Amigdalita: definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este amigdalita?

Amigdalita este un tip de boală caracterizată prin inflamarea și infecția amigdalelor, care sunt două mase de țesut situate în partea din spate a gâtului. Amigdalita se prezintă cu simptome precum durere în gât, amigdale umflate, dificultăți la înghițire, febră și ganglioni limfatici sensibili la nivelul gâtului. Infecțiile virale sau bacteriene cauzează afecțiunea, infecțiile virale fiind cele mai răspândite. Amigdalita acută bruscă apare și durează de la câteva zile până la două săptămâni, în timp ce cazurile recurente afectează persoane de toate vârstele, inclusiv copii, adolescenți și adulți. Cauza variază de tratament, amigdalita bacteriană necesitând antibiotice pentru un management eficient.

Care sunt tipurile de amigdalita?

Tipurile de amigdalita sunt amigdalita acuta, amigdalita cronica si amigdalita recurenta.

• Amigdalita acută: infecțiile virale, cum ar fi virusurile gripale, provoacă amigdalita acută, cel mai frecvent tip de infecție a amigdalelor, în timp ce infecțiile bacteriene, în special Streptococcus pyogenes, sunt responsabile pentru amigdalita acută și faringite streptococi. Simptomele amigdalitei acute includ durere în gât, febră, ganglioni limfatici umflați, exsudate amigdalelor și durere la înghițire. Stabilirea perioadei de incubație pentru amigdalita acută este dificilă.
• Amigdalita cronica: O infectie prelungita a amigdalelor caracterizeaza amigdalita cronica. Amigdalita cronică include semne precum durerea persistentă în gât, respirația urât mirositoare și mărirea amigdalelor. Amigdalita cronică duce la episoade recurente de amigdalita acută și necesită intervenție chirurgicală, cum ar fi amigdalectomia, dacă simptomele sunt severe sau persistente.
• Amigdalita recurenta: Amigdalita recurenta se refera la episoade repetate de amigdalita acuta. Amigdalita recurentă are cauze microbiologice diferite la copii și adulți, adulții prezentând o prevalență mai mare a izolatelor bacteriene. Infecțiile recurente duc la complicații dacă nu sunt gestionate corespunzător, iar simptomele amigdalitei recurente seamănă cu cele ale amigdalitei acute.Profesioniștii medicali înțeleg aceste tipuri de amigdalite pentru un diagnostic și tratament adecvat, deoarece acestea variază gestionarea în funcție de faptul că infecția este virală sau bacteriană.

Care sunt simptomele amigdalitei?

Simptomele amigdalitei sunt enumerate mai jos.

• Inflamația și mărirea fac ca amigdalele să pară roșii și umflate.
• Învelișul alb sau galben sau peticele de pe amigdale indică prezența puroiului sau a infecției.
• Durerea în gât se simte zgârieturi sau dureroase.
• Dificultatea face ca înghițirea să fie inconfortabilă sau provocatoare.
• Febră o temperatură ridicată peste 38°C (100,4°F) este prezentă.
• Ganglionii limfatici din gât sunt umflați și dureroși.
• Un simptom comun care însoțește o durere în gât este tusea.
• Cefalee Disconfort general sau durere de cap.
• Cei cu amigdalita raporteaza ca se simt obositi.
• Durerea de urechi iradiază spre urechi.
• Infecția provoacă o respirație urât mirositoare.
• Dificultatea la înghițire duce la salivare, mai ales în cazurile severe.
• Durerea și umflarea provoacă dificultăți în deschiderea gurii (trismus).
• Medicii au observat modificări ale calității vocii din cauza inflamației gâtului.
• Asimetria indică faptul că o amigdale este mai mare decât cealaltă, ceea ce este un semn de infecție.
• Durerea variază de la ușoară la severă și se simte ca niște ace ascuțite în gât.
• În unele cazuri, în gât apar vezicule sau răni dureroase.Indivizii solicită imediat asistență medicală atunci când prezintă simptome severe, cum ar fi salivare, incapacitatea de a înghiți sau de a bea sau dificultăți de respirație.

