Demență: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este demența?

Demența este un tip de afecțiune medicală caracterizată printr-o scădere a funcțiilor cognitive, inclusiv memoria, limbajul, rezolvarea problemelor și alte abilități de gândire. Declinul este suficient de sever pentru a interfera cu viața și activitățile de zi cu zi, ceea ce face dificilă îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi. Important este că demența nu este o boală specifică; mai degrabă, este un termen general care cuprinde o varietate de simptome și afecțiuni care afectează creierul.O serie de simptome se manifestă prin demență, inclusiv dificultăți de amintire a evenimentelor recente, slabă concentrare și provocări în recunoașterea persoanelor sau a obiectelor familiare. Schimbările de dispoziție și emoții, precum și modificări ale personalității și comportamentului implică afecțiunea. Scăderea continuă a funcționării creierului este asociată cu această afecțiune, pe care o atribuie diverse cauze subiacente, inclusiv boli neurodegenerative, probleme vasculare și alte afecțiuni medicale.Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență, reprezentând o proporție semnificativă de cazuri. Boala Alzheimer este o boală specifică a creierului marcată de simptome progresive de demență care se agravează în timp. Alte tipuri de demență includ demența vasculară, demența cu corp Lewy, demența frontotemporală și demența mixtă, fiecare cu caracteristici distincte și mecanisme de bază.Modificările în anumite regiuni ale creierului implică mecanismele de bază ale demenței, ducând la funcționarea defectuoasă a neuronilor și a conexiunilor lor. Cercetările indică faptul că acumularea de proteine anormale în creier, cum ar fi plăcile de amiloid și încurcăturile tau, contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea bolii Alzheimer și a altor forme de demență.Demența nu este o parte normală a îmbătrânirii, deși riscul de a dezvolta demență crește odată cu vârsta. Afecțiunea afectează indivizii în diferite moduri, inclusiv deficiențe de judecată și de luare a deciziilor, ceea ce duce la incapacitatea de a recunoaște problemele medicale care necesită atenție.Demența este o afecțiune medicală complexă care reprezintă un grup de simptome cauzate de tulburări care afectează creierul, care afectează semnificativ capacitatea unui individ de a gândi, a aminti și a raționa, afectând în cele din urmă viața și activitățile de zi cu zi ale individului. Cercetările în curs urmăresc să înțeleagă mai bine cauzele și mecanismele demenței, cu speranța de a îmbunătăți diagnosticul, tratamentul și îngrijirea celor afectați.

Care sunt tipurile de demență?

Tipurile de demență sunt enumerate mai jos.

Boala Alzheimer: cea mai comună formă de demență, reprezentând aproximativ 60 până la 70% din cazuri. Pierderea progresivă a memoriei, declinul cognitiv și schimbările de comportament caracterizează boala Alzheimer. Semnele timpurii includ uitarea de informații recente și dificultăți de limbaj și de rezolvare a problemelor.

Demența vasculară: Al doilea cel mai frecvent tip de demență, care rezultă din fluxul sanguin redus către creier, din cauza accidentelor vasculare cerebrale sau a altor probleme vasculare. Demența vasculară provoacă o mare varietate de simptome, inclusiv probleme de raționament, planificare și judecată.
Dementa cu corpi Lewy: Dementa cu corpi Lewy este asociata cu depozite anormale de proteine numite corpi Lewy in creier. Persoanele cu demență cu corpi Lewy prezintă simptome precum halucinații vizuale, abilități cognitive fluctuante și dificultăți de mișcare, similare celor cu boala Parkinson.
Demența frontotemporală (FTD): Demența frontotemporală afectează lobii frontali și temporali ai creierului, ducând la modificări ale personalității, comportamentului și limbajului. Demența frontotemporală apare la o vârstă mai tânără în comparație cu alte demențe.

Dementa mixta: Dementa mixta este o afectiune in care o persoana are mai mult de un tip de dementa simultan, o combinatie de boala Alzheimer si dementa vasculara. Diagnosticul și tratamentul complică demența mixtă.
Demența cu debut tânăr: Demența cu debut tânăr se referă la demența care apare la persoanele sub 65 de ani. Diverse tipuri de demență, inclusiv boala Alzheimer și demența frontotemporală, provoacă demență cu debut tânăr.
Boala Creutzfeldt-Jakob: Boala Creutzfeldt-Jakob este o formă rară și rapid progresivă de demență cauzată de infecții cu prioni, care duce la declin cognitiv sever și simptome fizice.

