Boala Dupuytren: Definiție, Tipuri, Simptome, Cauze, Tratamente, Riscuri și Prevenire

Ce este boala Dupuytren?

Boala Dupuytren este un tip de afecțiune medicală caracterizată prin îngroșarea și strângerea anormală a fasciei palmare, un strat fibros de țesut situat sub pielea palmei și a degetelor. Boala Dupuytren determină formarea de noduli și corzi în palmă, care îndoaie progresiv unul sau mai multe degete spre palmă, rezultând o deformare cunoscută sub numele de contractura Dupuytren. Degetele afectate nu pot fi îndreptate complet, ceea ce duce la un aspect asemănător cu ghearele.Cercetătorii consideră boala Dupuytren o tulburare miofibroplastică, adică implică proliferarea miofibroblastelor, care contribuie la îngroșarea țesutului conjunctiv. Afecțiunea este nedureroasă în stadiile incipiente, dar pe măsură ce boala Dupuytren progresează, afectează semnificativ funcția mâinii. Dezvoltarea unor bulgări tari numite noduli începe îngroșarea fasciei palmare, care în cele din urmă formează cordoane care trag degetele într-o poziție flectată.Boala Dupuytren este genetică, cu o prevalență mai mare la indivizii de origine nord-europeană, iar boala Dupuytren este mai frecventă la bărbați decât la femei. Cercetătorii notează că boala Dupuytren apare la vârsta mijlocie sau mai târziu și ajung la concluzia că cauza exactă a bolii Dupuytren rămâne neclară, deși o asociază cu anumiți factori de risc, cum ar fi antecedentele familiale, diabetul și consumul de alcool.În prezent, nu există un tratament pentru boala Dupuytren, dar sunt disponibile opțiuni de tratament pentru a gestiona simptomele și a îmbunătăți funcția mâinii. Medicii efectuează intervenții chirurgicale în cazurile severe pentru a elibera degetele contractate. Tratamentele non-chirurgicale includ terapia cu mâinile, bracing, atele și injecții cu medicamente precum Xiaflex, care implică un proces în două etape de injectare a medicamentului în cordonul Dupuytren, urmat de o procedură de întindere a doua zi.Boala Dupuytren are un impact semnificativ asupra calității vieții celor afectați, făcând diagnosticarea precoce și gestionarea importante pentru păstrarea funcției mâinii.

Care sunt tipurile de boala Dupuytren?

Tipurile de boală Dupuytren sunt enumerate mai jos.

• Boala Dupuytren tipică.Prezentarea clasică a nodulilor și corzilor nedureroase în palmă caracterizează boala Dupuytren tipică, ducând la contracturi progresive de flexie a degetelor. Boala Dupuytren tipică afectează persoanele cu vârsta peste 50 de ani și este asociată cu o predispoziție genetică.
• Contractura Dupuytren atipica.Contractura Dupuytren atipică se prezintă diferit față de cazurile tipice, apar la indivizi mai tineri sau cu modele neobișnuite de implicare a degetelor. Cazurile tipice și condițiile asociate sau traumatismele nu urmează progresia clasică observată în contractura Dupuytren atipică.
• Boala Dupuytren de tip 1.Boala Dupuytren de tip 1 este o formă agresivă care se prezintă la indivizii mai tineri de 50 de ani. Boala Dupuytren de tip 1 progresează spre contractură și se caracterizează prin dezvoltarea rapidă a nodulilor și a cordonilor.
• Cheiroartropatie diabetică.Cheiroartropatia diabetică provoacă contracturi de flexie nedureroase la pacienții cu diabet zaharat de lungă durată, afectând funcția mâinii în mod similar cu contractura lui Dupuytren, deși nu este o formă clasică a bolii Dupuytren.Aceste tipuri evidențiază variabilitatea prezentării, progresiei și abordărilor de tratament pentru boala Dupuytren și afecțiunile conexe.

Care sunt simptomele bolii Dupuytren?

Simptomele bolii Dupuytren sunt enumerate mai jos.