Care sunt cauzele amigdalitei?

Cauzele amigdalitei sunt enumerate mai jos.

• Infecții virale: Majoritatea cazurilor de amigdalite (până la 70%) sunt cauzate de infecții virale. Virușii obișnuiți includ: adenovirusurile, virusurile gripale, virusul Epstein-Barr (care provoacă mononucleoza infecțioasă), virusurile răcelii.
• Infecții bacteriene: amigdalita rezultă din infecții bacteriene. Cea mai frecventă cauză bacteriană este. Bacteriile Streptococcus cauzează faringite streptococi. Bacteriile contribuie la amigdalita.
• Alti factori: Factorii de mediu, precum expunerea la iritanti (fum, poluare) sau alergeni, contribuie la dezvoltarea amigdalitei. O combinație de infecții virale și bacteriene provoacă amigdalita.
• Amigdalita acuta vs. cronica: O infectie virala sau bacteriana brusca cauzeaza amigdalita acuta. Infecțiile repetate sau inflamația persistentă a amigdalelor provoacă amigdalita cronică.Medicii diagnostichează și tratează amigdalita înțelegând aceste cauze, care se caracterizează prin simptome precum durere în gât, amigdale umflate, febră și dificultăți la înghițire.

Care sunt tratamentele pentru amigdalita?

Tratamentele pentru amigdalita sunt enumerate mai jos.

• Gestionarea durerii și a febrei: analgezice fără prescripție medicală, cum ar fi: ibuprofen (cunoscut sub numele de Advil, Motrin pentru copii), acetaminofen (cunoscut sub numele de Tylenol). Medicii nu dau aspirina copiilor din cauza riscurilor asociate.
• Hidratarea și nutriția: Bea lichide calde sau foarte reci pentru a calma durerile de gât. Consumați alimente netede, cum ar fi opțiunile aromate, pentru a ușura înghițirea.
• Odihnă: O mulțime de odihnă ajută la recuperarea pacienților.
• Remedii la domiciliu: Gargară cu apă sărată caldă pentru a reduce durerile de gât și inflamația. Consumul de ceai cu miere acoperă gâtul și reduce iritația. Folosind spray-uri pentru gât și pastile medicamentoase pentru gât pentru ameliorarea simptomelor.
• Antibiotice: O infecție bacteriană provoacă amigdalita, necesitând un curs scurt de antibiotice orale. Medicii folosesc antibiotice orale pentru a trata eficient amigdalita bacteriană și pentru a preveni complicații precum febra reumatică. Medicii administrează antibiotice intravenos pentru cazurile severe, cum ar fi abcesul periamigdalian.
• Tratament simptomatic: Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, deoarece nu există medicamente antivirale specifice pentru amigdalita virală dacă amigdalita este virală.
• Monitorizare și urmărire: Furnizorii de asistență medicală diagnostichează și tratează pacienții pe baza cauzei amigdalitei (virale vs bacteriene).
• Evitarea Complicațiilor: Medicii reduc semnificativ riscul de complicații cu tratamentul precoce al amigdalitei bacteriene folosind antibiotice.Pacienții gestionează simptomele amigdalitei și promovează recuperarea urmând aceste opțiuni de tratament.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu amigdalita?

Riscurile pentru persoanele cu amigdalita sunt enumerate mai jos.

• Complicații ale infecțiilor bacteriene netratate: amigdalita netratată cauzată de streptococul de grup A duce la afecțiuni grave, cum ar fi febra reumatică, glomerulonefrita acută și artrita post-streptococică.
• Formarea abceselor: Medicii recunosc abcesele peritonsilar, cunoscute sub numele de Quinsy, ca o complicatie care duce la dureri severe si dificultati la inghitire.
• Răspândirea infecției: infecțiile bacteriene se răspândesc și agravează amigdalita, ducând potențial la infecții ale urechii sau alte infecții sistemice.
• Contagiune: amigdalita, fie ea virala sau bacteriana, este contagioasa si creste riscul de raspandire a infectiei la alte persoane.
• Episoade recurente: intervenția chirurgicală, cum ar fi amigdalectomia, este necesară pentru accese frecvente de amigdalita, care poartă propriile riscuri și considerații.

