ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate): definiție, tipuri, simptome, cauze, tratamente, riscuri și prevenire

Ce este ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) este un tip de afecțiune care este clasificată ca tulburare de neurodezvoltare. Un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate caracterizează ADHD și interferează cu funcționarea zilnică. ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări mintale care afectează copiii, cu simptome începând din copilărie și continuând până la vârsta adultă.Medicii grupează simptomele ADHD în două categorii principale. neatenţie şi hiperactivitate-impulsivitate. Dificultățile în menținerea atenției, îndeplinirea sarcinilor și organizarea activităților marchează neatenția. Persoanele cu ADHD consideră că este dificil să acorde atenție detaliilor, ceea ce duce la greșeli nepăsătoare și par uituci sau ușor distrași. Hiperactivitatea-impulsivitate include simptome precum agitația, dificultatea de a rămâne așezat, vorbirea excesivă și întreruperea celorlalți.ADHD afectează aproximativ 11% dintre copiii de vârstă școlară și aproape 5% dintre adulți, făcând ADHD o problemă semnificativă de sănătate publică. Medicii diagnostichează afecțiunea pe baza unor criterii specifice, inclusiv prezența simptomelor pentru mai mult de șase luni, debut înainte de vârsta de 12 ani și dovezi de afectare a funcționării sociale, academice sau profesionale. Un profesionist din domeniul sănătății trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare pentru a diagnostica ADHD în loc să se bazeze pe un singur test.Tratamentul pentru ADHD implică o combinație de terapie comportamentală, psihoeducație și medicamente. Medicamentele stimulatoare, cum ar fi metilfenidatul și amfetaminele, sunt prescrise și s-au dovedit a fi eficiente în gestionarea simptomelor. Medicii oferă medicamente non-stimulante pentru cei care nu răspund bine la medicamentele stimulatoare.Site-ul CDC pentru tulburări de atenție/hiperactivitate oferă resurse valoroase, inclusiv informații despre simptome, diagnostic, opțiuni de tratament și rezultate ale cercetării legate de ADHD. Detectarea și intervenția precoce îmbunătățesc semnificativ rezultatele pentru persoanele cu ADHD, deoarece managementul eficient îmbunătățește calitatea vieții și funcționarea celor afectați de ADHD.ADHD este o tulburare complexă a creierului care afectează modul în care indivizii acordă atenție, controlează impulsurile și gestionează hiperactivitatea. Recunoașteți simptomele și căutați diagnosticul și tratamentul adecvat pentru a-i sprijini pe cei afectați de ADHD.

Care sunt tipurile de ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Tipurile de ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt predominant neatenți, predominant hiperactiv-impulsiv și prezentare combinată.

• Prezentare predominant neatentă: Dificultăți semnificative în menținerea atenției, îndeplinirea sarcinilor și organizarea activităților caracterizează prezentarea predominant neatentă. Indivizii manifestă uitare, distrage ușor atenția și au tendința de a face greșeli neglijente. Experții s-au referit anterior la prezentarea predominant neatentă ca tulburare de deficit de atenție (ADD).
• Prezentare predominant hiperactiv-impulsivă: indivizii cu prezentarea predominant hiperactiv-impulsivă prezintă simptome cum ar fi agitație excesivă, dificultăți de a rămâne așezat, răsturnând răspunsuri și întreruperea altora. Nivelurile ridicate de hiperactivitate și impulsivitate caracterizează prezentarea predominant hiperactiv-impulsivă, dar nu include neapărat neatenție semnificativă.
• Prezentare combinată: prezentarea combinată este cel mai frecvent tip de ADHD, în care indivizii prezintă o combinație de simptome atât din prezentarea neatentă, cât și din cea hiperactiv-impulsivă. Copiii cu ADHD de tip combinat sunt impulsivi, hiperactivi și se luptă cu neatenția.Există diferite subtipuri și clasificări ale tulburărilor de deficit de atenție, inclusiv cele șapte tipuri de tulburare de deficit de atenție, care cuprind TDA clasic, TDA neatent, TDA supra-focalizat, TDA lob temporal, TDA limbic și TDA de foc în plus față de aceste trei principale. tipuri. Fiecare subtip prezintă caracteristici și provocări unice.Diagnosticul precis și tratamentul eficient necesită înțelegerea acestor tipuri, deoarece simptomele variază foarte mult de la persoanele cu ADHD.