• Noduli: bulgări mici, fermi, care se formează sub pielea palmei, la baza degetelor unde se întâlnesc cu palma. Acești noduli sunt primul semn al bolii Dupuytren.
• Corzi: benzi groase de țesut se dezvoltă în palmă și se extind în degete, determinând degetele să se îndoaie spre palmă.
• Contracturi: incapacitatea de a îndrepta complet unul sau mai multe degete, ceea ce duce la un aspect asemănător cu ghearele. Incapacitatea de a îndrepta complet unul sau mai multe degete este un semn distinctiv al contracturii Dupuytren.
• Nodulii: Nodulii insotesc mici depresiuni sau gropi din pielea palmei.
• Îngroșarea pielii: pielea îngroșată sau încrețită de pe palmă indică progresia bolii Dupuytren.
• Sensibilitate sau durere: Unii indivizi simt sensibilitate sau disconfort în zonele afectate, deși boala Dupuytren nu provoacă durere.
• Implicarea simetrică: Simptomele afectează ambele mâini, deși nu afectează întotdeauna ambele mâini.
• Pierderea progresivă a funcției mâinii: boala în avans face din ce în ce mai dificilă îndeplinirea sarcinilor care necesită dexteritatea mâinii pe măsură ce boala Dupuytren avansează.
• Gamă limitată de mișcare: Contracturile și îngroșarea fasciei palmare reduc intervalul de mișcare a degetelor afectate.Intervenția în timp util păstrează funcția mâinii, iar diagnosticarea precoce și gestionarea preservă boala Dupuytren.

Care sunt cauzele bolii Dupuytren?

Cauzele bolii Dupuytren sunt enumerate mai jos.

• Factori genetici.Cercetătorii consideră că boala Dupuytren are o componentă ereditară, factorii genetici reprezentând aproximativ 80% din cauze. Persoanele de origine nord-europeană au o istorie familială și un ascendent semnificativ.
• Vârsta înaintată.Riscul de a dezvolta boala Dupuytren crește odată cu vârsta, manifestându-se la vârsta mijlocie sau mai târziu.
• Ascendență celtică.Medicii se referă la boala lui Dupuytren drept „mâna celtică”, care afectează indivizii de origine celtică cu un risc mai mare.
• Ascendență scandinavă.Ascendența scandinavă este un factor de risc recunoscut, care contribuie la prevalența afecțiunii în Europa de Nord.
• Diabet zaharat.Există o asociere puternică între diabet și boala Dupuytren, persoanele cu diabet fiind mai susceptibile de a dezvolta această afecțiune.
• Alcoolismul.Consumatorii mari de alcool au un risc crescut de boala Dupuytren din cauza consumului cronic de alcool.
• Fumatul.Studiile au identificat fumatul ca un potențial factor de risc pentru boala Dupuytren, sugerând o corelație între fumat și dezvoltarea afecțiunii.
• Tulburări convulsive.Persoanele cu epilepsie sau alte tulburări convulsive sunt mai susceptibile de a dezvolta boala Dupuytren.
• Deficiențe nutriționale.Anumite deficiențe nutriționale cresc riscul apariției bolii Dupuytren, deși cercetătorii nu definesc bine deficiențele specifice.
• Expunerea profesională cronică.Expunerea prelungită la munca manuală, în special activitățile care implică vibrații, este considerată un factor de risc pentru boala Dupuytren.
• Traumă anterioară a mâinii.Leziunile mâinii cresc riscul de a dezvolta boala Dupuytren.
• Boli vasculare.Un risc crescut de boala Dupuytren este asociat cu afectiuni care afecteaza sanatatea vasculara.
• Factori biochimici.Anumiți factori biochimici care afectează țesutul palmierului sunt asociați cu boala Dupuytren, deși mecanismele exacte rămân neclare.Cercetătorii nu înțeleg pe deplin cauza exactă a bolii Dupuytren, dar o combinație de predispoziție genetică și diverși factori de mediu și legați de sănătate contribuie la dezvoltarea acesteia, luând în considerare complexitățile subiacente.

Care sunt tratamentele pentru boala Dupuytren?

Tratamentele pentru boala Dupuytren sunt enumerate mai jos.