Cum să preveniți amigdalita?

Pentru a preveni amigdalita.

1. Practicați o bună igienă: spălați-vă mâinile bine și frecvent, mai ales după folosirea toaletei și înainte de a mânca.
2. Evitați contactul apropiat: stați departe de persoanele cu dureri de gât, răceli sau alte infecții ale căilor respiratorii superioare.
3. Limitați distribuirea: Nu împărtășiți alimente, băuturi sau ustensile pentru a reduce riscul de transmitere.
4. Menține sănătatea orală: periați dinții și folosiți ata dentară și luați în considerare utilizarea unei ape de gură antiseptice pentru a reduce germenii.
5. Alegeri de stil de viață sănătos: Evitați fumatul și expunerea la fumatul pasiv și încurajați odihna și hidratarea adecvate.

Cum este diagnosticată amigdalita?

Amigdalita este diagnosticată de către un furnizor de asistență medicală, care ia mai întâi un istoric de sănătate detaliat și întreabă despre simptomele pacientului, cum ar fi durere în gât, febră și dificultăți la înghițire. Medicul efectuează un examen fizic, concentrându-se pe gât pentru a verifica roșeața, umflarea și puroiul de pe amigdale, precum și ganglionii limfatici umflați la nivelul gâtului. Medicii efectuează un test rapid de streptococ sau o cultură a gâtului pentru a confirma sau exclude o infecție bacteriană dacă suspectează faringitis streptococi. Diagnosticul amigdalitei este clinic, pe baza simptomelor observate și a constatărilor examinării. Medicul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, în timp ce bacteriile necesită antibiotice pentru amigdalita dacă infecția este virală.

Când să consultați un medic despre amigdalita?

Consultați un medic despre amigdalita atunci când simptomele durează mai mult de patru zile fără ameliorare sau dacă aveți simptome severe, cum ar fi dificultăți la înghițire, slăbiciune extremă sau febră mare de 101 ° F (38,3 ° C) sau mai mare. Solicitați sfatul medicului dacă aveți infecții recurente ale gâtului, dureri în creștere sau dacă un copil prezintă semne de salivare în exces sau simptome care se agravează. Consultați un furnizor de asistență medicală dacă durerea în gât persistă mai mult de 24 până la 48 de ore sau dacă există semne de complicații precum puroi sau dificultăți de respirație. Medicii efectuează teste rapide pentru a determina dacă infecția este virală sau bacteriană și prescriu antibiotice dacă infecția este severă sau nu se ameliorează. Prioritați solicitarea de asistență medicală dacă simptomele escaladează sau nu se rezolvă așa cum era de așteptat.

Care sunt specialitățile medicului care tratează amigdalita?

Specialitățile medicale care tratează amigdalita sunt specialiștii în urechi, nas și gât (ORL), cunoscuți sub numele de otolaringologi. Atât tratamentele medicale, cât și cele chirurgicale pentru afecțiunile care afectează capul și gâtul, inclusiv amigdalita, îi instruiesc pe acești medici. Otorrinolaringologii pediatrici se concentrează în mod special pe tratarea amigdalitei la copii, în special a celor cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani, care sunt cei mai afectați. Medicii primari si specialistii ORL diagnosticeaza si gestioneaza amigdalita, prescriind antibiotice pentru infectiile bacteriene. Asistentele specializate și alți furnizori de asistență medicală implică o abordare de echipă interprofesională pentru a asigura o îngrijire cuprinzătoare.

Cum poți trata amigdalita acasă?

