Dishidroză: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este dishidroza?

Dishidroza este un tip de afecțiune medicală caracterizată ca o formă de eczemă, cunoscută în special ca eczemă dishidrotică sau pompholyx. Dishidroza afectează pielea de pe palmele mâinilor, părțile laterale ale degetelor și tălpile picioarelor. Dezvoltarea de vezicule mici, pline de lichid, cunoscute sub numele de vezicule, marchează starea și măsoară 1-2 mm în dimensiune. Vesiculele provoacă mâncărimi intense și duc la o senzație de arsură, rezultând un disconfort semnificativ pentru cei afectați. .Medicii consideră dishidroza o afecțiune cronică și recurentă care se prezintă cu erupții simetrice pe zonele afectate. Veziculele se găsesc cel mai mult de-a lungul marginilor degetelor de la mâini și de la picioare, precum și pe palme și tălpi. Cazurile severe de dishidroză provoacă piele roșie, crăpată, iar mâncărimea intensă duce la infecții secundare dacă pielea se rupe. .Pusele de dishidroză sunt declanșate de diverși factori, inclusiv stresul, expunerea la anumiți alergeni (cum ar fi nichelul) și schimbările de temperatură sau umiditate. Tratamentul implică utilizarea de steroizi topici pentru a reduce inflamația și a atenua simptomele. Medicii au cerut steroizi mai puternici, în special pentru pielea mai groasă de pe mâini și picioare. .Medicii pot gestiona dishidroza, o afecțiune inflamatorie a pielii necontagioasă, cu îngrijire medicală adecvată, chiar dacă este supărătoare. Înțelegerea dishidrozei și a declanșatorilor acesteia duce la un management eficient și îmbunătățește calitatea vieții celor afectați.

Care sunt tipurile de dishidroză?

Tipurile de dishidroză sunt clasificate în funcție de prezentarea și cauzele care stau la baza. Se manifestă diferite forme de dishidroză, cunoscute sub numele de eczemă dishidrotică sau pompholyx.

Dishidroza clasică (Pompholyx): Dishidroza clasică este cea mai comună formă, caracterizată prin dezvoltarea de vezicule (vezicule) mici, pline de lichid, pe palmele mâinilor, pe părțile laterale ale degetelor și pe tălpile picioarelor. Aceste vezicule măsoară 1–2 mm și sunt intens mâncărime. Stresul, alergenii sau schimbările de temperatură și umiditate declanșează crize.

Dishidroză cronică: Episoadele recurente de vezicule marchează forma cronică de dishidroză și duc la modificări pe termen lung ale pielii, cum ar fi pielea îngroșată, crăpată. Medicii necesită un tratament mai agresiv pentru dishidroza cronică, inclusiv steroizi topici mai puternici sau alte medicamente pentru a gestiona simptomele în mod eficient.
Dishidroza acuta: Tipul dishidroza acuta se prezinta cu izbucniri bruste si severe de vezicule, insotite de mancarimi si disconfort semnificative. Tratamentul adecvat rezolvă episoadele acute relativ repede.
Dishidroză alergică: Varianta dizidroză alergică apare la persoanele care au antecedente de reacții alergice, cum ar fi dermatita alergică de contact. Expunerea la alergeni specifici, inclusiv metale precum nichelul sau anumite substanțe chimice, a declanșat dishidroza alergică.

Dishidroza cu reacție id: O reacție secundară la o altă afecțiune a pielii, cum ar fi o infecție fungică, apare ca tip de dishidroză cu reacție id. Organismul reacționează la afecțiunea primară dezvoltând simptome asemănătoare eczemei dishidrotice.Înțelegerea acestor tipuri de dishidroză ajută la adaptarea abordărilor de tratament și la gestionarea eficientă a afecțiunii. Un profesionist din domeniul sănătății trebuie să evalueze temeinic fiecare tip, care are factori declanșatori și nevoi de tratament diferiți.

Care sunt simptomele dizidrozei?