Care sunt simptomele ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Simptomele ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt clasificate în două grupe principale.Simptome de neatenție.

• Dificultatea de a menține atenția: indivizii se luptă să se concentreze asupra sarcinilor sau activităților și fac greșeli neglijente.
• Distras cu ușurință: distragerile îi fac pe indivizi să piardă evidența conversațiilor sau activităților.
• Uitare: indivizii uită activitățile zilnice, întâlnirile sau obligațiile.
• Dificultate de organizare a sarcinilor: indivizilor le este ușor să gestioneze timpul și să organizeze sarcinile în mod eficient.
• Evitarea sarcinilor care necesită un efort mental susținut: oamenii tind să evite sau să amâne sarcinile care necesită concentrare prelungită.
• Dificultate în urma instrucțiunilor: oamenii se luptă să urmeze instrucțiunile, rezultând sarcini sau proiecte neterminate.Simptome de hiperactivitate-impulsivitate.
• Se frământă sau se zvârcolește: indivizilor le este greu să rămână nemișcați și să se agite cu mâinile sau picioarele.
• Dificultatea de a rămâne așezați: indivizii se ridică de pe scaune în situații în care alții se așteaptă ca ei să rămână așezați.
• Vorbesc excesiv: indivizii vorbesc excesiv și îi întrerup pe alții sau domină conversațiile.
• Comportament impulsiv: Comportamentul impulsiv include oamenii care acționează fără să gândească, ceea ce duce la decizii pripite sau la acțiuni riscante.
• Întreruperea sau intervenția altora: indivizii întrerup conversațiile sau se amestecă în activitățile altora.Variații în prezentare.Diferite moduri prezintă simptomele ADHD.
• Prezentare neatentă: caracterizată în primul rând prin simptome de neatenție, cu puține sau deloc simptome de hiperactivitate sau impulsivitate.
• Prezentare hiperactiv-impulsivă: implică simptome de hiperactivitate și impulsivitate, cu puțină sau deloc neatenție.
• Prezentare combinată: un amestec de simptome atât de neatenție, cât și de hiperactiv-impulsiv.Considerații suplimentare.
• Simptomele ADHD variază semnificativ între indivizi și nu toți copiii cu neatenție, impulsivitate și hiperactivitate prezintă ADHD.
• Oamenii observă simptome la o vârstă fragedă, iar aceste simptome persistă până la vârsta adultă, afectând funcționarea zilnică în mediile sociale, academice sau profesionale.
• Simptomele variază ca severitate, de la ușoare la severe, având un impact asupra calității vieții celor afectați.Diagnosticul și intervenția precoce îmbunătățesc semnificativ rezultatele pentru persoanele cu ADHD atunci când profesioniștii recunosc aceste simptome.

Care sunt cauzele ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Cauzele ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) nu sunt pe deplin înțelese, dar cercetările sugerează că o combinație de factori genetici, de mediu și neurobiologici contribuie la dezvoltarea tulburării.

1. Genetica: Există dovezi puternice care indică faptul că ADHD se desfășoară în familii, sugerând o componentă genetică. Studiile, inclusiv studiile pe gemeni și familia, au arătat că persoanele cu antecedente familiale de ADHD sau alte tulburări de sănătate mintală prezintă un risc mai mare de a dezvolta ADHD ei înșiși. Cercetătorii estimează că între o treime și jumătate dintre părinții cu ADHD au un copil cu această tulburare. Genele specifice legate de sistemele de neurotransmițători, în special dopamina, au fost implicate în ADHD.
2. Factori de mediu: Cercetătorii au identificat diverși factori de risc de mediu care influențează dezvoltarea ADHD. Acestea includ:.

• Expunerea prenatală: Consumul matern de droguri, consumul de alcool și fumatul în timpul sarcinii sunt asociate cu un risc crescut de ADHD la copii. Expunerea la toxine de mediu, cum ar fi plumbul, în special în clădirile mai vechi, este o preocupare.
• Nașterea prematură: copiii născuți prematur sau cu greutate mică la naștere prezintă un risc mai mare de a dezvolta ADHD.
• Expunerea timpurie a copilăriei: Riscurile de mediu în timpul copilăriei timpurii, cum ar fi toxinele sau condițiile sociale nefavorabile, contribuie la tulburare.

