsii. Medicamentele prescrise frecvent includ: – Levetiracetam (Keppra®).- Acid valproic (Depakene®, Depakote®).- Topiramat (Topamax®).- Lamotrigină (Lamictal®).- Oxcarbazepină (Trileptal®).- Brivaracetam.- Soluție orală de canabidiol.- Carbamazepină.- Carbamazepină-XR.- Cenobamat.- Clobazam.- Clonazepam.- Diazepam.- Medicamentele anti-convulsii controlează cu succes crizele pentru aproximativ 70% dintre persoanele cu epilepsie.2. Proceduri chirurgicale: – Rezecție: îndepărtarea părții creierului care provoacă convulsii.- Deconectare: întreruperea conexiunilor din creier pentru a preveni răspândirea convulsiilor.- Radiochirurgie stereotactică: Metodă non-invazivă folosind radiații țintite.- Abordări minim invazive: cum ar fi ablația laser stereotactică ghidată de RMN, care are o rată de libertate a convulsiilor de aproximativ 60%.3. Dispozitive de neuromodulație: – Stimularea profundă a creierului (DBS): implică implantarea unui dispozitiv care trimite impulsuri electrice către creier.- Neurostimulare cu răspuns (RNS): un dispozitiv care detectează activitatea electrică anormală și răspunde pentru a preveni convulsii.4. Terapie dietetică: – Unii indivizi își gestionează crizele cu diete speciale, cum ar fi dieta ketogenă.5. Ajustări ale stilului de viață: – Evitarea factorilor declanșatori cunoscuți ai convulsiilor (de exemplu, lumini intermitente, lipsă de somn, stres).- Implementarea tehnicilor de management al stresului si asigurarea odihnei adecvate.6. Terapie combinată: – Medicii necesită o combinație de medicamente și tratamente adaptate tipului specific de epilepsie la mulți pacienți (crize convulsive localizate sau generalizate).7. Monitorizare și urmărire regulată: – Evaluarea continuă a eficacității tratamentului și a efectelor secundare, ajustând medicamentele după caz.Tipul de epilepsie, frecvența și severitatea convulsiilor și nevoile individuale ale pacientului variază opțiunile de tratament. Diagnosticul adecvat și un plan de tratament personalizat asigură un management eficient al epilepsiei.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu epilepsie?

Riscurile pentru persoanele cu epilepsie sunt enumerate mai jos.1. Leziuni fizice: – Fracturi și vânătăi din cauza leziunilor legate de convulsii.- Arsuri de la căderea pe suprafețe sau obiecte fierbinți.- Luxații ale umărului datorate contracțiilor bruște ale mușchilor în timpul convulsiilor.- Accidente de mașină rezultate din pierderea controlului în timpul unui sechestru.2. Condiții psihologice: – Rate mai mari de anxietate si depresie comparativ cu populatia generala.- Dificultăți de învățare și tulburări cognitive din cauza activității convulsive.3. Probleme de sănătate a oaselor: – Risc crescut de a dezvolta osteoporoza.- Probabilitate mai mare de fracturi datorate caderilor in timpul convulsiilor.4. Risc de înec: – Persoanele cu epilepsie au de 13 până la 19 ori mai multe șanse de a se îneca în timp ce înot sau fac baie decât cele fără epilepsie.5. Risc de mortalitate crescut: – Riscul general de deces este de 1,6 până la 3 ori mai mare la persoanele cu epilepsie decât la populația generală.- Moartea subită neașteptată în epilepsie (SUDEP) este o preocupare serioasă.6. Complicații de la convulsii: – Pneumonie prin aspirație de la inhalarea de alimente sau saliva în timpul unei convulsii.- Riscuri de neurodezvoltare la copii din cauza impactului convulsiilor asupra dezvoltării creierului.7. Declanșatoare de convulsii: – Luminile intermitente, lipsa somnului, stresul și suprastimularea provoacă convulsii.8. Efecte pe termen lung: – Afecțiunile cronice, inclusiv dificultățile cognitive continue și problemele psihologice, rezultă din convulsii.9. Risc crescut de accident vascular cerebral: – Hipertensiunea arterială și bolile de inimă la adulții cu epilepsie contribuie la un risc mai mare de accident vascular cerebral.10. Debutul întârziat al convulsiilor: – La mult timp după o leziune cerebrală, medicii se confruntă cu complicații în diagnosticarea și gestionarea convulsiilor.11. Riscuri asociate cu sarcina: – Femeile însărcinate se confruntă cu pericole din cauza convulsiilor, inclusiv malformații congenitale majore și restricții de creștere fetală atât pentru ele, cât și pentru copiii lor.12. Impacturi sociale și asupra stilului de viață: – Afecțiunea provoacă stigmatizare și izolare socială care afectează sănătatea mintală și calitatea vieții.Managementul eficient și sprijinul pentru persoanele care trăiesc cu epilepsie ajută la înțelegerea acestor riscuri.