Simptomele dishidrozei sunt caracterizate prin dezvoltarea unor vezicule mici, pline de lichid, cunoscute sub numele de vezicule, pe palmele mâinilor, pe părțile laterale ale degetelor și pe tălpile picioarelor. Vezicile măsoară 1–2 mm și sunt însoțite de mâncărime intensă și o senzație de arsură, ceea ce duce la un disconfort semnificativ pentru persoanele afectate de dishidroză. Alte simptome comune includ.

vezicule dureroase, cu mancarime: aglomerarile de vezicule apar si sunt cel mai vizibile pe maini si picioare.

Piele uscată, groasă: Condițiile uscate și solzoase afectează zonele, iar mâncărimea persistentă provoacă inflamație.
Senzații de arsură și înțepături: multe persoane experimentează o senzație de arsură sau înțepături în zonele afectate, care este unul dintre primele simptome.
Piele roșie, crăpată: În cazurile severe, veziculele se sparg și fac ca pielea să devină roșie și crăpată, ducând la potențiale infecții secundare.

Mâncărime extremă: Mâncărimea extremă este un simptom distinctiv, precedând apariția veziculelor.
Senzație de căldură: Unii indivizi simt căldură în palme sau tălpi în timpul erupțiilor.Diferiți factori, inclusiv stresul, expunerea la alergeni (cum ar fi nichelul) și schimbările de temperatură sau umiditate, declanșează crize de dishidroză. Înțelegerea acestor simptome și a declanșatorilor acestora îmbunătățește gestionarea eficientă și îmbunătățește calitatea vieții persoanelor afectate de dishidroză.

Care sunt cauzele dishidrozei?

Cauzele dishidrozei nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că mai mulți factori contribuie la dezvoltarea acesteia. Dishidroza, cunoscută sub numele de eczemă dishidrotică sau pompholyx, se caracterizează prin vezicule mici, care mâncărime pe mâini și picioare, iar etiologia ei exactă rămâne neclară. Cauzele potențiale și declanșatorii includ.

Reacții alergice: Alergenii, în special metalele precum nichelul, cobaltul și cromatul, declanșează dishidroza. Alergia la metale reprezintă un procent semnificativ de cazuri, alergia la nichel fiind deosebit de comună.
Iritanti: iritantii, inclusiv anumite produse de igiena, sapunuri si detergenti, exacerba starea. Cercetătorii observă că intoleranța la produsele de igienă reprezintă o parte substanțială a cazurilor de pompholyx.
Stresul: Stresul psihologic este un declanșator bine documentat pentru dishidroză. Mulți indivizi raportează crize care coincid cu perioadele de stres crescut.

Condiții meteo: Vremea mai caldă provoacă simptome din cauza schimbărilor de temperatură și umiditate. Dishidroza este mai răspândită în lunile de primăvară și vară.
Transpirația: transpirația excesivă, în special la nivelul mâinilor și picioarelor, este un declanșator comun pentru dishidroză. Vremea caldă sau efortul fizic agravează starea.
Afecțiuni atopice: Persoanele cu antecedente de dermatită atopică (eczemă) sau alte afecțiuni atopice, cum ar fi astmul sau alergiile sezoniere, prezintă un risc mai mare de a dezvolta dishidroză.

Infecții fungice: Unele dovezi sugerează că infecțiile fungice, cum ar fi Tinea, duc la apariția dishidrozei.
Factori genetici: Un istoric familial de eczeme sau alte afecțiuni ale pielii crește susceptibilitatea la dishidroză, în timp ce cercetătorii nu au identificat cauze genetice specifice.
Circulație slabă: circulația slabă contribuie la răspunsul inflamator observat în dishidroză.Cercetătorii consideră dishidroza o afecțiune cronică și recurentă, iar înțelegerea cauzelor și declanșatorilor ei potențiale ajută la gestionarea eficientă a simptomelor. Tratamentul implică utilizarea de steroizi topici pentru a reduce inflamația și a atenua disconfortul.

Care sunt tratamentele pentru dishidroză?

Tratamentele pentru dishidroză sunt variate și urmăresc ameliorarea simptomelor, reducerea inflamației și prevenirea erupțiilor. Iată principalele opțiuni de tratament.