3. Factori neurobiologici: Cercetătorii consideră ADHD o tulburare bazată pe creier, indicând faptul că persoanele cu ADHD au diferențe în anatomia și funcția creierului. Copiii cu ADHD prezintă niveluri mai scăzute ale anumitor neurotransmițători, în special dopamină, care afectează atenția și controlul impulsurilor.
4. Factori de risc nespecifici: Factorii nespecifici contribuie la ADHD.

• Alergii și imunizări, deși dovezile sunt mai puțin clare.
• Factori dietetici, cum ar fi aportul excesiv de zahăr.
• Influențe comportamentale, inclusiv practici parentale proaste și factori sociali.

5. Condiții comorbide: Afecțiuni precum anxietatea, depresia și tulburările de somn prezintă simptome similare ADHD, care complică diagnosticul și înțelegerea cauzelor acestora.ADHD este o tulburare complexă de neurodezvoltare cu factori multipli care contribuie. Predispozițiile genetice și influențele mediului se acumulează în timp, ducând la manifestarea simptomelor ADHD. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să efectueze o evaluare amănunțită pentru un diagnostic precis și diferențierea de alte afecțiuni care prezintă simptome similare.

Care sunt tratamentele pentru ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Tratamentele pentru ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt multiple și implică o combinație de medicamente, terapie comportamentală, psihoeducație și servicii de sprijin.1. Medicamente: – Medicamente stimulatoare: medicamentele stimulatoare sunt cele mai prescrise tratamente pentru ADHD și includ medicamente precum metilfenidatul (de exemplu, Ritalin, Concerta) și amfetaminele (de exemplu, Adderall, Vyvanse). Stimulantii actioneaza prin cresterea nivelurilor anumitor neurotransmitatori, in special dopamina si norepinefrina, care ajuta la imbunatatirea atentiei si la reducerea comportamentelor hiperactive si impulsive. Medicamentele stimulatoare sunt terapia de primă linie pentru ADHD și s-au dovedit a fi foarte eficiente în gestionarea simptomelor.- Medicamente non-stimulante: opțiunile non-stimulante sunt disponibile pentru persoanele care nu răspund bine la medicamentele stimulatoare sau care au reacții adverse nedorite. Acestea includ medicamente precum atomoxetina (Strattera), guanfacina (Intuniv) și clonidina (Kapvay). Unii pacienti beneficiaza de medicamente non-stimulente, care dureaza mai mult pentru a-si manifesta efecte.2. Terapie comportamentală: Terapia comportamentală se concentrează pe modificarea comportamentelor specifice asociate cu ADHD. Strategiile includ gestionarea impulsivității, îmbunătățirea abilităților organizaționale și îmbunătățirea interacțiunilor sociale. Terapeuții lucrează cu părinții pentru a-i învăța pe părinți tehnici eficiente de management al comportamentului pentru a-și sprijini copiii. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) ajută persoanele cu ADHD să dezvolte strategii de coping și să abordeze tiparele de gândire negative.3. Psihoeducatie: Educarea persoanelor cu ADHD și a familiilor lor despre tulburare este crucială. Familiile își folosesc înțelegerea ADHD pentru a implementa strategii eficiente pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea funcționării zilnice.4. Sprijin educațional: Intervențiile educaționale adecvate ajută copiii cu ADHD. Planurile de educație individualizate (IEP) sau planurile 504 oferă acomodare în sala de clasă, cum ar fi timp prelungit pentru teste, locuri preferențiale și sprijin suplimentar din partea profesorilor.5. Sprijin familial și consiliere: Terapia familială și grupurile de sprijin oferă familiilor o platformă pentru a împărtăși experiențe și strategii pentru a face față ADHD. Consilierea îi ajută pe membrii familiei să înțeleagă provocările asociate cu ADHD și îmbunătățește comunicarea și relațiile.6. Intervenții în stilul de viață: Încorporarea unor stiluri de viață sănătoase, cum ar fi activitatea fizică regulată, o dietă echilibrată și un somn suficient, ajută la gestionarea simptomelor ADHD. Mindfulness și tehnici de relaxare reduc stresul și îmbunătățesc concentrarea.Tratamentul eficient pentru ADHD necesită o abordare cuprinzătoare care combină medicația, terapia comportamentală, psihoeducația și serviciile de sprijin adaptate nevoilor individului. Detectarea și intervenția precoce îmbunătățesc rezultatele și îmbunătățesc calitatea vieții persoanelor afectate de ADHD.