• Injecții cu steroizi: administrate în nodul dur pentru a ajuta nisipul să aplatizeze nodul dur în stadiile incipiente ale afecțiunii.
• Kinetoterapie: implică exerciții de întindere pentru a menține sau îmbunătăți mobilitatea și funcționarea degetelor.
• Bracing sau Atele: Folosit pentru a întinde zona afectată și pentru a preveni contractura ulterioară.
• Proceduri chirurgicale:
• Fasciotomie: O procedură chirurgicală pentru tăierea fasciei și eliberarea tensiunii.
• Fasciectomia palmară parțială: implică îndepărtarea țesutului îngroșat din palmă.
• Fasciotomie deschisă: O abordare mai invazivă pentru eliberarea țesutului contractat.
• Fasciotomie percutanată cu ac: O tehnică minim invazivă care folosește un ac pentru a tăia cordoanele.
• Fasciectomie: intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului afectat din mână.
• Injecție de colagenază:
• XIAFLEX®: Singurul tratament nechirurgical aprobat de FDA pentru contractura lui Dupuytren, care implică injectarea colagenazei pentru a dizolva cordonul strâns.
• Radioterapia cu energie scăzută: Tratamentul ajută la ameliorarea simptomelor și previne progresia bolii Dupuytren.
• Terapie ocupațională: se concentrează pe îmbunătățirea funcției mâinii și pe adaptarea activităților zilnice pentru a se adapta la boala Dupuytren.
• Tratamentul nodulilor: presupune deschiderea pielii pentru a trata direct nodulii durerosi.
• Interventie chirurgicala: Recomandat cand contractura articulatiei metacarpofalangiene depaseste 40 de grade pentru a restabili functionalitatea.Aceste tratamente au ca scop gestionarea simptomelor, îmbunătățirea funcției mâinii și încetinirea progresiei bolii Dupuytren, deși în prezent nu există nici un tratament.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu boala Dupuytren?

Riscurile pentru persoanele cu boala Dupuytren sunt enumerate mai jos.

• Recurența contracturii: contractura revine după tratament, necesitând intervenții suplimentare.
• Leziuni ale nervilor: Chirurgii care efectuează proceduri chirurgicale pentru a corecta contractura lui Dupuytren pot afecta nervii din apropiere, ducând la amorțeală sau slăbiciune a mâinii.
• Durerea: durerea postoperatorie este un risc comun asociat cu tratamentul pentru contractura Dupuytren.
• Lacrimile pielii: Lacrimile pielii rezultă din procesul chirurgical, complicând recuperarea și vindecarea.
• Formarea țesutului cicatricial: țesutul cicatricial se dezvoltă în urma intervențiilor chirurgicale și afectează mobilitatea și funcția mâinii.
• Sângerare: Chirurgii se confruntă cu riscul de sângerare în timpul sau după operație cu orice procedură chirurgicală.
• Infecție: infecțiile apar în locurile chirurgicale, necesitând un tratament suplimentar și întârziind recuperarea.
• Leziuni ale nervilor: Chirurgii se confruntă cu riscuri generale ale intervenției chirurgicale, inclusiv potențialul de a deteriora nervii care afectează senzația și mișcarea.
• Riscuri legate de vârstă: vârsta unei persoane influențează riscul general al acesteia în timpul intervenției chirurgicale, persoanele în vârstă se confruntă cu riscuri mai mari.
• Riscuri legate de sănătate: Rezultatele chirurgicale și recuperarea sunt afectate de condițiile de sănătate preexistente, care cresc riscul de complicații.
• Consecințe întârziate ale tratamentului: Întârzierea intervenției chirurgicale până la agravarea simptomelor duce la contracturi mai severe și la rezultate potențial mai slabe după operație.
• Limitări funcționale: boala Dupuytren progresează și duce la limitări semnificative în mobilitatea și funcționalitatea mâinilor, cu impact asupra activităților zilnice.
• Profilul de risc cardiovascular: Profilul slab de risc cardiovascular al pacienților cu boala Dupuytren complică tratamentul și recuperarea.
• Asociere cu alte afecțiuni: Alte probleme de sănătate, cum ar fi diabetul, fumatul și alcoolismul, se leagă de boala Dupuytren, care crește și mai mult riscurile pentru sănătate.Înțelegerea acestor riscuri ajută persoanele cu boala Dupuytren să ia decizii informate cu privire la opțiunile lor de tratament și strategiile de management.

Cum să prevenim boala Dupuytren?

Pentru a preveni boala Dupuytren.