Corticosteroizi topici: Corticosteroizii topici sunt tratamentul de primă linie pentru dishidroză. Corticosteroizii topici puternici sau ultrapotenți, cum ar fi betametazona și clobetasolul, sunt prescriși pentru a reduce inflamația și mâncărimea. Betametazona, în special, are un debut rapid de acțiune și este eficientă pentru episoadele severe, acute.
Inhibitori topici ai calcineurinei (ITC): Medicamente precum tacrolimus și pimecrolimus sunt alternative la corticosteroizi, în special pentru zonele sensibile sau pentru managementul pe termen lung pentru a minimiza utilizarea steroizilor. Inhibitorii de calcineurină topici ajută la reducerea inflamației și sunt deosebit de utili pentru persoanele care suferă de accese frecvente.

Creme hidratante și emoliente: Utilizarea zilnică a loțiunilor sau cremelor hidratante este crucială în gestionarea dishidrozei. Aceste produse ajută la menținerea hidratării pielii, previn uscarea și susțin vindecarea veziculelor. Cremele de reparare a barierelor cu ingrediente precum dimeticona rețin eficient umiditatea.
Comprese reci: Compresele reci aplicate pe zonele afectate oferă o ameliorare imediată de mâncărime și disconfort, în special în timpul crizelor.
Terapie cu lumină (fototerapie): Dermatologii recomandă terapia cu lumină pentru cazurile severe sau recurente, care include utilizarea de psoraleni topici combinată cu expunerea la lumină ultravioletă (UV) pentru a reduce simptomele.

Corticosteroizi sistemici: Medicii prescriu corticosteroizi orali pentru a controla inflamația pe scară largă și simptomele în cazuri mai severe.
Modificări ale stilului de viață: gestionarea declanșatorilor este esențială. Modificările stilului de viață includ tehnici de gestionare a stresului, evitarea alergenilor cunoscuți (cum ar fi nichelul) și menținerea unui regim consistent de îngrijire a pielii cu produse de curățare și hidratante blânde.
Tratament pentru Bullae: Echipa medicală drenează cu atenție veziculele pentru a elibera presiunea și pentru a preveni infecția, împreună cu aplicarea de tratamente topice adecvate pentru a promova vindecarea dacă apar vezicule (bulle).Managementul dishidrozei necesită o abordare cuprinzătoare adaptată simptomelor și factorilor declanșatori ale individului, cu scopul de a controla crizele și de a îmbunătăți calitatea vieții. Urmărirea regulată a unui dermatolog este necesară pentru a ajusta tratamentul după cum este necesar.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu dishidroză?

Riscurile pentru persoanele cu dishidroză sunt multiple și au un impact semnificativ asupra calității vieții. Iată principalele riscuri asociate cu dishidroză.

Infecții bacteriene: Dishidroza provoacă mâncărimi intense și zgârieturi care duc la rupturi ale pielii, crescând riscul de infecții bacteriene ale pielii. Durerea crescută, puroiul scurs și formarea unei cruste aurii peste vezicule indică semne de infecție.
Disconfort cronic: o afecțiune cronică provoacă disconfort continuu, inclusiv senzații de arsură și mâncărime. În cazuri severe apar vezicule dureroase și piele crăpată, care exacerba și mai mult riscul de infecții secundare.

Impact asupra activităților zilnice: Dishidroza provoacă durere și mâncărime care limitează utilizarea mâinilor și picioarelor, afectând activitățile zilnice, cum ar fi munca, îngrijirea personală și activitățile recreative. Limitarea a dus la frustrare și a scăzut calitatea vieții.
Efecte psihologice: natura cronică a dishidrozei și simptomele sale vizibile provoacă suferință emoțională, anxietate și depresie. Dishidroza îi face pe indivizi să se simtă conștienți de sine, afectându-le interacțiunile sociale și sănătatea mintală generală.
Declanșatoare și aprinderi: diverși factori, inclusiv stresul, expunerea la alergeni (cum ar fi nichelul și anumite metale), schimbările de vreme și umezeala pe mâini și picioare, declanșează dishidroza. Din cauza acestor declanșatoare apar crize imprevizibile, ceea ce face ca managementul să fie dificil.