Demența legată de alcool: abuzul cronic de alcool și deficiențele nutriționale duc la afecțiuni precum encefalopatia Wernicke, sindromul Korsakoff și demența alcoolică, care definesc demența legată de alcool.
Boala Huntington: Boala Huntington este o tulburare genetică care provoacă defalcarea progresivă a celulelor nervoase din creier, ducând la declin cognitiv și tulburări de mișcare.
Sindromul Down: Pe măsură ce persoanele cu sindrom Down îmbătrânesc, se confruntă cu un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență.Există peste 100 de forme de demență, fiecare cu caracteristici unice și mecanisme de bază. Cercetările în curs continuă să exploreze complexitățile acestor condiții pentru a îmbunătăți înțelegerea, diagnosticul și tratamentul.

Care sunt simptomele demenței?

Simptomele demenței sunt enumerate mai jos.

Probleme de memorie: evenimentele recente sau informații familiare au un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi.
Confuzie: indivizii se dezorientează sau se confundă cu privire la timp, loc sau identitate.

Dificultate de concentrare: provocări în concentrarea pe sarcini sau conversații, ceea ce duce la frustrare și erori.
Modificări de personalitate: Iritabilitatea crescută sau retragerea din interacțiunile sociale modifică comportamentul și personalitatea.
Comportament neadecvat: Angajarea în acțiuni care sunt inacceptabile din punct de vedere social sau în afara caracterului.

Dificultăți de limbaj: dificultăți de a găsi cuvintele potrivite, de a forma propoziții sau de a înțelege limbajul vorbit sau scris.
Dificultate în îndeplinirea sarcinilor familiare: se străduiește să efectueze activități de rutină care erau cândva ușoare, cum ar fi gătitul sau gestionarea finanțelor.
Agitație: Oamenii manifestă o neliniște crescută sau suferință emoțională prin ritmul sau agitația.

Simptome depresive: sentimente de tristețe, deznădejde sau pierdere a interesului pentru activitățile care le-au plăcut anterior.
Anxietate: sentimente crescute de îngrijorare sau frică, în special legate de pierderea memoriei sau modificări ale funcției cognitive.
Rătăcire: să te pierzi în locuri familiare sau să pleci de acasă fără un scop clar.

Agresivitate: Comportamentul ostil sau combativ îi tulbură pe îngrijitorii și pe cei dragi.
Halucinații: experimentarea unor percepții false, cum ar fi să vezi sau să auzi lucruri care nu sunt prezente.
Retragerea de la activități sociale: O scădere vizibilă a participării la evenimente sociale sau interacțiuni cu prietenii și familia.

Judecata slabă: Luarea unor decizii necaracteristice sau nerecunoașterea situațiilor periculoase.
Dificultate de planificare și organizare: se luptă să gestioneze sarcini care necesită previziune și organizare, cum ar fi planificarea unei mese sau a unui eveniment.Severitatea acestor simptome variază și progresează în timp, afectând capacitatea individului de a funcționa independent. Recunoașterea timpurie și intervenția gestionează eficient demența.

Care sunt cauzele demenței?

Cauzele demenței sunt enumerate mai jos.

Boala Alzheimer.Cea mai frecventă cauză a demenței, reprezentând 60 până la 80% din cazuri, caracterizată prin pierderea progresivă a memoriei și declinul cognitiv din cauza modificărilor specifice ale creierului, inclusiv a formării de plăci de amiloid și încurcături tau.
Dementa vasculara.Reducerea fluxului de sânge către creier, din cauza accidentelor vasculare cerebrale sau a altor probleme vasculare, provoacă demență vasculară, ceea ce duce la tulburări cognitive și dificultăți în raționament și judecată.
Demență cu corpi Lewy.Demența cu corpi Lewy este asociată cu depozite anormale de proteine (corpi Lewy) în creier, ducând la simptome precum halucinații vizuale, cogniție fluctuantă și tulburări de mișcare.

Dementa frontotemporala.Demența frontotemporală implică degenerarea lobilor frontali și temporali ai creierului, afectând personalitatea, comportamentul și abilitățile lingvistice.
Demență mixtă.Demența mixtă este o combinație de două sau mai multe tipuri de demență, în special boala Alzheimer și demența vasculară, care duce la un amestec de simptome.
Leziuni cerebrale.Declinul cognitiv și demența rezultă din leziuni cerebrale traumatice severe sau repetate.