• Renunțarea la fumat: fumatul stimulează dezvoltarea bolii Dupuytren, iar renunțarea ajută la încetinirea progresiei acesteia.
• Reducerea consumului de alcool: Consumul mai puțin de alcool ajută la prevenirea progresiei bolii Dupuytren, deoarece cercetătorii asociază alcoolul cu dezvoltarea bolii Dupuytren.
• Controlul diabetului: gestionarea diabetului reduce riscul de a dezvolta boala Dupuytren, deoarece cercetările arată o asociere remarcată între diabet și boala Dupuytren.
• Menținerea unei greutăți sănătoase: Menținerea unei greutăți sănătoase ajută la prevenirea contracturii lui Dupuytren, deoarece obezitatea prezintă un risc pentru contractura lui Dupuytren.
• Exercitarea regulată: implicarea în activitate fizică regulată, în special exerciții care implică mâinile și degetele, ajută la menținerea flexibilității și reduce riscul contracturii Dupuytren.
• Evitarea prinderii strânse pe unelte: Persoanele cu contractura Dupuytren ușoară își protejează mâinile evitând prinderea strânsă a sculelor pentru a ajuta la prevenirea complicațiilor ulterioare legate de contractura lui Dupuytren.
• Utilizarea de mânere mai mari: Utilizarea de ustensile și unelte cu mânere mai mari ajută la evitarea curbarii strânse a mâinii, ceea ce reduce tensiunea asupra fasciei palmare.
• Gestionarea presiunii mâinii: manipularea atentă a obiectelor reduce presiunea palmei, ajutând la gestionarea simptomelor și prevenind potențial agravarea bolii Dupuytren.
• Angajarea în terapia mâinilor: Terapia regulată a mâinii ajută la menținerea funcției mâinii și previne progresia simptomelor la cei cu risc de apariție a bolii Dupuytren.
• Cererea de sfat medical: Persoanele cheamă ajutor dacă au îngrijorări cu privire la contractura lui Dupuytren, deoarece intervenția timpurie gestionează eficient contractura lui Dupuytren.Aceste modificări ale stilului de viață și strategii de management reduc riscul de apariție a bolii Dupuytren și încetinesc progresia bolii Dupuytren, în timp ce nicio metodă dovedită nu o previne.

Cum este diagnosticată boala Dupuytren?

Boala Dupuytren este diagnosticată de.

• Examinare fizică: un furnizor de asistență medicală examinează mâna pentru semne caracteristice, cum ar fi noduli, cordoane și contracturi.
• Observarea nodulilor: prezența nodulilor (noduli) mici și sensibili sub piele în palmă este un indicator primar al bolii Dupuytren.
• Testul de masă (Testul Hueston): medicul îi cere pacientului să-și așeze palma pe o masă. Incapacitatea de a face acest lucru din cauza flexiei degetelor indică un diagnostic pozitiv.
• Evaluarea flexibilității degetelor: furnizorul de servicii medicale testează flexibilitatea și gama de mișcare a degetelor pentru a evalua amploarea contracturii.
• Testarea forței de prindere și strângere: Forța de prindere și strângere a pacientului este evaluată pentru a determina afectarea funcțională.
• Comparația ambelor mâini: medicul compară ambele mâini pentru diferențele de umflături, încrețire sau sensibilitate.
• Gropițe și sâmburi: Examinarea evidențiază gropițe sau sâmburi ale pielii de pe palmă, ceea ce indică o boală activă.
• Preluarea anamnezei: Profesioniștii din domeniul sănătății iau un istoric medical complet pentru a identifica factorii de risc, cum ar fi istoricul familial, diabetul și factorii stilului de viață.
• Nu este nevoie de imagistică: doar o examinare fizică identifică boala Dupuytren, așa că nu sunt necesare radiografii sau RMN pentru diagnostic.
• Observație progresivă: Furnizorul de asistență medicală constată progresia bolii Dupuytren, inclusiv dezvoltarea cordonelor și incapacitatea de a îndrepta complet degetele.
• Simptomele pacientului: Pacienții raportează sensibilitate sau disconfort asociat cu nodulii, iar nodulii ajută la diagnostic.
• Documentarea contracturii: este documentat gradul contracturii degetelor, folosind măsurarea deficitului total de extensie pasivă (TPED) pentru evaluarea severității. Boala Dupuytren progresează, iar diagnosticarea precoce permite un management eficient și opțiuni de tratament.

Când să consultați un medic despre boala Dupuytren?

Consultați un medic despre boala Dupuytren când.