Complicații din afecțiuni secundare: Dishidroza expune indivizii riscul de a dezvolta alte afecțiuni ale pielii, cum ar fi dermatita de contact sau infecții fungice precum Tinea pedis, care complică gestionarea eczemei dishidrotice.
Efecte secundare ale tratamentului: Medicii folosesc steroizi topici pentru a gestiona dishidroza, dar utilizarea prelungită duce la subțierea pielii și alte reacții adverse. Medicii au cerut medicamente mai puternice, care prezintă riscuri.
Sensibilitate crescută: Persoanele cu dishidroză se confruntă cu o sensibilitate crescută la anumite substanțe chimice sau alergeni, ceea ce complică și mai mult dishidroza și duce la izbucniri suplimentare.Înțelegerea acestor riscuri ajută persoanele cu dishidroză să își gestioneze starea și să caute îngrijiri medicale adecvate atunci când este necesar.

Cum să previi dishidroza?

Pentru a preveni dishidroza, identificați și evitați factorii declanșatori cunoscuți, cum ar fi stresul, alergenii precum nichelul și cobaltul și transpirația excesivă. O rutină obișnuită de îngrijire a pielii care include spălarea zonelor afectate cu produse de curățare ușoare, uscarea delicată a zonelor afectate și aplicarea de creme grele cu ceramide ajută la protejarea barierei pielii. Materialele respirabile și pantofii sau șosetele largi reduc la minimum erupțiile. Produsele fără parfum și mănușile căptușite cu bumbac reduc și mai mult iritația în timpul curățării sau lucrului cu apă. Specialiștii în dishidroză ajută în mod semnificativ la gestionarea și reducerea frecvenței erupțiilor, în timp ce aceștia nu pot preveni complet afecțiunea.

Cum este diagnosticată dishidroza?

Dishidroza este diagnosticată de un furnizor de asistență medicală printr-o combinație între un istoric medical amănunțit și o examinare fizică a pielii afectate. Furnizorul de asistență medicală întreabă despre istoricul personal și familial al pacientului de eczemă dishidrotică, modificările recente ale produselor de îngrijire a pielii, bijuterii sau dietă și orice factori de stres semnificativi. Medicii efectuează o răzuire a pielii sau o biopsie pentru a exclude infecțiile sau alte afecțiuni ale pielii și efectuează teste de plasture pentru a identifica potențialii alergeni. Medicul pune diagnosticul clinic, deoarece simptomele caracteristice includ vezicule intens mâncărime, pline de lichid pe palme, degete și tălpi. Un diagnostic corect determină cel mai eficient plan de tratament.

Când să consultați un medic despre dishidroză?

Consultați un medic despre dishidroză atunci când aveți vezicule dureroase și mâncărimi ale pielii pe mâini sau picioare care persistă în ciuda tratamentelor fără prescripție medicală. Solicitați sfatul medicului dacă erupția cutanată este severă, nu dispare sau se extinde dincolo de mâini și picioare. Vizitați un dermatolog dacă observați semne de infecție, cum ar fi umflături, cruste sau vezicule pline de puroi. Consultați un furnizor de asistență medicală pentru a ajuta la gestionarea eficientă a afecțiunii dacă aveți accese sau identificați factorii declanșatori. În cele din urmă, dacă simptomele durează mai mult de o săptămână sau se agravează, se recomandă consultarea unui medic.

Care sunt specialitățile doctorilor care tratează dishidroza?

Specialitățile medicilor care tratează dishidroza sunt dermatologii, alergologii, medicii primari și pediatrii. Dermatologii sunt specialiștii primari care diagnostichează și gestionează afecțiunile pielii, inclusiv eczema dishidrotică. Alergiștii identifică și gestionează factorii declanșatori alergici care exacerba dishidroza. Medicii primari și pediatrii coordonează îngrijirea cu dermatologii, în special în cazurile care implică copii sau când dishidroza face parte dintr-un context mai larg de dermatită atopică. Managementul eficient necesită o abordare colaborativă între dermatologi, alergologi, medici primari și pediatri.

Cum poți trata dishidroza acasă?