Cum să prevenim epilepsia?

Pentru a preveni epilepsia, implementează strategii care reduc riscul unor cauze cunoscute, cum ar fi leziuni cerebrale traumatice, accident vascular cerebral și infecții precum cisticercoza. Strategiile includ purtarea echipamentului de protecție în timpul sportului, utilizarea echipamentului de siguranță și respectarea măsurilor de siguranță precum purtarea centurilor de siguranță pentru a minimiza rănile la cap. Exercițiile fizice regulate, o dietă echilibrată, un somn adecvat și tehnicile de gestionare a stresului ajută la menținerea unui stil de viață sănătos și la reducerea riscului de convulsii. Persoanele cu risc de convulsii evită abuzul de alcool și substanțe și respectă regimurile de medicamente prescrise. În cele din urmă, colaborarea strânsă cu profesioniștii din domeniul sănătății pentru a gestiona declanșatorii și a urmări activitatea convulsivă este vitală pentru prevenirea și gestionarea eficientă a epilepsiei.

Cum este diagnosticată epilepsia?

Epilepsia este diagnosticată de un profesionist din domeniul sănătății printr-o evaluare cuprinzătoare care include un istoric medical detaliat, un examen fizic și diverse teste de diagnosticare. Testele cheie includ o electroencefalogramă (EEG) pentru a înregistra activitatea electrică a creierului și studii imagistice, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau tomografia computerizată (CT) pentru a identifica orice anomalii structurale. Diagnosticul de epilepsie este confirmat dacă un pacient a avut cel puțin două convulsii neprovocate care au avut loc la mai mult de 24 de ore. Medicii implică teste de sânge și analizează relatările martorilor oculari cu privire la convulsii în evaluări suplimentare. Diagnosticul precis al epilepsiei conduce la un plan de tratament eficient, adaptat nevoilor individului.

Când să consultați un medic despre epilepsie?

Consultați un medic despre epilepsie atunci când aveți prima criză, deoarece îngrijirea de urgență este întotdeauna recomandată pentru a determina cauza și durata crizei. Cererea de sfaturi medicale pentru un diagnostic adecvat și un plan de management este esențială dacă aveți convulsii recurente, în special două sau mai multe convulsii neprovocate. Consultați un furnizor de asistență medicală pentru o a doua opinie după trei luni sau cereți să vedeți un neurolog sau un epileptolog pentru îngrijiri de specialitate dacă medicii vă diagnosticează epilepsie și convulsiile persistă în ciuda tratamentului. Urmăriți în mod regulat un furnizor de asistență medicală care gestionează afecțiunea și ajustează tratamentul după cum este necesar.

Care sunt specialitățile medicului care tratează epilepsia?

Specialitățile medicilor care tratează epilepsia sunt neurologii, epileptologii, pediatrii, medicii primari și specialiștii în medicină internă. Neurologii sunt medici specializați în creier și sistemul nervos, în timp ce epileptologii sunt neurologi cu pregătire suplimentară în special în epilepsie. Pediatrii și medicii primari servesc drept primul punct de contact pentru copiii și tinerii cu epilepsie. Neurochirurgii și practicienii avansați includ specialiști în epilepsie care se concentrează pe tratamente avansate pentru epilepsie. O abordare multidisciplinară gestionează eficient epilepsia.

Cum poți trata epilepsia acasă?

Puteți trata epilepsia acasă, încorporând remedii naturale și ajustări ale stilului de viață alături de medicamentele prescrise. Modificările dietetice, cum ar fi respectarea unei diete ketogenice, ajută la reducerea frecvenței convulsiilor, iar tehnicile de reducere a stresului, inclusiv exercițiile de mindfulness și relaxare, sunt benefice. Unii indivizi descoperă că anumite tratamente pe bază de plante, cum ar fi bacopa sau turmericul, sprijină gestionarea convulsiilor, deși cercetătorii au dovezi limitate și au nevoie de cercetări continue. Mențineți un stil de viață sănătos, inclusiv un somn adecvat și evitând factorii declanșatori cunoscuți ai convulsiilor, cum ar fi alcoolul și cofeina în exces. Persoanele se consultă cu un profesionist din domeniul sănătății înainte de a încerca orice tratament sau supliment nou pentru a se asigura că acesta consideră că aceste tratamente și suplimente sunt sigure și adecvate pentru starea lor.