• Observați o îngroșare sau un nodul în palmă: Primul semn al bolii Dupuytren este o umflătură mică și tare în palmă, lângă baza inelarului sau a degetului mic.
• Degetele tale nu stau plat pe o suprafață: Plasarea palmei mâinii în jos pe o suprafață plană și observarea că degetele afectate nu stau plat indică contractura lui Dupuytren.
• Întâmpinați dificultăți la îndreptarea degetelor: Este timpul să cereți sfatul medicului dacă vă este din ce în ce mai greu să vă îndreptați degetele sau dacă degetele se îndoaie spre palmă.
• Aveți probleme cu funcțiile zilnice ale mâinii: consultați un furnizor de asistență medicală dacă afecțiunea vă afectează capacitatea de a îndeplini sarcinile zilnice, cum ar fi atingerea obiectelor sau prinderea.
• Observați modificări în pielea palmei: Medicii evaluează gropile în curs de dezvoltare, șanțurile sau alte modificări ale pielii pe măsură ce boala Dupuytren progresează.
• Simțiți sensibilitate în noduli sau noduli: un profesionist din domeniul sănătății trebuie să examineze în continuare sensibilitatea inițială a nodulilor.
• Aveți antecedente familiale de boala Dupuytren: Având în vedere predispoziția genetică, dacă aveți rude cu această afecțiune, este indicat să consultați un medic pentru evaluare precoce.
• Aveți peste 40 de ani și observați simptome: Bărbații peste 40 de ani au mai multe șanse de a prezenta simptome ale bolii Dupuytren, așa că solicită un consult.
• Sunteți îngrijorat de evoluția bolii Dupuytren: monitorizați starea și observați orice modificări sau agravarea simptomelor și solicitați sfatul medicului.
• Vă gândiți la opțiuni de tratament: Dacă ați fost diagnosticat cu boala Dupuytren și explorați opțiuni de tratament, consultați un chirurg de mână pentru îngrijire specializată.
• Ați fost sfătuit de un medic generalist: Urmați această recomandare dacă medicul dumneavoastră generalist vă trimite la un specialist din cauza severității simptomelor dumneavoastră.Consultarea timpurie cu un furnizor de asistență medicală ajută la gestionarea bolii Dupuytren și păstrează funcția mâinii.

Care sunt specialitățile medicului care tratează boala Dupuytren?

Specialitățile medicului care tratează boala Dupuytren sunt Chirurgia Ortopedică, Medicina Fizică și Reabilitare, Chirurgia mâinii și Chirurgia Plastică și Reconstructivă. Specialiștii în mâini, în special cei instruiți în chirurgia mâinii și a membrelor superioare, sunt furnizorii cheie în gestionarea bolii Dupuytren. Specialiștii ortopedici și medicii primari ajută la diagnosticarea bolii Dupuytren. Kinetoterapeuții și furnizorii de servicii medicale cu experiență în terapii de injecție precum Xiaflex implică tratamente nechirurgicale. Cercetătorii utilizează o abordare multidisciplinară pentru a aborda diferitele aspecte ale bolii Dupuytren.

Cum poți trata boala Dupuytren acasă?

Puteți trata boala Dupuytren acasă, implementând mai multe remedii casnice și strategii de autoîngrijire. Aceste remedii la domiciliu și strategii de autoîngrijire includ efectuarea de exerciții pentru mâini și întinderi pentru a menține flexibilitatea și gama de mișcare a degetelor, precum și utilizarea tehnicilor de masaj pentru a atenua tensiunea din palmă. O dietă sănătoasă, renunțarea la fumat și reducerea obiceiurilor dăunătoare contribuie la sănătatea generală a mâinilor. Unii indivizi obțin ușurare prin administrarea de suplimente precum vitamina E sau coenzima Q10, care demonstrează beneficii potențiale în gestionarea simptomelor bolii Dupuytren. În cele din urmă, vă puteți proteja mâinile de presiune și efort pentru a ajuta la prevenirea progresiei în continuare a bolii Dupuytren.

Ce se întâmplă dacă lași boala lui Dupuytren să nu fie tratată?