Tumori cerebrale.Presiunea de la tumorile cerebrale cauzează perturbarea funcției normale a creierului și poate duce la simptome asemănătoare demenței.
Abuzul cronic de alcool.Abuzul de alcool pe termen lung provoacă leziuni cerebrale legate de alcool (ARBD), caracterizate prin declin cognitiv din cauza deficiențelor nutriționale, în special a deficienței de tiamină (vitamina B1).
Tulburări metabolice.Tulburările metabolice, inclusiv modificările nivelului de zahăr din sânge, sodiu și calciu, provoacă demență datorită efectelor lor asupra funcției creierului.

Tulburări hormonale.Declinul cognitiv rezultă din tulburările hormonale, cum ar fi tulburările tiroidiene.
Infecții.Inflamația și afectarea creierului sunt cauzate de anumite infecții, cum ar fi meningita, care duc la demență.
Hipoxie.Lipsa de oxigen la creier provoacă tulburări cognitive și demență.

Abuzul de droguri.Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente duce la declin cognitiv și demență din cauza abuzului de substanțe.
Schimbări legate de vârstă.Îmbătrânirea este cel mai mare factor de risc cunoscut pentru demență, modificările creierului legate de vârstă contribuind la dezvoltarea diferitelor forme de demență.
Factori genetici.Anumite predispoziții genetice cresc riscul de a dezvolta demență, în special în cazurile familiale de boală Alzheimer.

Factori de mediu.Toxinele și alte influențe ale mediului contribuie la riscul de a dezvolta demență.
Factorii stilului de viață.Dieta, activitatea fizică și angajamentul social influențează riscul de demență, deoarece stilurile de viață mai sănătoase se asociază cu un risc mai scăzut.Înțelegerea acestor cauze ajută la prevenirea, detectarea precoce și gestionarea demenței.

Care sunt tratamentele pentru demență?

Tratamentele pentru demență sunt variate și includ medicamente, terapii și modificări ale stilului de viață care vizează gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Iată o prezentare detaliată.Medicamente1. Inhibitori de colinesterază: Medicii folosesc aceste medicamente pentru a trata boala Alzheimer uşoară până la moderată. Inhibitorii colinesterazei acționează prin creșterea nivelurilor de acetilcolină, un neurotransmițător asociat cu memoria și învățarea.- Donepezil (cunoscut și ca Aricept): medicament prescris și cel mai utilizat pentru demență.- Rivastigmină (cunoscută și sub numele de Exelon): Se utilizează atunci când donepezilul nu este eficient.- Galantamina (cunoscută și sub numele de Reminyl): o altă opțiune din această clasă de medicamente.2. Antagonist al receptorului NMDA: – Memantina (cunoscută și sub numele de Namenda): Medicii aprobă memantina pentru boala Alzheimer moderată până la severă și funcționează prin blocarea efectelor glutamatului, un neurotransmițător care este prezent în cantități excesive la pacienții cu Alzheimer.3. Terapie combinată: – Namzaric: o combinație de donepezil și memantină, utilizată pentru pacienții cu boală Alzheimer moderată până la severă.4. Antipsihotice: 10. Medicii prescriu medicamente precum haloperidol și risperidona persoanelor care prezintă agitație sau agresivitate severă, deși folosesc acele medicamente cu precauție din cauza potențialelor efecte secundare.5. Antipsihotic atipic: – Brexpiprazol: utilizat pentru a trata agitația asociată cu boala Alzheimer.6. ISRS (Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei): Persoanele cu demență beneficiază de ISRS în gestionarea tulburărilor de dispoziție și reducerea impulsurilor agresive.7. Donanemab (cunoscut și sub numele de Kisunla): Aprobat recent pentru tratamentul bolii Alzheimer precoce, vizând plăcile de amiloid din creier.Tratamente non-farmacologice1. Terapii: – Terapia de stimulare cognitivă: implicarea în activități care stimulează gândirea și memoria.- Terapii prin artă și muzică: Terapiile prin artă și muzica oferă stimulare emoțională și cognitivă prin expresie creativă.- Terapii recreative: meșteșugurile, jocurile și interacțiunea cu animalele de companie sporesc bunăstarea.2. Exerciții fizice: Cercetările au arătat că activitatea fizică regulată poate încetini progresia simptomelor de demență și poate îmbunătăți starea de spirit, reducând anxietatea și depresia.3. Schimbări ale stilului de viață: 21. Adoptarea unui stil de viață sănătos pentru creier, care include o dietă echilibrată, activitate fizică regulată, implicare socială și stimulare mentală, este considerată una dintre cele mai eficiente modalități de a gestiona simptomele demenței fără medicamente.RezumatO combinație de medicamente și abordări non-farmacologice ajută la gestionarea simptomelor și îmbunătățește calitatea vieții persoanelor afectate de demență, deși cercetătorii nu au dezvoltat tratamente care să inverseze declinul cognitiv în majoritatea formelor de demență. Cercetările în curs continuă să exploreze noi opțiuni de tratament și strategii pentru un management mai bun al demenței.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu demență?