Care sunt riscurile pentru persoanele cu ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Riscurile pentru persoanele cu ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt numeroase și au un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale vieții. Aceste riscuri includ.

• Comportamente cu risc crescut pentru sănătate: Persoanele cu ADHD se angajează mai des în comportamente impulsive și riscante, care duc la probleme de sănătate. Comportamentele cu risc crescut pentru sănătate includ o probabilitate mai mare de abuz de substanțe, practici sexuale nesigure și comportament agresiv sau criminal.
• Probleme de sănătate mintală: diverse probleme de sănătate mintală, inclusiv tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatea, apar din ADHD netratat. Mulți adulți cu ADHD se confruntă cu afecțiuni comorbide, cum ar fi tulburarea bipolară.
• Relații afectate: Impulsivitate și neatenție, simptome de ADHD, încordarea relațiilor personale și profesionale. Persoanele cu ADHD se confruntă cu provocări în comunicare, uitare și gestionarea furiei, ceea ce duce la conflicte cu familia, prietenii și colegii.
• Provocări academice și ocupaționale: Dificultățile de concentrare, organizare și îndeplinirea sarcinilor rezultă din ADHD, care împiedică performanța academică și avansarea în carieră. Adulții cu ADHD uită adesea sau întârzie la angajamente importante, având un impact asupra vieții lor profesionale.
• Riscuri de conducere: Cercetările indică faptul că persoanele cu ADHD se angajează în comportamente de conducere periculoase, care duc la accidente și răni.
• Riscuri pentru sănătatea fizică: Impulsivitatea asociată cu ADHD provoacă accidente și răni. Riscurile pentru sănătatea fizică contribuie la problemele cronice de sănătate și chiar la o mortalitate mai devreme decât se aștepta dacă nu le abordăm în timp.
• Preocupări de dezvoltare: Riscuri suplimentare pentru sănătate apar din factori precum predispozițiile genetice, influențele mediului și expunerile prenatale, cum ar fi fumatul de țigară sau consumul de alcool în timpul sarcinii, care contribuie la dezvoltarea ADHD.
• Deficiență pe termen lung: ADHD netratat provoacă provocări pe tot parcursul vieții, inclusiv neatenție persistentă, neliniște și impulsivitate, deoarece unele persoane cu ADHD experimentează o reducere a simptomelor pe măsură ce îmbătrânesc.
• Izolarea socială: Persoanele cu ADHD experimentează retragerea socială sau izolarea deoarece se luptă să se conecteze cu semenii sau să mențină prietenii din cauza simptomelor lor.
• Risc crescut de rănire și boală: Aceste riscuri duc la răni, boli cronice și, eventual, deces mai devreme, dacă cineva nu gestionează riscurile asociate cu ADHD.Riscurile cu mai multe fațete asociate cu ADHD evidențiază importanța diagnosticului și intervenției precoce, deoarece managementul eficient îmbunătățește semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate de ADHD.

Cum să preveniți ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Pentru a preveni ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate), viitoarele mămici se concentrează asupra sănătății lor în timpul sarcinii, evitând substanțele nocive precum alcoolul, drogurile recreative și țigările, deoarece aceste substanțe au un impact negativ asupra dezvoltării fetale. Protejarea copilului de expunerea la poluanți și toxine, cum ar fi vopseaua cu plumb și fumatul pasiv, este esențială. Părinții adoptă un stil de viață sănătos în timpul sarcinii și după aceea pentru a reduce potențial riscul copilului lor, în timp ce nu pot garanta prevenirea ADHD din cauza factorilor genetici. Detectarea precoce a simptomelor ADHD duce la un management eficient și la rezultate îmbunătățite, făcând depistarea și intervenția precoce vitale. În cele din urmă, un mediu de sprijin acasă și la școală îi ajută pe copiii cu ADHD să prospere.

Cum este diagnosticat ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) este diagnosticată printr-o evaluare cuprinzătoare efectuată de un profesionist din domeniul sănătății, care include un interviu clinic detaliat și evaluarea simptomelor. Diagnosticul necesită prezența simptomelor de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate timp de mai mult de șase luni, cu debut înainte de vârsta de 12 ani, și dovezi de afectare a funcționării sociale, academice sau profesionale. Medicul efectuează un examen fizic pentru a exclude alte afecțiuni care imită simptomele ADHD. Procesul de evaluare adună informații din mai multe surse, inclusiv părinți, profesori și persoana evaluată, în loc să se bazeze pe un singur test pentru ADHD. Diagnosticul și intervenția precoce realizează un management eficient și îmbunătățesc rezultatele pentru persoanele afectate de ADHD.