Puteți trata amigdalita acasă folosind mai multe remedii eficiente. Gargara cu apă caldă sărată ajută la reducerea durerii și a inflamației. Lichidele calde, cum ar fi ceaiurile din plante cu miere, bulion sau supă, calmează iritația gâtului și vă mențin hidratat. Consumul de alimente moi, reci, cum ar fi înghețata sau popsicles, oferă o ușurare. Încurajează odihna și asigură un aport adecvat de lichide pentru recuperare.

Ce se întâmplă dacă lăsați amigdalita să nu fie tratată?

Dacă lăsați amigdalita să nu fie tratată, aceasta duce la mai multe complicații, inclusiv dezvoltarea unui abces periamigdalian, care este o colecție dureroasă de puroi în jurul amigdalelor. Infecția sa răspândit în alte zone și a cauzat potențial infecții ale urechii medii sau probleme sistemice, cum ar fi febra reumatică și inflamația rinichilor. Inflamația cronică determină mărirea amigdalelor, ducând la apnee obstructivă în somn, care afectează respirația în timpul somnului. Amigdalita bacteriană netratată provoacă dureri severe în gât, dificultăți la înghițire și chiar răspândește infecția la gură, gât, piept sau plămâni. Neglijarea tratamentului cauzează probleme medicale grave, în timp ce amigdalita rareori amenință viața.

Care este prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au amigdalita?

Prognosticul (prognosticul) pentru persoanele care au amigdalită este pozitiv, deoarece majoritatea cazurilor se rezolvă în 7 până la 10 zile, în special cu un tratament adecvat. Amigdalita bacteriană se ameliorează în 2-3 zile după începerea tratamentului cu antibiotice, în timp ce amigdalita virală se limpezește în câteva zile cu odihnă și lichide. Medicii observă rareori complicații, dar acestea includ abcese sau febră reumatică, care necesită tratament suplimentar. Medicii iau în considerare o amigdalectomie pentru persoanele cu amigdalită recurentă sau cronică, ceea ce duce la o îmbunătățire semnificativă a simptomelor. Majoritatea pacienților se recuperează complet fără efecte pe termen lung.

Cât durează amigdalita?

Amigdalita durează între trei și zece zile, în funcție de natura virală sau bacteriană. Majoritatea cazurilor de amigdalită virală se rezolvă de la sine în decurs de o săptămână, în timp ce antibioticele ameliorează amigdalita bacteriană în decurs de două până la trei zile. Cazurile cronice prezintă simptome care persistă până la două săptămâni. Persoanele se adresează unui furnizor de asistență medicală dacă simptomele durează mai mult decât se aștepta. Cauza de bază și severitatea infecției variază pe durata.

Care este procentul din populația de cuvinte care are amigdalita?

7,5% dintre oameni se confruntă cu o durere în gât în ​​orice perioadă de trei luni, care este un simptom al amigdalitei. Amigdalita reprezintă aproximativ 1,3% din vizitele în ambulatoriu, indicând prevalența amigdalitei în rândul celor care solicită îngrijiri medicale. Infecțiile virale cauzează în mod predominant amigdalita, care apare în mod obișnuit la copiii de vârstă școlară și variază semnificativ în funcție de demografii și anotimpuri. Experții recunosc amigdalita ca o afecțiune comună, în special la anumite grupe de vârstă și în lunile mai reci, în timp ce un procent specific pentru întreaga populație nu este disponibil.

Cine sunt cei mai probabili oameni să facă amigdalita?

Cei mai susceptibili de a face amigdalita sunt copiii, in special cei cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani. Virușii și bacteriile expun grupa de vârstă în contact strâns cu semenii, făcând copiii mai susceptibili la infecții. Amigdalita afectează în mod predominant copiii, copiii mai mici se confruntă cu mai multe infecții virale, iar copiii de vârstă școlară întâmpinând mai multe infecții bacteriene, cum ar fi cele cauzate de Streptococcus, în timp ce apare la orice vârstă. Persoanele cu sistemul imunitar slăbit sau persoanele cu antecedente familiale de afecțiune sunt afectate de amigdalita recurentă.