Riscurile pentru persoanele cu demență sunt multiple și sunt clasificate în riscuri pentru sănătate, riscuri de siguranță și riscuri psihosociale.1. Riscuri pentru sănătate: Persoanele cu demență prezintă un risc crescut pentru diferite complicații de sănătate, inclusiv:- Infecții: Riscuri semnificative pentru sănătate apar din afecțiuni precum gripa și pneumonia, deoarece persoanele cu demență au un sistem imunitar slăbit.- Boli respiratorii: Alte boli respiratorii îi pun în pericol în special pe cei cu demență.- Deshidratare: Deficiențele cognitive determină persoanele să uite să bea suficiente lichide, ceea ce duce la deshidratare.- Probleme gastrointestinale: Apare constipația sau diareea, complicând starea de sănătate a persoanelor cu demență.- Incontinență: Alte complicații și disconfort au rezultat din incontinență.- Probleme dentare: problemele dentare, care afectează sănătatea generală, rezultă din igiena orală slabă și neglijență.2. Riscuri de siguranță: Persoanele cu demență se confruntă cu numeroase pericole de siguranță, atât acasă, cât și în aer liber:- Riscuri la domiciliu: Riscurile de siguranță apar în zone precum garaje, încăperi de lucru, subsoluri și spații exterioare din cauza confuziei și dezorientării.- Rătăcire: indivizii se îndepărtează de mediile sigure și conduc la potențiale pericole.- Mobilitate și coordonare limitate: Riscul de căderi și răni crește din cauza acestor probleme, ceea ce face dificil pentru persoane să navigheze în siguranță în împrejurimi.3. Riscuri psihosociale: Diverse provocări psihosociale apar din declinul cognitiv asociat cu demența.- Distress emoțional: uitarea locurilor familiare sau a modului de a ajunge acasă înspăimântă și duce la anxietate.- Schimbări de comportament: Schimbările de personalitate și confuzia afectează relațiile și interacțiunile sociale ale indivizilor.- Declinul cognitiv: Declinul funcțiilor cognitive duce la dificultăți în efectuarea activităților zilnice și afectează independența și calitatea vieții.4. Condiții de sănătate pe termen lung: Condițiile de sănătate pe termen lung, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul și obezitatea, exacerba riscurile asociate cu demența. Cercetătorii recunosc aceste afecțiuni ca factori de risc pentru dezvoltarea demenței în primul rând.5. Factori ai stilului de viață: indivizii cresc și mai mult riscul de declin cognitiv și demență prin alegerea stilului de viață, inclusiv inactivitatea fizică, alimentația necorespunzătoare, fumatul și consumul ridicat de alcool.Riscurile pentru persoanele cu demență sunt semnificative și necesită un management atent și sprijin pentru a le asigura siguranța și bunăstarea. Cercetătorii continuă să exploreze aceste riscuri și modul în care le atenuează pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor care trăiesc cu demență.

Cum să prevenim demența?

Pentru a preveni demența, persoanele pot adopta o abordare cu mai multe fațete care include gestionarea factorilor de risc controlabili. Angajarea în activitate fizică regulată, menținerea unei diete sănătoase, evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool sunt pași cruciali care pot reduce riscul de a dezvolta demență. Controlul hipertensiunii arteriale, gestionarea diabetului zaharat și menținerea unei greutăți sănătoase sunt esențiale pentru sănătatea creierului. Stimularea mentală prin învățarea pe tot parcursul vieții, noile hobby-uri și angajamentul social poate sprijini funcția cognitivă. În cele din urmă, protejarea sănătății senzoriale, cum ar fi auzul și vederea, și abordarea factorilor de mediu precum poluarea aerului pot contribui și mai mult la prevenirea demenței.