Puteți trata dishidroza acasă folosind mai multe metode eficiente. Aplicarea unei cârpe răcoritoare și umede pe zonele afectate timp de cel puțin 15 minute, de 2 până la 3 ori pe zi, ameliorează mâncărimea și disconfortul. Remediile topice precum gelul de aloe vera, uleiul de cocos sau fulgii de ovăz coloidal calmează pielea, în timp ce antihistaminicele fără prescripție medicală precum difenhidramina sau loratadina atenuează mâncărimea. Menținerea unei rutine regulate de hidratare cu creme sau unguente fără parfum este benefică și este recomandabil să luați în considerare adăugarea a 1 până la 2 căni de oțet de mere în apa de baie pentru o ușurare suplimentară. Păstrarea unui jurnal pentru a urmări declanșatorii și utilizarea mănușilor stratificate pentru protecție ajută și mai mult la gestionarea crizelor de dishidroză.

Ce se întâmplă dacă lași dishidroza să nu fie tratată?

Dacă lăsați dishidroza să nu fie tratată, veziculele mici se extind în vezicule mai mari și mai dureroase, ceea ce duce la un disconfort crescut și un risc mai mare de infecție. Mâncărimea intensă se agravează și determină indivizii să zgârie zonele afectate, care rup pielea și prelungesc procesul de vindecare. Procesul prelungit de vindecare are ca rezultat pielea crapată, fisurată și sângerândă, crescând și mai mult probabilitatea de infecții bacteriene. Dishidroza netratată afectează funcțiile zilnice în cazurile severe, ceea ce face dificilă utilizarea mâinilor sau mersul pe jos. Neglijarea tratamentului a dus la simptome cronice și complicații semnificative care au afectat calitatea vieții.

Care este prognoza (prognoza) pentru persoanele care au dishidroză?

Prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au dishidroză este pozitiv, deoarece afecțiunea este gestionată cu un tratament adecvat. Mulți indivizi se confruntă cu o îmbunătățire în timp, în timp ce dishidroza este o afecțiune cronică și recurentă, cu crize care se rezolvă în decurs de 2 până la 4 săptămâni. Steroizii topici ameliorează semnificativ simptomele și reduc inflamația. Cei afectați își îmbunătățesc și mai mult calitatea vieții prin înțelegerea factorilor declanșatori și prin implementarea măsurilor preventive. Majoritatea persoanelor cu dishidroză duc o viață confortabilă, în ciuda provocărilor pe care le prezintă dishidroza cu un management atent.

Cât durează dishidroza?

Dishidroza durează între două și patru săptămâni pe episod. Dishidroza cauzează vezicule care durează aproximativ una până la două săptămâni pentru a se vindeca și provoacă simptome care apar și dispar pe perioade lungi. Unele crize de dishidroză se rezolvă de la sine în câteva săptămâni, în timp ce altele necesită tratament. Dishidroza cronică provoacă episoade recurente care durează luni sau ani.

Care este procentul din populația de cuvinte care are dishidroză?

Procentul populației mondiale care suferă de dishidroză nu este cunoscut în mod definitiv, dar este considerat relativ neobișnuit. Studiile indică faptul că dishidroza, cunoscută sub numele de pompholyx sau eczemă dishidrotică, reprezintă aproximativ 5 până la 20% din cazurile de dermatită de mână. Un sondaj de 107.206 de indivizi suedezi a diagnosticat doar 51 de indivizi cu dishidroză, reprezentând 0,05% din acea populație. Regiunile variază semnificativ în ceea ce privește prevalența eczemei dishidrotice, cu prevalență punctuală variind de la 0% în Nigeria la 18,2% în Turcia. Cercetătorii recunosc dishidroza ca o dermatită cronică obișnuită care afectează un subgrup al populației, în timp ce ratele de prevalență globale specifice lipsesc.

Cine sunt cei mai probabili oameni să facă dishidroză?

Persoanele cu cele mai multe șanse de a face dishidroză sunt adulții cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, în special cei care au antecedente de dermatită atopică sau alte forme de eczemă. Femeile sunt mai afectate decât bărbații, iar persoanele cu alergii, inclusiv febra fânului, prezintă un risc mai mare. Dishidroza tinde să apară mai mult la persoanele cu piele sensibilă sau la cei care suferă de stres emoțional sau fizic. Factorii genetici influențează afecțiunea deoarece se desfășoară în familii.

De ce faci dishidroză?