De ce faci amigdalita?

Faceți amigdalita deoarece amigdalele se inflamează sau se infectează, din cauza infecțiilor virale precum răceala sau gripa obișnuită, sau a infecțiilor bacteriene, cele mai multe cauzate de Streptococcus pyogenes, cunoscut sub numele de streptococ de grup A. Infecția a provocat simptome precum durere în gât, dificultăți la înghițire și febră. Contactul cu saliva sau picăturile respiratorii ale unei persoane infectate răspândește amigdalita. Atât copiii, cât și adulții se confruntă cu amigdalita, deși copiii văd mai des amigdalita. Tratamentul implică odihnă, hidratare și ameliorarea durerii, cu antibiotice prescrise pentru cazurile bacteriene.

Cine sunt celebrii oameni cu amigdalita?

Persoanele celebre cu amigdalita sunt enumerate mai jos.

• Ashley Park Actrița și muzicianul cunoscut pentru rolurile din „Emily in Paris” și „Beef” de la Netflix a suferit de amigdalita care a evoluat spre șoc septic critic, necesitând spitalizare.
• Noah Centineo Actorul și-a documentat recuperarea după o intervenție chirurgicală pentru a-și îndepărta amigdalele după ce a suferit timp de șapte ani de amigdalita cronică și faringite streptococi.
• Miley Cyrus Cântăreața a suferit o intervenție chirurgicală de amigdalita la începutul acestui an și a petrecut zile liniștite acasă, recuperându-se după procedură.Acești indivizi și-au împărtășit public experiențele cu amigdalita, subliniind impactul bolii asupra sănătății și carierei lor.

Care este istoricul amigdalitei?

Istoria amigdalitei este împletită cu înțelegerea și tratamentul infecțiilor gâtului de-a lungul secolelor. Amigdalita, caracterizată prin inflamarea amigdalelor, este recunoscută încă din cele mai vechi timpuri. Medicul roman Aulus Cornelius Celsus a descris amigdalectomia, îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor, folosind unelte ascuțite în secolul I d.Hr. El a remarcat că clătirile cu oțet și alte soluții medicinale au urmat procedura pentru a ajuta recuperarea. Chirurgii au abandonat în mare parte practica amigdalectomiei până în secolul al XVI-lea, când progresele în instrumentele chirurgicale au permis proceduri mai sigure și mai eficiente în timpul Evului Mediu. Chirurgul francez Ambroise Paré, în 1564, a oferit o relatare detaliată a amigdalectomiei, marcând o dezvoltare semnificativă în tratamentul chirurgical al amigdalitei. Mai târziu, în 1655, Johann Scultetus a descris în continuare procedura, contribuind la cunoștințele tot mai mari despre amigdalectomie. Înțelegerea amigdalitei ca diagnostic clinic a evoluat în timp. Infecțiile virale cauzează în mod predominant amigdalita, deși infecțiile bacteriene, în special cele cauzate de Streptococcus pyogenes (streptococul de grup A), contribuie semnificativ. Prezentarea clinică a amigdalitei include o durere în gât, eritem și edem al amigdalelor, cu amigdalita acută cu debut rapid. În medicina modernă, furnizorii de asistență medicală bazează diagnosticul de amigdalite pe un istoric atent al pacientului și pe un examen fizic și efectuează teste rapide pentru streptococ atunci când suspectează o infecție bacteriană. Clasificarea amigdalitei în forme acute, recurente și cronice reflectă diferitele prezentări și cauzele care stau la baza afecțiunii. Istoria amigdalitei reflectă o progresie de la practicile chirurgicale străvechi la abordările contemporane de diagnostic și tratament, subliniind importanța înțelegerii atât a originilor infecțioase, cât și a implicațiilor clinice ale stării comune a gâtului.