Cum este diagnosticată demența?

Demența este diagnosticată printr-o evaluare cuprinzătoare care include o revizuire a istoricului medical al pacientului, examen fizic și teste cognitive care măsoară memoria, raționamentul și abilitățile lingvistice. Profesioniștii din domeniul sănătății pot utiliza tehnici de imagistică cerebrală, cum ar fi scanări CT, RMN sau PET pentru a identifica modificările în structura și funcția creierului. Testele de laborator și examenele neurologice sunt efectuate pentru a exclude alte afecțiuni care pot cauza tulburări cognitive. Procesul de diagnosticare implică contribuții din partea membrilor familiei sau a îngrijitorilor pentru a oferi informații despre funcționarea și comportamentul zilnic al pacientului. Nu există un singur test pentru demență; în schimb, se folosește o combinație de evaluări pentru a ajunge la un diagnostic.

Când să consultați un medic despre demență?

Consultați un medic despre demență atunci când dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoașteți aveți o pierdere a memoriei care se agravează în timp și interferează cu viața de zi cu zi, cum ar fi pierderea pe trasee familiare sau probleme cu reamintirea evenimentelor recente. Solicitați sfatul medicului dacă există modificări vizibile în gândire, mișcare sau comportament, deoarece acestea pot indica probleme cognitive. Dacă observați dificultăți tot mai mari cu sarcinile care necesită concentrare, planificare sau dacă apar modificări ale personalității și dispoziției, este important să consultați un profesionist din domeniul sănătății. Evaluarea precoce de către un medic generalist poate ajuta la determinarea cauzei acestor simptome, care pot varia de la îmbătrânire normală la afecțiuni mai grave, cum ar fi boala Alzheimer sau alte forme de demență. Doar o evaluare medicală completă poate diagnostica cu acuratețe problemele de bază legate de memorie și modificări cognitive.

Care sunt specialitățile doctorilor care tratează demența?

Specialitățile medicilor care tratează demența sunt psihiatrii geriatri, neurologii, geriatrii, psihiatrii, psihologii, neuropsihologii și medicii primari. Specialiștii evaluează problemele de memorie și gândire, efectuează evaluări medicale cuprinzătoare și diagnostichează diferite tipuri de demență, inclusiv boala Alzheimer și demența cu corp Lewy. Asistentele medicale, asistenții medicali pentru sănătate mintală și terapeuții ocupaționali evaluează și gestionează simptomele demenței. Consultația încurajează persoanele care se confruntă cu simptome să consulte un specialist care are experiență în îngrijirea demenței pentru un diagnostic și tratament adecvat. Implicarea cercetătorilor, cum ar fi cei de la Clinica Mayo, contribuie la progrese în înțelegerea și tratarea demenței.

Cum poți trata demența acasă?

Puteți trata demența acasă printr-o combinație de schimbări ale stilului de viață, medii de susținere și activități antrenante. Exercițiile regulate, o alimentație bună și menținerea unei vieți sociale active promovează sănătatea cognitivă. Indivizii gestionează activitățile zilnice mai eficient prin stabilirea de rutine, simplificarea sarcinilor și utilizarea tehnologiei de asistență. Angajarea în munca de reminiscență și activități de stimulare cognitivă îmbunătățește memoria și bunăstarea emoțională. Îngrijitorii caută sprijin și înțeleg experiențele trecute ale individului pentru a stimula un sentiment de familiaritate și confort.

Ce se întâmplă dacă lași demența să nu fie tratată?

Dacă lăsați demența să nu fie tratată, starea se agravează progresiv, ducând la o scădere semnificativă a funcțiilor cognitive și a abilităților de viață de zi cu zi. Pierderea crescută a memoriei, confuzia și dificultatea cu sarcinile de bază, cum ar fi mâncatul, spălatul și îmbrăcarea afectează indivizii. Problemele emoționale precum depresia și anxietatea rezultă din demența netratată, care scade și mai mult calitatea vieții. Riscul de complicații, inclusiv infecții și răni, crește, ceea ce poate duce la o probabilitate mai mare de spitalizare sau de șederi în azilul de bătrâni. Demența netratată face ca îngrijitorii să devină total dependenți și provoacă moartea din cauza complicațiilor asociate cu demența.