Dacă lăsați boala Dupuytren să nu fie tratată, afecțiunea progresează, ducând la îngroșarea și scurtarea fasciei palmare, care provoacă aplecarea unuia sau mai multor degete spre palmă, ducând la o deformare cunoscută sub numele de contractura Dupuytren. Afecțiunea limitează sever capacitatea de a îndrepta complet degetele în timp, ceea ce face activitățile zilnice, cum ar fi punerea mănușilor, spălarea feței sau îndeplinirea sarcinilor cu dibăcie din ce în ce mai dificile. Înrăutățirea contracturii face imposibilă îndreptarea degetelor afectate, iar articulațiile devin permanent rigide. Boala Dupuytren netratată provoacă un aspect asemănător cu ghearele mâinii, afectând semnificativ funcția mâinii și calitatea vieții. Întârzierea tratamentului face managementul viitor mai dificil și mai puțin probabil să reușească, astfel încât intervenția timpurie este crucială.

Care este prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au boala Dupuytren?

Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au boala Dupuytren este pozitiv, deoarece mulți indivizi experimentează o progresie lentă a afecțiunii și nu necesită tratament. Diverse opțiuni de tratament, inclusiv intervenții chirurgicale și injecții precum Xiaflex, gestionează simptomele și îmbunătățesc funcția mâinii în timp ce nu există nici un tratament. Recurența simptomelor este frecventă, aproximativ 20% dintre pacienți experimentând o revenire a contracturii după intervenția chirurgicală. Majoritatea pacienților nu simt durere, iar mulți pacienți păstrează o calitate bună a vieții în ciuda bolii Dupuytren. Indivizii mențin funcția mâinii și mobilitatea cu un management adecvat.

Cât durează boala Dupuytren?

Boala Dupuytren durează mulți ani, progresând lent pe o perioadă de la luni la zeci de ani. Starea rămâne stabilă pentru perioade lungi și, în unele cazuri, boala Dupuytren nu devine supărătoare timp de mulți ani. Unii pacienți prezintă regresie spontană sau nu au nevoie niciodată de tratament suplimentar pe măsură ce boala Dupuytren progresează. Factori precum genetica și sănătatea generală influențează semnificativ durata și severitatea bolii Dupuytren de la pacient la pacient. Nu există o cronologie definitivă pentru cât durează boala Dupuytren, deoarece este o afecțiune cronică cu progresie variabilă.

Care este procentul din populația de cuvinte care are boala Dupuytren?

Procentul populației mondiale care are boala Dupuytren este de aproximativ 8,2%. Cercetătorii au obținut cifra dintr-o evaluare a 85 de studii care au examinat colectiv peste 6,6 milioane de indivizi. Diferitele populații prezintă rate de prevalență care variază foarte mult, variind de la 0,6% la 31,6%. Boala Dupuytren este deosebit de comună în rândul indivizilor de origine nord-europeană și este mai răspândită la bărbați decât la femei.

Care sunt cele mai probabile persoane de a face boala Dupuytren?

Cei mai susceptibili de a face boala Dupuytren sunt bărbații cu vârsta peste 40 de ani, în special cei de origine nord-europeană. Afecțiunea este mai răspândită la persoanele cu antecedente familiale de boala Dupuytren, precum și la cei care au diabet, fumează sau abuzează de alcool. Boala Dupuytren debutează la vârsta mijlocie, cu o incidență mai mare observată la persoanele din mediul scandinav sau nord-european. Anumite medicamente pentru convulsii cresc riscul pentru indivizi. Boala Dupuytren afectează aproximativ 4 până la 5% din populație, cu o prevalență semnificativ mai mare în rândul grupurilor demografice specifice.

De ce faci boala Dupuytren?

Obțineți boala Dupuytren deoarece este o tulburare genetică, cu o probabilitate mai mare de apariție la persoanele care au antecedente familiale ale afecțiunii. Cercetătorii cred că factori genetici complexi implică afecțiunea, ducând la îngroșarea și scurtarea fasciei palmare. Diabetul, fumatul, alcoolismul și munca manuală cu expunere la vibrații contribuie la dezvoltarea bolii Dupuytren. Boala este mai răspândită la bărbați, în special la cei de origine nord-europeană, și apare la vârsta mijlocie sau mai târziu. Boala Dupuytren afectează progresiv funcția mâinii și face diagnosticarea precoce și managementul crucial, în timp ce este nedureroasă în stadiile incipiente.

Cine sunt celebrii oameni cu boala Dupuytren?

Persoanele celebre cu boala Dupuytren sunt enumerate mai jos.