Când să consultați un medic despre ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Consultați un medic despre ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) atunci când observați simptome persistente de neatenție, hiperactivitate sau impulsivitate care interferează cu funcționarea zilnică la domiciliu, la școală sau la serviciu. Este recomandabil să solicitați o evaluare profesională dacă simptomele persistente de neatenție, hiperactivitate sau impulsivitate au fost prezente încă din copilărie și provoacă provocări semnificative în mai multe domenii ale vieții. Adulții care suspectează că au ADHD, dar nu au fost diagnosticați în copilărie, consultă un furnizor de asistență medicală. Persoanele cu ADHD își îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții și funcționarea prin detecție și intervenție precoce. Nu există un singur test pentru ADHD; diagnosticul implică o evaluare cuprinzătoare de către un profesionist din domeniul sănătății.

Care sunt specialitățile medicilor care tratează ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Specialitățile medicale care tratează ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt psihiatrii, pediatrii, medicii de familie, interniștii și neurologii. Asistenții medicali (NP) și asistenții medicali (PA) tratează ADHD. Psihologii, inclusiv psihologii școlari, sunt implicați în diagnosticarea și oferirea de terapie pentru ADHD. Specialiștii prescriu medicamente, gestionează planurile de tratament și oferă terapie comportamentală pentru a gestiona eficient simptomele. Diagnosticul precoce și o abordare cuprinzătoare a tratamentului îmbunătățesc rezultatele pentru persoanele cu ADHD.

Cum poți trata ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) acasă?

Puteți trata ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) acasă, implementând rutine structurate și strategii de modificare a comportamentului. Un program zilnic consistent îi ajută pe copiii cu ADHD să își gestioneze timpul și sarcinile mai eficient. Obiceiurile de somn sănătoase, cum ar fi o rutină obișnuită înainte de culcare, se mențin deoarece lipsa somnului exacerbează simptomele de neatenție și hiperactivitate. Părinții sărbătoresc succesele și victoriile prin întărire pozitivă pentru a crește stima de sine și motivația copilului. Activitățile fizice, cum ar fi jocurile în aer liber sau sporturile, îi ajută pe copii să ardă excesul de energie și să îmbunătățească concentrarea.

Ce se întâmplă dacă lași ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) să nu fie tratată?

Dacă lăsați ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) să nu fie tratată, aceasta duce la deficiențe semnificative în diferite aspecte ale vieții, inclusiv productivitatea, relațiile interpersonale și sănătatea mintală în general. Riscurile crescute de a dezvolta afecțiuni comorbide, cum ar fi anxietatea, depresia și dizabilitățile de învățare afectează indivizii. ADHD netratat provoacă o stimă de sine scăzută, iritabilitate și frustrare din cauza provocărilor continue cu atenție, hiperactivitate și impulsivitate. ADHD netratat crește riscul de abuz de substanțe, sarcini neplanificate și chiar probleme legale, cum ar fi ratele crescute de închisoare. Detectarea și tratamentul precoce reduc aceste riscuri și îmbunătățesc funcționarea vieții persoanelor afectate de ADHD.

Care este prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Prognosticul (perspectivele) pentru persoanele care au ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) este variabil și îngrijorător fără tratament. Complicațiile de-a lungul vieții, inclusiv dificultățile în performanța academică și profesională, stima de sine scăzută și provocările în relații, afectează mulți indivizi. Mulți oameni cu ADHD duc o viață fericită și împlinită cu un tratament adecvat, inclusiv medicamente și terapie comportamentală. Un număr semnificativ de adulți cu ADHD continuă să se confrunte cu provocări legate de tulburare pe măsură ce îmbătrânesc, dar simptomele lor se îmbunătățesc. Detectarea și intervenția precoce îmbunătățesc rezultatele și îmbunătățesc calitatea vieții pentru cei afectați de ADHD.