Ce se întâmplă dacă lași epilepsia să nu fie tratată?

Dacă lași epilepsia să nu fie tratată, crizele apar mai mult și devin mai severe în timp, ducând la o serie de consecințe grave. Convulsiile cresc riscul de rănire în urma căderilor sau a accidentelor pentru indivizi, inclusiv accidente de mașină în timpul conducerii. Există un risc semnificativ de moarte subită neașteptată în epilepsie (SUDEP), în special în cazul crizelor tonico-clonice necontrolate. Complicațiile pe termen lung, cum ar fi tulburările neuropsihice și psihiatrice, precum și potențialele leziuni ale creierului cauzate de convulsii prelungite, cunoscute sub numele de status epilepticus, rezultă din epilepsia netratată. Afecțiunea netratată afectează grav calitatea vieții și durata de viață a persoanelor afectate.

Care este prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au epilepsie?

Prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care suferă de epilepsie este pozitiv, cu multe persoane care se confruntă cu îmbunătățiri semnificative în controlul crizelor de-a lungul timpului. Medicii permit ca aproximativ 60 până la 70% dintre pacienții nou diagnosticați să devină liberi de convulsii, iar aproximativ 70% dintre acești pacienți ating libertatea de convulsii în câțiva ani cu un tratament adecvat. Copiii cu epilepsie au o perspectivă mai bună, mulți dintre acești copii depășind această afecțiune pe măsură ce îmbătrânesc. Epilepsia rezistentă la medicamente afectează aproximativ 30% dintre indivizi, complicându-le prognosticul. Mulți oameni cu epilepsie duc o viață normală, fără convulsii, cu un diagnostic și tratament adecvat.

Cât durează epilepsia?

Epilepsia durează toată viața, fiind o afecțiune neurologică cronică caracterizată prin convulsii recurente, neprovocate. Tratamentul adecvat permite multor persoane să obțină libertatea de convulsii, dar trăiesc cu condiția pe tot parcursul vieții. Crizele individuale variază ca durată, de la câteva secunde la câteva minute, dar starea de epilepsie persistă dacă nu este gestionată.

Care este procentul din populația de cuvinte care are epilepsie?

Procentul populației mondiale care suferă de epilepsie este de aproximativ 1%. Această estimare se traduce în aproximativ 50 de milioane de oameni la nivel global care trăiesc cu tulburare neurologică. Epilepsia este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice, care afectează indivizi de toate vârstele și mediile. Prevalența variază în funcție de țară, dar, în medie, epilepsia afectează aproximativ 1,2% din populația Statelor Unite, ceea ce echivalează cu aproximativ 3,4 milioane de americani. Înțelegerea impactului global al epilepsiei evidențiază nevoia de conștientizare și de opțiuni de tratament eficiente.

Care sunt cele mai probabile persoane de a face epilepsie?

Oamenii cel mai probabil să facă epilepsie sunt copiii, în special în primul an de viață, și adulții în vârstă, în special cei peste 65 de ani, care au cea mai mare incidență a epilepsiei de nou debut. Persoanele cu antecedente familiale de epilepsie, persoanele cu anumite predispoziții genetice și persoanele care au suferit leziuni cerebrale sau accidente vasculare cerebrale prezintă un risc crescut. Persoanele cu autism și persoanele cu tulburări de somn prezintă o probabilitate mai mare de a dezvolta epilepsie. Epilepsia afectează pe oricine, indiferent de vârstă, rasă sau sex, dar anumite populații sunt mai susceptibile.

De ce faci epilepsie?

Faceți epilepsie din cauza activității electrice anormale din creier, care apar din diverși factori, cum ar fi predispoziția genetică, leziuni cerebrale, infecții, tumori, accidente vasculare cerebrale sau probleme metabolice. Cercetătorii leagă aproximativ 30 până la 40 la sută din cazurile de epilepsie de factori genetici, în timp ce alte cauze includ traume cerebrale sau tulburări autoimune. Persoanele susceptibile se confruntă cu convulsii provocate de factorii declanșatori ai mediului, cum ar fi lipsa somnului, stresul și luminile intermitente. Crizele recurente, neprovocate, manifestă starea, caracterizată prin explozii bruște de activitate electrică care perturbă funcționarea normală a creierului. Înțelegerea acestor cauze ajută la diagnosticarea și gestionarea eficientă a epilepsiei.