Care este prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au demență?

Prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au demență este proastă, deoarece demența este o afecțiune progresivă și fatală. Tipul de demență afectează semnificativ speranța de viață; de exemplu, persoanele cu boala Alzheimer trăiesc între 4 și 10 ani după diagnostic, în timp ce cei cu demență vasculară au o durată medie de viață de aproximativ 5 ani. Factori precum vârsta, sexul și sănătatea generală influențează rezultatele individuale, unii oameni trăind timp de 20 de ani sau mai mult după diagnostic. Riscurile de mortalitate pentru pacienții cu demență sunt estimate a fi de cel puțin două ori mai mari decât cele din populația generală, evidențiind impactul sever al demenței. Demența duce la o scădere treptată a funcției cognitive, necesitând în cele din urmă îngrijire și sprijin complet.

Cât durează demența?

Demența durează pentru perioade diferite de timp, în funcție de tip și de circumstanțele individuale. Speranța medie de viață după diagnosticarea bolii Alzheimer este de aproximativ 4 până la 10 ani, unele persoane trăind până la 20 de ani pentru boala Alzheimer. Demența vasculară are o speranță de viață mai scurtă de aproximativ 5 ani, în timp ce demența cu corpi Lewy este în medie de aproximativ 6 ani. Etapa finală a demenței durează de la 1 la 3 ani, dar progresia generală și durata demenței diferă semnificativ de la persoană la persoană.

Care este procentul din populația de cuvinte care are demență?

Procentul populației mondiale care suferă de demență este de aproximativ 0,7% până la 0,8%, pe baza estimărilor de peste 55 de milioane de oameni care trăiesc cu demență la nivel global în 2020, populația mondială fiind de aproximativ 7,8 miliarde la acel moment. Experții se așteaptă ca procentul populației mondiale cu demență să crească pe măsură ce populația globală îmbătrânește, proiectând că numărul persoanelor care trăiesc cu demență va crește la 152 de milioane până în 2050. Peste 60% dintre cei cu demență locuiesc în familii cu venituri mici și medii. țări, ceea ce evidențiază impactul global al demenței. Prevalența demenței variază semnificativ cu vârsta, ratele crescând dramatic în rândul adulților în vârstă.

Cine sunt cei mai probabili oameni să facă demență?

Persoanele cu cele mai multe șanse de a face demență sunt persoanele cu vârsta de 65 de ani și mai mult, riscul crescând semnificativ pentru persoanele de peste 75 de ani. deoarece hipertensiunea arterială, glicemia crescută, obezitatea, fumatul, consumul excesiv de alcool și inactivitatea fizică sunt incluse în alte grupuri cu risc ridicat. Izolarea socială și a fi necăsătorit cresc și mai mult riscul. Cercetările indică faptul că femeile au mai multe șanse de a dezvolta boala Alzheimer pe parcursul vieții, comparativ cu bărbații. Vârsta, genetica și factorii stilului de viață influențează semnificativ probabilitatea unei persoane de a dezvolta demență.

De ce faci demență?

Obțineți demență din cauza leziunilor sau modificărilor creierului care interferează cu capacitatea celulelor nervoase de a comunica eficient. Diferite afecțiuni subiacente, inclusiv boli neurodegenerative cum ar fi boala Alzheimer, probleme vasculare, leziuni cerebrale sau abuzul de substanțe pe termen lung, duc la daune. Aglomerarea anormală a proteinelor, cum ar fi tau și amiloid, contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea demenței, provocând moartea celulelor nervoase și perturbând funcția creierului. Vârsta înaintată, genetica și stilul de viață cresc probabilitatea de a dezvolta demență. Demența este o afecțiune complexă care apare dintr-o combinație de factori genetici, de mediu și de sănătate.

Cine sunt celebrii oameni cu demență?

Persoanele celebre cu demență sunt enumerate mai jos.

Rita Hayworth: O actriță celebră care a devenit populară în anii 1940 și a fost diagnosticată cu demență.
Bruce Willis: O celebritate diagnosticată cu afazie, care mai târziu a evoluat spre demență frontotemporală.