Cât durează ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) durează pe tot parcursul vieții unei persoane, simptomele care încep în copilărie și pot continua până la vârsta adultă. Experții consideră afecțiunea pe tot parcursul vieții, în timp ce unii indivizi învață să-și gestioneze simptomele sau nu îndeplinesc criteriile pentru ADHD ca adulți. Cercetările indică faptul că cel puțin 30% dintre persoanele cu simptome de ADHD persistă până la vârsta adultă și aproximativ 3 până la 4% dintre adulți au ADHD. Simptomele se schimbă în timp, deoarece hiperactivitatea devine mai puțin pronunțată și neatenția rămâne o provocare semnificativă. Persoanele cu ADHD beneficiază de depistarea precoce și intervenția care le îmbunătățește rezultatele și calitatea vieții.

Care este procentul din populația de cuvinte care are ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Procentul populației mondiale care are ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) este de aproximativ 4,4%. Cifra reflectă prevalența generală a ADHD la adulți actual. ADHD persistent din copilărie afectează aproximativ 2,6% dintre adulții din întreaga lume, ceea ce înseamnă aproximativ 139,8 milioane de adulți la nivel global. ADHD este o problemă semnificativă de sănătate publică, care afectează atât copiii, cât și adulții din diferite culturi. Detectarea și intervenția precoce îmbunătățesc rezultatele pentru persoanele afectate de ADHD.

Care sunt cele mai probabile persoane de a face ADHD (Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție)?

Persoanele cu cea mai mare probabilitate de a face ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt cele care s-au născut prematur sau cu greutate mică la naștere, deoarece acești factori cresc riscul de a dezvolta tulburarea. Persoanele cu epilepsie sau leziuni cerebrale, fie că au fost dobândite în uter sau din cauza unei leziuni grave ale capului mai târziu în viață, sunt expuse unui risc mai mare. Predispoziția genetică influențează în mod semnificativ susceptibilitatea, deoarece ADHD se desfășoară în familii, făcând persoanele cu rude apropiate diagnosticate cu ADHD mai susceptibile. Medicii diagnostichează băieții cu ADHD mai mult decât pe fete, cu o prevalență de 15% la băieți față de 8% la fete. Mulți indivizi cu ADHD nu sunt recunoscuți, ceea ce indică faptul că fetele și adulții sunt subdiagnosticate.

De ce faci ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Obțineți ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) deoarece rezultă dintr-o interacțiune complexă de factori genetici, de mediu și neurologici. Cercetările indică faptul că genetica influențează semnificativ ADHD, familiile prezentând un istoric de ADHD și mai multe gene implicate în dezvoltarea acestuia. Expunerea prenatală la fumat, greutatea mică la naștere și leziunile cerebrale cresc riscul de a dezvolta ADHD. Diferențele creierului, inclusiv nivelurile mai scăzute de activitate în anumite zone, contribuie la simptomele de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate asociate cu tulburarea. ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care afectează modul în care indivizii gestionează atenția și comportamentul, impactând funcționarea lor zilnică.

Cine sunt celebrii oameni cu ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Persoanele celebre cu ADHD (Tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate) sunt enumerate mai jos.

• Simone Biles este o gimnastă olimpică cunoscută pentru realizările sale incredibile în gimnastică.
• Greta Gerwig este o actriță și realizatoare de film recunoscută pentru munca sa în filme precum „Lady Bird” și „Little Women”.
• Mark Ruffalo este un actor și activist cunoscut pentru rolurile sale în filme precum „The Avengers” și „Spotlight”.
• Trevor Noah este un comedian și fost gazdă la „The Daily Show”.
• Michael Phelps este un înotător olimpic și cel mai decorat olimpic din toate timpurile.
• Karina Smirnoff este o dansatoare profesionistă și o personalitate de televiziune cunoscută pentru aparițiile ei la „Dancing with the Stars”.
• Howie Mandel este un comedian, actor și gazdă de televiziune cunoscut pentru „Deal or No Deal” și „America’s Got Talent”.
• Ty Pennington este o personalitate de televiziune și tâmplar cunoscut pentru „Extreme Makeover: Home Edition”.
• Adam Levine este solistul trupei Maroon 5 și o personalitate de televiziune la „The Voice”.
• Justin Timberlake este un cântăreț și actor câștigător al premiului Grammy, cunoscut pentru cariera sa solo și pentru munca sa cu NSYNC.
• Paris Hilton este o socialistă, o femeie de afaceri și o personalitate media.
• Justin Bieber este un cântăreț și compozitor pop cunoscut pentru hituri precum „Baby” și „Sorry”.
• David Blaine este un magician și un artist de rezistență cunoscut pentru performanțele sale unice de magie.
• Terry Bradshaw este un fost fundaș NFL și analist sportiv de televiziune.
• Richard Branson este antreprenor și fondator al Virgin Group.
• Andre Brown este un fost jucător NFL.Personalitățile istorice despre care se crede că au avut ADHD includ.
• John Lennon a fost cântăreț, compozitor și activist pentru pace, co-fondator al trupei The Beatles.
• Albert Einstein a fost un fizician și matematician renumit, cunoscut pentru teoria relativității.Această listă evidențiază indivizi de succes din diverse domenii, evidențiind prezența ADHD printre aceștia.