Cine sunt celebrii oameni cu epilepsie?

Persoanele celebre cu epilepsie sunt enumerate mai jos.

• Vincent Van Gogh, un pictor renumit, cunoscut pentru lucrări precum „Noaptea înstelată” și „Floarea soarelui”.
• Lil Wayne, un superstar rap care s-a confruntat cu epilepsia o mare parte din viața sa și a fost internat în spital în 2013 din cauza unei convulsii.
• Cameron Boyce, un star Disney care s-a luptat cu epilepsia ani de zile și a murit din cauza unei morți subite și neașteptate în epilepsie (SUDEP) în 2019.
• Donald Glover, un actor și muzician cunoscut pentru munca sa în „Community” și ca Childish Gambino, care are epilepsie.
• Bob Fosse, un celebru coregraf și regizor cunoscut pentru munca sa în teatrul muzical și film, care a avut epilepsie.
• Danny Glover, un actor cunoscut pentru rolurile din „Lethal Weapon” și „The Color Purple”, care suferă de epilepsie.
• Hugo Weaving, un actor australian cunoscut pentru rolurile din „Matrix” și „Stăpânul inelelor”, a cărui luptă cu epilepsia a început în copilărie.
• Richard Burton, un actor celebru cunoscut pentru interpretarile sale din filme clasice, care a avut epilepsie.
• Margaux Hemingway, un model și actriță celebră care s-a ocupat de epilepsie.
• Vladimir Lenin, personaj istoric și lider al Revoluției bolșevice, care a avut epilepsie.
• Heracles, o figură mitologică asociată cu „boala sacră”, care este o referință istorică la epilepsie.Acești indivizi au adus contribuții semnificative în domeniile lor respective, gestionând în același timp provocările asociate cu epilepsia.

Care este istoricul epilepsiei?

Istoria epilepsiei este bogată și complexă, datând de mii de ani până la civilizații antice. Cele mai vechi descrieri cunoscute ale epilepsiei datează din jurul anului 2000 î.Hr., cu referințe găsite în textele akkadiene din Mesopotamia. Cercetătorii au observat și au documentat convulsii cu mult înainte de apariția medicinei moderne, așa cum indică aceste înregistrări antice. Multe culturi de-a lungul istoriei antice au înțeles greșit epilepsia, atribuind crizele unor cauze supranaturale, cum ar fi posesia de către spiritele rele. Această credință a dus la tratamente spirituale mai degrabă decât la intervenții medicale. Cuvântul grecesc „epilambanein”, care înseamnă „a apuca”, derivă termenul „epilepsie” în Grecia antică, reflectând percepția crizelor ca atacuri asupra individului. Textul medical indian antic, Charaka Samhita, a oferit una dintre cele mai timpurii descrieri medicale ale convulsiilor, indicând o înțelegere tot mai mare a afecțiunii în secolul al V-lea î.Hr. Înțelegerea epilepsiei nu a fost semnificativ avansată până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au început să apară progrese semnificative în înțelegerea epilepsiei. Epilepsia a fost încă puternic stigmatizată de această dată, afectând perspectivele de angajare și statutul social al persoanelor diagnosticate cu această boală. Studiile critice ale neurologului britanic John Hughlings Jackson în anii 1860 au marcat un punct de cotitură în înțelegerea epilepsiei. John Hughlings Jackson a teoretizat că crizele sunt manifestări ale activității bruște a creierului, ceea ce a pus bazele epileptologiei moderne. Investigațiile sale asupra unor personaje istorice despre care se știe că au avut epilepsie, de la Pitagora la Richard Burton, au contribuit și mai mult la înțelegerea afecțiunii. Introducerea tratamentelor eficiente pentru epilepsie a evoluat de-a lungul timpului. Bromura de potasiu, dezvoltată de Sir Charles Locock în 1857, a devenit primul medicament anti-convulsii eficient cunoscut. Aceasta a marcat începutul unei noi ere în managementul epilepsiei, trecerea de la explicațiile spirituale și mistice la o înțelegere mai științifică a tulburării. Astăzi, profesioniștii din domeniul medical recunosc epilepsia ca o tulburare neurologică cronică caracterizată prin convulsii recurente, neprovocate. Epilepsia afectează aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume și este clasificată în diferite tipuri în funcție de natura convulsiilor. Evoluția opiniilor despre epilepsie continuă, cu cercetări în desfășurare menite să îmbunătățească diagnosticul, tratamentul și calitatea generală a vieții pentru cei afectați de epilepsie.