Wendy Williams: Medicii au diagnosticat o celebritate cu demență.
Sharon Stone: O celebritate diagnosticată cu demență.
Robin Williams: Medicii au diagnosticat un actor celebru cu demență.

Rosa Parks: O persoană celebră diagnosticată cu demență.
Pat Summit: O persoană faimoasă diagnosticată cu demență.
Ronald Reagan: O persoană faimoasă diagnosticată cu demență, care sensibilizează publicul cu privire la această afecțiune.

Jack Hanna: O persoană celebră diagnosticată cu demență.
Raquel Welch: O persoană celebră diagnosticată cu demență.
Peter Falk: O persoană celebră diagnosticată cu demență.

Tony Bennett: O persoană celebră diagnosticată cu demență.
Estelle Getty: Un medic a diagnosticat o actriță cu demență.
Charlton Heston: un actor cunoscut pentru diagnosticul său cu boala Alzheimer, contribuind la conștientizarea publicului.

Glen Campbell: Un medic a diagnosticat un actor și muzician cu boala Alzheimer.Acești indivizi au acordat atenție demenței și impactului acesteia atât la nivel personal, cât și la nivel public.

Care este istoricul demenței?

Istoria demenței este o narațiune complexă care se întinde pe secole, reflectând înțelegerea evolutivă a declinului cognitiv și a implicațiilor acestuia pentru indivizi și societate. Conceptul de demență a fost recunoscut încă din civilizațiile timpurii, filozofii antici precum Pitagora, Hipocrate, Platon și Aristotel din Grecia Antică văzând decăderea mentală ca o parte naturală a îmbătrânirii. Acești gânditori timpurii au pus bazele pentru înțelegerea demenței ca o afecțiune asociată cu procesul de îmbătrânire. Termenul „demență” în sine are rădăcini care datează din jurul anului 600 d.Hr., Sfântul Isidor din Sevilla fiind unul dintre primii care a folosit termenul în scrierile sale. Termenul „demență” nu a fost recunoscut pe scară largă în contexte medicale până în secolul al XIII-lea. Comunitatea medicală a început să documenteze demența în mod mai formal, marcând o schimbare semnificativă în percepția și diagnosticarea afecțiunii până în secolul al XVIII-lea. Secolul al XIX-lea a cunoscut o creștere notabilă a prevalenței diagnosticelor de demență, deoarece pacienții care sufereau de declin cognitiv au fost internați în aziluri mintale sau de nebuni. Această perioadă a marcat un punct de cotitură în încadrarea demenței, deoarece demența a devenit mai mult recunoscută ca o afecțiune medicală, mai degrabă decât o simplă consecință a îmbătrânirii. Neurologul Robert Katzman a identificat ulterior boala Alzheimer ca fiind cea mai frecventă cauză a demenței, subliniind necesitatea unei înțelegeri mai profunde a demenței ca o provocare pentru sănătatea publică. Încadrarea demenței a continuat să evolueze la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în secolul al XX-lea. Sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 a văzut un număr limitat de articole științifice despre boala Alzheimer, ceea ce indică faptul că cercetarea în acest domeniu era încă la început. Înțelegerea demenței a crescut, precum și corpul de literatură și cercetări dedicate demenței a crescut, de asemenea. Discuțiile contemporane recunosc demența ca o afecțiune medicală complexă caracterizată prin declin cognitiv care are un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. Demența cuprinde diferite tipuri, inclusiv boala Alzheimer, demența vasculară, demența cu corp Lewy și demența frontotemporală, fiecare cu caracteristici distincte și mecanisme de bază. Important, în timp ce riscul de a dezvolta demență crește odată cu vârsta, experții nu consideră demența o parte normală a îmbătrânirii. Cercetările în curs urmăresc să dezvăluie cauzele și mecanismele demenței, cu accent pe îmbunătățirea diagnosticului, tratamentului și îngrijirii celor afectați. Călătoria istorică a demenței reflectă atitudini mai largi ale societății față de sănătatea mintală și îmbătrânirea, ilustrând modul în care percepțiile s-au schimbat de la a vedea declinul cognitiv ca un aspect inevitabil al îmbătrânirii la recunoașterea declinului cognitiv ca o afecțiune medicală semnificativă care necesită atenție și îngrijire.

Menci

Hernia de disc: Definiție, Tipuri, Simptome, Cauze, Tratamente, Riscuri și Prevenire