• Ronald Reagan: Cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite, cunoscut pentru cariera sa politică și experiența actoricească.
• Margaret Thatcher: prima femeie prim-ministru al Regatului Unit, recunoscută pentru influența ei politică semnificativă.
• Mitt Romney: Un politician și om de afaceri american este cunoscut pentru rolul său. Senator și fost guvernator al Massachusetts.
• Paul Newman: un actor și filantrop apreciat, renumit pentru rolurile sale din filme clasice și pentru munca sa caritabilă.
• Frank Sinatra: un cântăreț și actor legendar, cunoscut pentru contribuțiile sale la muzică și film.
• Bill Murray: Un binecunoscut comedian și actor, recunoscut pentru rolurile sale în diverse filme și emisiuni de televiziune.
• Chelsea Handler: o comediantă, actriță și gazdă de televiziune, cunoscută pentru stand-up comedy și talk-show-uri.
• Bill Nighy: un actor britanic cunoscut pentru rolurile sale în filme precum „Love Actually” și „Pirate Radio”.
• John Elway: un quarterback Hall of Fame, sărbătorit pentru cariera sa în NFL și contribuțiile sale la fotbal.
• David McCallum: un actor scoțian cunoscut pentru rolurile sale din serialele de televiziune, inclusiv „NCIS”.
• Sir John Tusa: un radiodifuzor britanic și administrator de arte, recunoscut pentru contribuțiile sale la jurnalism și arte.
• Lady Thatcher: O altă referire la Margaret Thatcher, subliniind titlul și statutul ei.Acești indivizi au atras atenția asupra bolii Dupuytren prin profilurile lor publice și experiențele cu boala Dupuytren.

Care este istoricul bolii Dupuytren?

Istoria bolii Dupuytren este bogată și complexă, împletind narațiuni medicale, culturale și genetice. În mod tradițional, cercetătorii cred că vikingii au generat boala lui Dupuytren și au răspândit această afecțiune în toată Europa de Nord și nu numai, pe măsură ce călătoreau, cucereau și s-au căsătorit între ei. Vikingii au condus la credința că boala lui Dupuytren era comună printre ei, iar istoricii se referă la boala lui Dupuytren în contexte istorice ca având origini nordice. .În secolul al XIX-lea, ei au numit condiția după baronul Guillaume Dupuytren, un chirurg francez proeminent căruia i se atribuie descrierea în detaliu a bolii lui Dupuytren. Doctorul Felix Platter a examinat cazuri de ceea ce mai târziu medicii au recunoscut drept boala Dupuytren la Basel, Elveția, în 1614; referiri anterioare la simptome similare apar în dosarele medicale. Acest lucru sugerează că boala lui Dupuytren a existat în Europa cu mult înainte de epoca vikingă, posibil chiar și în vremuri preistorice. .Cercetările indică faptul că boala Dupuytren are o componentă genetică semnificativă, cu o prevalență mai mare în rândul indivizilor de origine nord-europeană. Boala Dupuytren este mai frecventă la bărbați decât la femei și apare la vârsta mijlocie sau mai târziu. Cercetătorii au identificat că unii dintre factorii de risc pentru boala Dupuytren provin de la neandertalieni, complicând și mai mult narațiunea istorică a bolii Dupuytren. .Cercetătorii sugerează că există o legătură culturală cu activități precum cântatul de cimpoi scoțian și subliniază modul în care factorii stilului de viață influențează prevalența bolii Dupuytren, pe lângă aspectele genetice ale acesteia. .Îngroșarea și scurtarea fasciei palmare caracterizează boala Dupuytren, ducând la formarea de noduli și corzi care fac ca unul sau mai multe degete să se îndoaie spre palmă, rezultând o afecțiune cunoscută sub numele de contractura Dupuytren. Contractura Dupuytren afectează semnificativ funcția mâinii și calitatea vieții, făcând diagnosticarea precoce și managementul crucial. .Există diferite opțiuni de tratament pentru boala Dupuytren, inclusiv intervenția chirurgicală pentru cazurile severe și metode nechirurgicale, cum ar fi terapia mâinilor, atele și injecțiile cu medicamente precum Xiaflex, în timp ce în prezent nu există nici un tratament. .Un amestec de descoperire medicală, cercetare genetică și tradiții culturale reflectă istoria bolii Dupuytren, ilustrând modul în care o singură afecțiune are implicații diverse și de anvergură în timp și societate.