Care este istoricul ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

Istoria ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) este o narațiune complexă care se întinde pe două secole, reflectând înțelegerea evolutivă a stării. Sir George Frederic Still, un medic pediatru britanic, a menționat pentru prima dată termenul ADHD în 1902, în timp ce descria un grup de copii care prezentau un defect anormal de control moral. Sir George Frederic Still a remarcat că acești copii, în ciuda faptului că erau inteligenți, s-au luptat să-și regleze comportamentul într-o manieră tipică semenilor lor. Această conceptualizare timpurie a încadrat ADHD ca o problemă morală mai degrabă decât una medicală.Sir Alexander Crichton a identificat simptome asemănătoare ADHD încă din 1798, urmărind rădăcinile ADHD și mai departe. Recunoașterea ADHD ca un diagnostic clinic distinct nu a avut loc până în anii 1940. Inițial, cercetătorii au considerat ADHD un defect al controlului moral, dar pe măsură ce cercetările au progresat, au redefinit ADHD ca urmare a leziunilor cerebrale. Această schimbare a marcat începutul unei abordări mai științifice pentru înțelegerea tulburării.Cercetătorii au început să descopere bazele neurologice ale ADHD în deceniile care au urmat. Studiile indică faptul că ADHD provine din dezvoltarea necorespunzătoare în anumite regiuni ale creierului, inclusiv cortexul prefrontal, ganglionii bazali și cortexul cingulat anterior, care reglează funcțiile executive, cum ar fi atenția, controlul impulsurilor și nivelurile de activitate. În ciuda acestor progrese, cercetătorii descoperă că cauzele exacte ale ADHD rămân neclare, cu dovezi tot mai mari sugerând că genetica influențează semnificativ afecțiunea, alături de factori de mediu, cum ar fi nașterea prematură, greutatea mică la naștere și fumatul matern în timpul sarcinii.Criteriile de diagnostic pentru ADHD au suferit modificări semnificative de-a lungul anilor. DSM-III din 1980 a introdus termenul de tulburare cu deficit de atenție (ADD), care includea prezentări cu sau fără hiperactivitate. Ei au rafinat această etichetă în 1987 la termenul actual, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). O înțelegere mai largă a afecțiunii reflectă evoluția diagnosticului, recunoscându-l ca o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate care interferează cu funcționarea zilnică.Astăzi, mulți experți recunosc ADHD ca fiind una dintre cele mai frecvente tulburări mintale care afectează copiii, simptomele continuând până la vârsta adultă. Cercetătorii estimează că aproximativ 11% dintre copiii de vârstă școlară și aproape 5% dintre adulți sunt afectați de ADHD. Clinicienii bazează diagnosticul pe criterii specifice, inclusiv prezența simptomelor pentru mai mult de șase luni, debut înainte de vârsta de 12 ani și dovezi de afectare a funcționării sociale, academice sau profesionale.Tratamentul pentru ADHD implică o combinație de terapie comportamentală, psihoeducație și medicamente. Medicamentele stimulatoare, cum ar fi metilfenidatul și amfetaminele, sunt prescrise și s-au dovedit eficiente în gestionarea simptomelor. Medicamentele non-stimulante sunt disponibile pentru persoanele care nu răspund bine la medicamentele stimulatoare.Istoria ADHD reflectă o evoluție semnificativă în înțelegerea unei tulburări complexe de neurodezvoltare. Cercetătorii și discuțiile continuă să sublinieze importanța detectării precoce și a intervenției pentru rezultate îmbunătățite, recunoscând ADHD ca o afecțiune medicală cu baze biologice din conceptualizarea sa timpurie ca un defect moral.