Obțineți dishidroză din cauza unei combinații de factori, inclusiv predispoziție genetică, factori declanșatori de mediu și afecțiuni ale pielii subiacente, cum ar fi dermatita atopică. Expunerea la alergeni precum nichelul și cobaltul provoacă afecțiunea, în timp ce stresul este un factor declanșator semnificativ care duce la apariția crizei. Spălarea frecventă a mâinilor, umezeala excesivă din transpirație și frecarea de la pantofii strânși contribuie la dezvoltarea dishidrozei. Cercetătorii consideră că acești factori contribuie în mod semnificativ la apariția și reapariția dishidrozei, deși cauza exactă rămâne necunoscută.

Cine sunt celebrii oameni cu dishidroză?

Persoanele celebre cu dishidroză sunt enumerate mai jos.

Suni Lee, gimnasta olimpică cunoscută pentru realizările ei în gimnastică și pentru susținerea afecțiunilor pielii.
Katie Couric, jurnalistă și personalitate de televiziune care a vorbit despre experiențele ei cu afecțiunile pielii, inclusiv dishidroza.
Jessica Simpson, cântăreața și actrița care și-a împărtășit public luptele cu diverse afecțiuni ale pielii.

Actrita si producatorul Kerry Washington a discutat despre viata cu eczeme, care include dishidroza.
Elle Fanning, actrița care a vorbit despre experiențele ei cu eczeme, inclusiv dishidroză.
Tia Mowry, actrița și autoarea care și-a împărtășit călătoria cu afecțiunile pielii, inclusiv dishidroza.

Populara cântăreață Adele suferă de eczemă, care include dishidroza ca subtip.
Rapoartele indică faptul că Kate Middleton, ducesa de Cambridge, suferă de eczeme, inclusiv dishidroză.
Catherine Zeta-Jones, actrița cunoscută pentru munca sa în film și televiziune, care a discutat despre experiențele ei cu eczema.

Rapoartele indică faptul că Brad Pitt, actorul, suferă de eczemă, care include dishidroză.Acești indivizi au crescut gradul de conștientizare cu privire la afecțiunile pielii, inclusiv dishidroza, prin platformele lor publice.

Care este istoria dizidrozei?

Istoria dishidrozei își are rădăcinile în prima sa descriere formală de către dermatologul britanic William Tilbury Fox în 1873. William Tilbury Fox a introdus termenul de „dishidroză” în timpul unei prelegeri clinice, caracterizând dishidroza ca o afecțiune dezordonată a foliculilor sudoripare și a funcției sudoripare. Inițial, cercetătorii au crezut că o defecțiune a glandelor sudoripare din mâini este legată de dishidroză, ceea ce duce la formarea de vezicule a palmelor și tălpilor. Medicii au recunoscut dishidroza ca o afecțiune distinctă, separată de alte forme de eczemă, în ciuda clasificării sale ca o afecțiune eczematoasă a pielii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Termenul în sine a fost folosit pentru a descrie erupțiile veziculare care apar pe palmele mâinilor, părțile laterale ale degetelor și tălpile picioarelor. Aceste erupții caracterizează vezicule mici, cu mâncărimi intense, cu dimensiunea de 1–2 mm. Cercetătorii au studiat în continuare dishidroza și au stabilit că este o afecțiune cronică și recurentă, prezentându-se simetric pe zonele afectate de-a lungul anilor. Disconfort semnificativ a rezultat din afecțiune, cazurile severe provocând piele roșie, crăpată și potențiale infecții secundare din cauza mâncărimii intense și ruperii pielii. Cercetările au continuat să exploreze etiologia de bază a dishidrozei, care rămâne în mare parte necunoscută. Diferiți factori declanșatori, inclusiv stresul, expunerea la alergeni (cum ar fi nichelul) și factorii de mediu, cum ar fi schimbările de temperatură și umiditate, sunt asociați cu dishidroza. Medicii au evoluat opțiunile de tratament, prescriind steroizi topici pentru a gestiona inflamația și a atenua simptomele. Istoria dishidrozei reflectă identificarea sa inițială în secolul al XIX-lea, clasificarea sa ca o afecțiune distinctă a pielii și eforturile continue de a înțelege și gestiona eficient această problemă dermatologică cronică.

Menci

Hernia de disc: Definiție, Tipuri, Simptome, Cauze, Tratamente, Riscuri și Prevenire